ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2142/2025

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2025

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, secția I civilă la 16 decembrie 2014, sub nr. x/2014, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B., C., S.C. D. prin lichidator S.C. E. Oradea, F. S.A. Arad prin AVAS București, G. Arad, H. S.A. fostă I. S.A., Direcția Națională Anticorupție București, Primăria orașului Pecica, DGRFP Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, J. și K. a solicitat:

- constatarea nulității absolute parțiale a contractelor de vânzare-cumpărare nr. x/2002 dintre pârâta S.C. F. și pârâtul J., nr. 3282/2002 dintre pârâții J., K. și B. și C., nr. 3456/2002 dintre B., C. și S.C. G. S.R.L. și radierea dreptului de proprietate cu privire la suprafața de 14.315 mp, care constituie proprietatea reclamantului;

- rectificarea CF nedefinitive nr. 9678 Pecica, cu nr. top. x, în sensul radierii dreptului de proprietate privind suprafața de 14.315 mp din totalul de 16.965 mp, suprafață ce este proprietatea tabulară a reclamantului, fiind înscrisă în CF nr. x și 9433 Pecica, nr. top. x și 2025-2026/2;

- radierea contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/2003 și a interdicției de înstrăinare și grevare de sub B7 din CF x nedefmitivă Pecica, înscrisă în favoarea Băncii de Credit și Dezvoltare "I." S.A. Târgu Mureș - Sucursala Timișoara pentru suprafața de 14.315 mp, teren proprietatea reclamantului;

- radierea Ordonanței din dosarul nr. x/2003 a DNA de sub B10, din CF nr. x nedefmitiv Pecica, prin care s-a notat sechestrul asigurător pentru suprafața de 14.315 mp, proprietatea reclamantului;

- radierea de sub CI din CF x nedefinitiv Pecica a ipotecii autentificate la notar public sub nr. x/2003 pentru suma de 15.210.000.000 RON + dobânzile și cheltuielile de executare silită în favoarea Băncii de Credit și Dezvoltare I. S.A. Târgu Mureș - Sucursala Timișoara pentru suprafața de 14.315 mp, teren proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C2 din CF x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. x/2008 din dosarul execuțional nr. x/2005 și a dreptului de ipotecă pentru suma de 98.748 RON în favoarea Primăriei orașului Pecica pentru suprafața de 14.315 mp, teren proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C3 din CF x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal nr. x din 17.10.2008 dosar executare silită nr. x din 24.11.2006 DGFP Arad și a dreptului de ipotecă legală cu titlu de sechestru pentru suma de 2.665.413 RON, în favoarea DGFP Arad, în prezent DGRFP Timișoara - AFP Arad, pentru suprafața de 14.315 mp, teren proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C4 din CF x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal de identificare bunuri imobile nr. x din 18.12.2008 din dosarul execuțional nr. x/2003 și a ipotecii legale pentru suma de 2.409.057,08 RON în favoarea Primăriei Municipiului Arad, pentru suprafața de 14.315 mp, teren proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C6 din CF x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal nr. x/2009 și a dreptului de ipotecă pentru suma de 1.044.515 RON în favoarea DGFP Arad, în prezent DGRFP Timișoara - AFP Arad, pentru suprafața de 14.315 mp, teren proprietatea reclamantului.

La 8 ianuarie 2015, reclamantul A. a depus precizare de acțiune, prin care a chemat în judecată pe pârâții S.C. D. Oradea - numele nou și sediu al S.C. G. S.R.L. și S.C. E. Oradea.

La 27 ianuarie 2015, reclamantul A. a depus precizare, solicitând introducerea în cauză și a Autorității pentru Valorificarea Activelor Statutului, în calitate de succesor legal al S.C. F., persoană juridică care ulterior a fost lichidată și radiată din Registrul comerțului.

Prin sentința nr. 381 din 30 mai 2016, Tribunalul Arad a admis în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul A.; a constatat o suprapunere de proprietate, de 5.593 mp, și nulitatea absolută parțială a contractelor de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 5.593 mp, după cum urmează:

i. contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 2002 încheiat între fosta S.C. F. și J.;

ii. contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 2002 încheiat între J. și K., precum și B. și C.;

iii. contractul de vânzare-cumpărare nr. x din 2002 încheiat între B., C. și S.C. G. S.R.L., în prezent S.C. D..

