ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1594/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 79 din 25

februarie 2003 pronunțată de Tribunalul Arad a fost respinsă acțiunea civilă

precizată formulată de reclamantul Inspectoratul județean al Poliției de

Frontieră Arad împotriva pârâtei Primăria comunei Pecica pentru anularea

dispoziției nr. 373 din 13 mai 2002 emisă de primar prin care a fost restituit

în natură terenul intravilan în suprafață de 237 mp, înscris în C.F., cu

nr.top. 233/b și casa și terenul în suprafață de 1332 mp cu nr. 205, înscrise

în C.F. a localității Rovine, cu nr.top.224 și repunerea în situația

anterioară, respectiv radierea dreptului de proprietate din C.F. a imobilelor.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut din probele administrate că, prin dispoziția nr. 365

din 30 aprilie 2002 devenită ulterior dispoziția nr. 373 din 13 mai 2002,

primarul comunei Pecica a dispus restituirea în natură către recurenții B.I. și

S.I. terenului intravilan de 237 mp înscris în C.F. și a casei și terenului în

suprafață de 1332 mp cu nr. 205, înscris în C.F. a localității Rovine conform

dispozițiilor Legii nr. 10/2001. În baza acestei decizii, proprietarii și-au

înscris dreptul de proprietate în C.F. Rovine conform încheierii nr. 7625/2002.

S-a considerat neîntemeiată

susținerea reclamantului, că în calitate de persoană juridică deținătoare a

imobilului, în baza art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, era singura

entitate abilitată să emită o decizie sau dispoziție motivată. S-a avut în

vedere că prin decizia nr. 485 din 31 mai 1983 a fostului Consiliu Popular al

județului Arad s-a transmis dreptul de administrare operativă asupra imobilului

în favoarea Ministerului Apărării Naționale, deținut în prezent de Ministerul

de Interne (Inspectoratul județean al Poliției de Frontieră Arad, fosta UM 02840

Timișoara).

Acest drept de administrare

operativă nu a fost notat în cartea funciară în care apare înscris Statul român

cu titlu de prescripție extinctivă, prin încheierea nr. 1429/1967. Ca atare,

dreptul reclamantului nu este opozabil terților pentru că nu s-a conformat art.

30 din Legea nr. 115/1938.

Așa fiind, instanța a considerat că

dispoziția nr. 373 din 13 mai 2002 emisă de primarul comunei Pecica în temeiul

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 este legală și a respins acțiunea

reclamantului.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat apel reclamantul criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică.

Curtea de Apel Timișoara, secția

civilă, prin decizia nr. 85 din 5 iunie 2003 a respins ca nefondat apelul

declarat de Inspectoratul județean al Poliției de Frontieră Arad, în principiu

pentru aceleași considerente avute în vedere de instanța de fond.

În plus, instanța de apel a stabilit

că în cauză nu sunt incidente nici dispozițiile art. 16 din Legea nr. 10/2001

ce exceptează o serie de imobile de la restituirea în natură, deoarece nu sunt

întrunite cumulativ cele două condiții prevăzute de text, respectiv ca imobilul

să fie ocupat de una din categoriile enumerate limitativ (instituții, unități

bugetare etc.) și spațiul să fie necesar continuării activităților de interes

public, obștesc (în cauză imobilul a fost folosit ca locuință de serviciu).

În termenul prevăzut de lege,

împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul invocând motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivului de recurs

se menționează interpretarea greșită de către instanță a art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 10/2001 care se referă la orice persoană juridică deținătoare a

imobilului, care, primind notificarea persoanei îndreptățite, este singura în

măsură să se pronunțe prin dispoziție motivată asupra restituirii imobilului.

Prin urmare, este lipsită de relevanță împrejurarea că dreptul de administrare

operativă a Ministerului de Interne nu a fost înscris în cartea funciară.

Așa fiind primarul comunei Pecica nu

putea să dispună restituirea acestui imobil întrucât era deținut de altă

instituție publică, iar obligația notării dreptului de administrare în cartea

funciară nu este impusă de Legea nr. 10/2001.

Se susține că primăria, primind

notificarea persoanelor îndreptățite, era obligată, conform art. 25 alin. (5)

din Legea nr. 10/2001, să o comunice persoanei juridică deținătoare a

imobilului care urma să se pronunțe prin dispoziție motivată.

Recursul declarat este nefondat

pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Persoanele îndreptățite, respectiv B.I.

și S.I. au adresat notificarea pentru restituirea în natură a imobilului în

litigiu Primăriei comunei Pecica, necunoscând altă persoană juridică

deținătoare a imobilului.

Primăria era obligată conform art.

26 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 să identifice unitatea deținătoare a

imobilului. Această obligație și-a îndeplinit-o, verificând în cartea funciară

a imobilului, din care a rezultat că acesta a trecut în proprietatea statului

prin prescripție extinctivă conform încheierii nr. 1429/67 (fila 5 dosar fond).

Față de această înscriere în cartea

funciară, primăria, ca reprezentantă a statului în teritoriu, s-a considerat

îndreptățită să emită dispoziția motivată la care se referă art. 20 alin. (3)

din Legea nr. 10/2001 întrucât asupra imobilului nu a fost intabulat vreun

drept în favoarea altei instituții.

Din această perspectivă, notarea

dreptului de administrare operativă al recurentei în cartea funciară a

imobilului, prezenta relevanță juridică și primăria ar fi procedat conform art.

25 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 dacă ar fi constatat că nu are nici un drept

asupra imobilului.

Așa fiind, se constată că instanța

de apel a interpretat și aplicat în mod judicios dispozițiile Legii nr. 10/2001

incidente cauzei.

Pe de altă parte, este de observat

că recurenta-reclamantă nici nu avea calitatea de a contesta decizia emisă de

primar (ce este verificată sub aspectul legalității de către prefectură)

întrucât din dispozițiile Legii nr. 10/2001, contestația poate fi formulată

numai de către „persoana îndreptățită”, nu și de terțe persoane ce au la

îndemână alte mijloace juridice pentru a-și valorifica eventualele drepturi

asupra imobilelor ce cad sub incidența Legii nr. 10/2001.

Față de cele ce preced și în baza

art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de

reclamantul Inspectoratul județean al Poliției de Frontieră Arad împotriva

deciziei civile nr. 85 din 5 iunie 2003 a Curții de Apel Timișoara, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 martie 2005           .