ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5164/2007

Asupra recursului de față;

Din actele și

lucrările dosarului constată următoarele:

Prin acțiunea

civilă înregistrată la data de 17 noiembrie 2003 pe rolul

Tribunalului Arad, reclamanta S.M. a solicitat în

contradictoriu cu N.L.

, Primăria comunei Peregu Mare și Prefectura

județului Arad ca prin hotărârea ce se va pronunța :

- să se constate

nulitatea absolută a dispoziției nr. 4 din 14 ianuarie 2003 emisă de primarul

comunei Peregu Mare prin care s-a dispus restituirea în natură a imobilului

compus din casă și intravilan în suprafață de 3237 mp înscris în C.F. 553

Peregu Mare, cu nr. top 90, către pârâtul N.L.;

- să se dispună rectificarea cărții funciare

individualizată mai sus în sensul radierii dreptului de proprietate a lui N.L.

;

-

obligarea pârâților la

plata cheltuielilor de judecată.

Tribunalul Arad prin sentința civila nr. 1301

din 4 octombrie 2006 a admis acțiunea formulata de reclamanta S.M. împotriva

paraților primarul comunei

Peregu Mare și

N.L., dispunând anularea Dispoziției nr. 4 din 14 ianuarie 2003

emisa de primarul comunei Peregu Mare si a decis

restabilirea situației anterioare

de

carte funciara privind imobilul înscris in C.F. 553 Peregu Mare, nr.top.90,

dând

instrucțiuni în acest sens si Oficiului de Cadastru si Publicitate

Imobiliara.

Prin aceeași sentința , în baza art.

25 din Legea nr. 10/2001, a obligat primarul comunei Peregu Mare, ca unitate

deținătoare, sa se pronunțe prin dispoziție motivata asupra cererii de

restituire în natura formulata de către reclamanta.

Pentru a decide astfel prima

instanța a reținut ca, prin sentința civila nr. 1324 din 16 martie 2004

pronunțata de Judecătoria Arad în dosar nr. 12282/2002, modificata prin decizia

civila nr. 2634 din 24 noiembrie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în

dosar nr. 4004/2004, rămasa irevocabila prin

decizia

civila nr. 2475 din 29 septembrie 2005 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus

anularea

certificatului de

moștenitor nr. 207 din 13 decembrie 2002 ș a celui cu nr. 31 din 29 martie

2000, prin

care paratul N.L. a fost

declarat unic moștenitor al defuncților D.A.M.

și D.I.

Prin aceleași hotărâri s-a constatat

calitatea reclamantei S.M. de unic moștenitor al defuncților D.A.M. și D.I., în

calitate de fiica. Ca urmare a anularii certificatelor de moștenitor, s-a

constatat că pârâtul nu are calitate de moștenitor al foștilor proprietari

tabulari și prin urmare, nu are nici calitatea de persoana îndreptățită,

potrivit art. 26 alin. (3) și (4) din Legea nr. 10/2001,

republicată și nu poate solicita restituirea

imobilului în litigiu, ce a fost preluat în

mod abuziv de la proprietarii

tabulari D.A.M. și D.I.

Pentru cele de mai sus prima

instanță a dispus anularea Dispoziției nr. 4 din 14 ianuarie 2003 emisa de

primarul comunei Peregu Mare si a decis restabilirea situației anterioare de

carte funciara privind imobilul înscris în C.F. 553 Peregu Mare, nr.top.90,

dând instrucțiuni în acest sens și Oficiului de Cadastru și Publicitate

Imobiliară.

Apelul declarat de pârâtul N.L.

împotriva sentinței nr. 1301 din 4 octombrie 2006 pronunțată de Tribunalul Arad

a fost respins prin decizia civilă

nr. 52

din 7 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr.

7374/59/2006.

Pentru a hotărî astfel, curtea de

apel a reținut că în cauză exista hotărâri

judecătorești

irevocabile, respectiv sentința civila nr. 1324 din 16 martie 2004 pronunțata

de

Judecătoria Arad în dosar nr. 12282/2002, modificată prin decizia civila nr.

2634 din 24 noiembrie 2004 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.