A dispus următoarele:

- diminuarea din aceste contracte a suprafeței de 5.593 mp., urmând ca actualul proprietar tabular, S.C. D. să dețină o suprafață de 11.372 mp;

- rectificarea CF nr. x nedefinitiv Pecica, cu nr. top. x, proprietatea pârâtei S.C. D., prin radierea dreptului de proprietate a suprafeței de 5.593 mp, suprafață ce este proprietatea tabulară a reclamantului;

- rectificarea CF vechi nr. x Pecica, la suprafața de 8.001 mp de la suprafața de 9.710 mp;

- radierea contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/2003 și a interdicției de înstrăinare și grevare de sub B7 din CF x nedefinitivă Pecica, înscrisă în favoarea I. S.A. Târgu Mureș - Sucursala Timișoara pentru suprafața de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea Ordonanței din dosarul nr. x/2003 a Direcției Naționale Anticorupție București de sub B10, din CF nr. x nedefinitiv Pecica, prin care s-a notat sechestrul asigurător pentru suprafața de 5.593 mp, care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C1 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a ipotecii autentificate la notar public sub nr. x/2003 pentru suma de 15.210.000.000 RON + dobânzile și cheltuielile de executare silită în favoarea Băncii de Credit și Dezvoltare I. S.A. Târgu Mureș - Sucursala Timișoara pentru suprafața de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C2 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. x/2008 din dosarul execuțional nr. x/2005 și a dreptului de ipotecă pentru suma de 98.748 RON în favoarea Primăriei orașului Pecica pentru suprafața de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C3 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal nr. x din 17.10.2008 dosar executare silită nr. x din 24.11.2006 DGFP Arad și a dreptului de ipotecă legală cu titlul de sechestru pentru suma de 2.665.413 RON, în favoarea DGFP Arad, în prezent DGRFP Timișoara - AFP Arad, pentru suprafața de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C4 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal de identificare bunuri imobile nr. x din 18.12.2008 din dosarul execuțional nr. x/2003 și a ipotecii legale pentru suma de 2.409.057,08 RON în favoarea Primăriei Municipiului Arad, pentru suprafața de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C6 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal nr. x/2009 și a dreptului de ipotecă pentru suma de 1.044.515 RON în favoarea DGFP Arad în prezent DGRFP Timișoara - AFP Arad pentru suprafața de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului.

Prin decizia nr. 180 din 8 noiembrie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis apelurile declarate de reclamantul A., respectiv de pârâții B. și C., Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS București și DGRFP Timiș - AJFP Arad împotriva sentinței civile nr. 381/30.05.2016 a Tribunalului Arad, a anulat în întregime sentința apelată și a dispus rejudecarea cauzei în fond.

Prin decizia nr. 241 din 21 noiembrie 2019, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii, excepția prescripției dreptului material la acțiune și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. F. S.A. Arad prin AVAS București, DGRFP - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad și Direcția Națională Anticorupție București.

A admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., S.C. D. prin lichidator S.C. E. Oradea, S.C. F. S.A. Arad prin AVAS București, S.C. G. Arad, S.C. H. S.A. (fostă S.C. I.), Direcția Națională Anticorupție București, Primăria orașului Pecica, DGRFP - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, J. și K., și în consecință:

A constatat o suprapunere de proprietate de 5.593 mp și nulitatea absolută parțială a contractelor de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 5.593 mp, după cum urmează:

A dispus următoarele:

- diminuarea din aceste contracte a suprafeței de 5.593 mp, urmând ca actualul proprietar tabular, S.C. D., să dețină o suprafață de 11.372 mp;

- rectificarea CF nr. x nedefinitiv Pecica, cu nr. top. x, proprietatea pârâtei S.C. D., prin radierea dreptului de proprietate a suprafeței de 5.593 mp, suprafață ce este proprietatea tabulară a reclamantului;

- rectificarea CF vechi nr. x Pecica, la suprafața de 8.001 mp de la suprafața de 9.710 mp;

- radierea contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/2003 și a interdicției de înstrăinare și grevare de sub B7 din CF x nedefinitivă Pecica, înscrisă în favoarea Băncii de Credit și Dezvoltare "I." S.A. Târgu Mureș - Sucursala Timișoara pentru suprafața de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea Ordonanței din dosarul nr. x/2003 a Direcției Naționale Anticorupție București de sub B10, din CF nr. x nedefinitiv Pecica, prin care s-a notat sechestrul asigurător pentru suprafața de 5.593 mp, care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C1 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a ipotecii autentificate la notar public sub nr. x/2003 pentru suma de 15.210.000.000 RON + dobânzile și cheltuielile de executare silită în favoarea Băncii de Credit și Dezvoltare I. S.A. Târgu Mureș - Sucursala Timișoara pentru suprafața de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C2 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. x/2008 din dosarul execuțional nr. x/2005 și a dreptului de ipotecă pentru suma de 98.748 RON in favoarea Primăriei orașului Pecica pentru suprafața de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C3 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal nr. x din 17.10.2008 din dosarul de executare silită nr. x din 24.11.2006 DGFP Arad și a dreptului de ipotecă legală cu titlul de sechestru pentru suma de 2.665.413 RON, în favoarea DGFP Arad (în prezent DGRFP Timișoara - AFP Arad), pentru suprafața de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C4 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal de identificare bunuri imobile nr. x din 18.12.2008 din dosarul execuțional nr. x/2003 și a ipotecii legale pentru suma de 2.409.057,08 RON în favoarea Primăriei Municipiului Arad, pentru suprafața de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului;

- radierea de sub C6 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal nr. x/2009 și a dreptului de ipotecă pentru suma de 1.044.515 RON în favoarea DGFP Arad (în prezent DGRFP Timișoara - AFP Arad) pentru suprafața de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului.

A respins în rest acțiunea și i-a obligat pe pârâții B., C. la plata către reclamantul A. a sumei de 5.206,80 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.

Prin decizia nr. 2287 din 28 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursurile formulate de reclamantul A. și de pârâții Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului, B. și C., Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și L. S.A. împotriva deciziei civile nr. 241 din 21 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, pe care a casat-o, și a trimis cauza, spre rejudecare, instanței de apel.

Prin decizia nr. 84 din 7 aprilie 2022, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii, a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AAAS București și a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție București și, în consecință, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta AAAS București și cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție București, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

A constatat calitatea procesuală pasivă a pârâtei DGRFP Timișoara - AJFP Arad pentru capetele de cerere având ca obiect radierea din cartea funciară nedefinitivă nr. 9678 Pecica a procesului-verbal nr. x/17.10.2008 dosare executare silită nr. x/24.11.2006 și a dreptului de ipotecă legală cu titlu de sechestru pentru suma de 2.665.413 RON precum și radierea din cartea funciară nedefinitivă nr. 9678 Pecica a procesului-verbal nr. x/2009 și a dreptului de ipotecă pentru suma de 1.044.515 RON, ambele asupra suprafeței de 14.315 mp teren.

A respins, în rest, cererea de chemare în judecată a reclamantului A. în contradictoriu cu pârâta DGRFP Timișoara - AJFP Arad, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., S.C. D. prin lichidator S.C. E. Oradea, F. S.A. Arad, G. Arad, L. S.A. (fostă H. S.A., fostă I.), Primăria Orașului Pecica, DGRFP - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, J. și K. și, în consecință, a constatat nulitatea absolută parțială a contractelor de vânzare-cumpărare pentru suprafața de 5.593 mp, după cum urmează:

A dispus diminuarea din aceste contracte a suprafeței de 5.593 mp, urmând ca actualul proprietar tabular, S.C. D., să dețină o suprafață de 11.372 mp, a dispus rectificarea CF nr. x nedefinitiv Pecica, cu nr. top. x, proprietatea pârâtei S.C. D., prin radierea dreptului de proprietate a suprafeței de 5.593 mp, suprafață ce este proprietatea tabulară a reclamantului; a dispus radierea contractului de ipotecă autentificat sub nr. x/2003 și a interdicției de înstrăinare și grevare de sub B7 din CF x nedefinitivă Pecica, înscrisă în favoarea Băncii de Credit și Dezvoltare "I." S.A. Târgu Mureș - Sucursala Timișoara pentru suprafața de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului, a dispus radierea Ordonanței din dosarul nr. x/2003 a DNA de sub B10, din CF nr. x nedefinitiv Pecica prin care s-a notat sechestrul asigurător pentru suprafața de 5.593 mp, care revine în proprietatea reclamantului, a dispus radierea de sub C1 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a ipotecii autentificate la notar public sub nr. x/2003 pentru suma de 15.210.000.000 RON + dobânzile și cheltuielile de executare silită în favoarea Băncii de Credit și Dezvoltare I. S.A. Târgu Mureș - Sucursala Timișoara pentru suprafața de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului; a dispus radierea de sub C2 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal de sechestru pentru bunuri mobile nr. x/2008 din dosarul execuțional nr. x/2005 și a dreptului de ipotecă pentru suma de 98.748 RON în favoarea Primăriei orașului Pecica pentru suprafața de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului; a dispus radierea de sub C3 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal nr. x din 17.10.2008 din dosarul de executare silită nr. x din 24.11.2006 DGFP Arad și a dreptului de ipotecă legală, cu titlul de sechestru, pentru suma de 2.665.413 RON, în favoarea DGFP Arad (în prezent DGRFP Timișoara - AFP Arad), pentru suprafața de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului; a dispus radierea de sub C4 din CF nr. x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal de identificare bunuri imobile nr. x din 18.12.2008 din dosarul execuțional nr. x/2003 și a ipotecii legale pentru suma de 2.409.057,08 RON în favoarea Primăriei Municipiului Arad, pentru suprafața de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului; a dispus radierea de sub C6 din CF x nedefinitiv Pecica a procesului-verbal nr. x/2009 și a dreptului de ipotecă pentru suma de 1.044.515 RON în favoarea DGRFP Arad (în prezent DGRFP Timișoara - AFP Arad) pentru suprafața de 5.593 mp, teren care revine în proprietatea reclamantului.