4004/2004, rămasa irevocabila prin decizia civila nr. 2475 din 29 septembrie

2005 a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a dispus anularea certificatului

de moștenitor nr. 207 din 13 decembrie 2002 si a celui cu nr. 31 din 29 martie

2000, prin care pârâtul

N.L. a fost

declarat unic moștenitor al defuncților D.A.M. ș

i D.I.

Totodată, prin aceleași hotărâri

irevocabile s-a constatat calitatea

reclamantei

S.M. de unic moștenitor al defuncților D.A.M. ș

i D.I., în calitate de

fiică. Ca urmare a anulării certificatelor de moștenitor, s-a constatat că

pârâtul nu are calitate de moștenitor al foștilor

proprietari tabulari și prin urmare, nu are nici calitatea de persoana

îndreptățită,

potrivit art. 26 alin.

(3) și (4) din Legea nr. 10/2001, republicată și nu poate solicita restituirea

imobilului în litigiu, care a fost preluat în mod

abuziv de la proprietarii tabulari

D.A.M. și D.I.

În contra

acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul N.L., invocând motivul

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica vizând

următoarele aspecte:

-

dispozițiile

fostului art. 26 devenit actualmente art. 26 alin. (3) din Legea nr.

10/2001 nu sunt

incidente în speță întrucât acest articol se referă la atacarea în

justiție de către cel ce se socotește

îndreptățit a dispoziției prin care se refuză restituirea în natură;

-

dispoziția

nr. 4 din 14 ianuarie 2003 prin care s-a dispus restituirea în natură a

imobilului către pârât,

care la acea dată avea calitate de persoană îndreptățită nu

poate fi asimilată cu o

dispoziție de refuz a restituirii în natură;

-

instanța de apel a

pronunțat o hotărâre greșită motivând că datorită unui mod deficitar de lucru

al instituțiilor administrative s-a ajuns la situația emiterii

unei dispoziții de retrocedare în natură a unui

imobil naționalizat în beneficiul unei

persoane care nu avea calitate de

persoană îndreptățită.

Verificând

legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate,

Curtea constată că recursul declarat în cauză

este nefondat, pentru considerentele

ce se vor arăta în continuare.

Din

întreg materialul probator este de observat că prin sentința civilă nr.

1324 din 16 martie 2004 pronunțata de

Judecătoria Arad în dosar nr. 12282/2002, modificata prin decizia civila nr.

2634 din 24 noiembrie 2004 pronunțata de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.

4004/2004, rămasă irevocabilă prin decizia civila nr. 2475 din 29 septembrie

2005 a Curții de Apel Timișoara, s-a dispus anularea certificatelor de

moștenitor cu nr. 207 din 13 decembrie 2002 și a celui cu nr. 31 din 29 martie

2000, prin care pârâtul N.L. fusese declarat unic moștenitor al defuncților

D.A.M. și D.I.

S-a constatat

totodată calitatea reclamantei S.M. de unic moștenitor al defuncților D.A.M. și

D.I., aceasta având calitate de fiică.

Or,

în această situație, este evident că potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (3)

și (4)

din

Legea nr. 10/2001 pârâtul N.L. nu poate solicita restituirea imobilului

preluat de la proprietarii tabulari D.A.M. și

D.I., acesta neavând calitate de persoană îndreptățită.

Desigur

că reclamanta S.M. a formulat notificare în baza Legii

10/2001, cu privire la același imobil însă existând o

serie de neconcordante de ordin administrativ, s-a ajuns la situația emiterii

unei dispoziții, respectiv

Dispoziția nr. 4

din 14 ianuarie 2003, de retrocedare în natura a imobilului naționalizat în

beneficiul

pârâtului N.L., care nu avea calitatea de persoana îndreptățită.

Pe cale de consecință

instanțele nu au făcut decât să reglementeze

neconcordanțele

survenite, în mod pe deplin justificat, aplicând atât dispozițiile

Legii nr. 10/2001 cât și normele dreptului comun în

materia nulităților, respectiv art.

948 și art. 968 C. civ.

Față de cele ce

preced, susținerile formulate prin motivele de recurs se

privesc ca nefondate, recursul urmând a fi respins

ca atare, în baza art. 312 alin. (l)

C. proc. civ.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGH

DECIDE:

Respinge ca

nefondat recursul declarat de pârâtul N.L. împotriva deciziei nr. 52 din 7

februarie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 iunie 2007.