A respins în rest acțiunea și i-a obligat pe pârâții B. și C. la plata către reclamantul A. a sumei de 6.540,14 RON, cu titlu de cheltuielilor de judecată în primă instanță și în rejudecare apel.

Prin decizia nr. 2561 din 12 decembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a admis recursurile declarate de reclamantul A., de pârâții C. și B., de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad și de pârâta L. S.A. împotriva deciziei nr. 84 din 7 aprilie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă, pe care a casat-o, și a trimis cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe de apel.

Prin decizia nr. 20 din 30 ianuarie 2025, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a respins excepția inadmisibilității acțiunii; a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AAAS București și a pârâtului Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție București și, în consecință, a respins acțiunea formulată și precizată de reclamant în contradictoriu cu pârâta AAAS București și cu pârâtul Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție București ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A constatat calitatea procesuală pasivă a pârâtei DGRFP Timișoara-AJFP Arad pentru capetele de cerere având ca obiect radierea din cartea funciară nedefinitivă nr. 9678 Pecica a procesului-verbal nr. x/17.10.2008 dosar executare silită nr. x/24.11.2006 și a dreptului de ipotecă legală cu titlu de sechestru pentru suma de 2.665.413 RON, precum și radierea din cartea funciară nedefinitivă nr. 9678 Pecica a procesului-verbal nr. x/2009 și a dreptului de ipotecă pentru suma de 1.044.515 RON, ambele asupra suprafeței de 14.315 mp teren.

A respins în rest cererea de chemare în judecată a reclamantului A. în contradictoriu cu pârâta DGRFP Timișoara - AJFP Arad, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, a respins, ca prescrisă, acțiunea formulată și precizată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B., C., S.C. D. prin lichidator S.C. E. Oradea, G. Arad, L. S.A. (fostă H. S.A., fostă I.), Primăria Orașului Pecica, DGRFP - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Arad, S.C. M. S.R.L., J. și K..

Împotriva deciziei nr. 20 din 30 ianuarie 2025 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., reclamantul A..

- Printr-o primă critică, recurentul-reclamant susține că în mod greșit a admis instanța de rejudecare excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului și a respins acțiunea formulată și precizată față de aceasta.

Arată că AVAS București este succesoarea în drepturi a S.C. F., care a înstrăinat fără drept către J. și K. suprafața de 14.315 mp, teren care nu-i aparținea, deși cunoștea această împrejurare deoarece, prin sentința civilă nr. 554/27.01.2003, rămasă irevocabilă, Curtea de Apel Timișoara a anulat în parte Certificatul de atestare pentru suprafața de 14.315 mp.

Relevând situația de fapt, precizează că a înștiințat S.C. F. încă din data de 27.09.1999 că este proprietar asupra suprafeței de 14.315 mp teren, sens în care a comunicat și extrasul CF din care rezulta calitatea sa de proprietar, însă S.C. F. a înstrăinat această suprafață de teren, dând dovadă de rea-credință.

Menționează, așadar, că AVAS București are calitate procersuală pasivă, potrivit art. 36 C. proc. civ., în calitate de succesoare în drepturi a S.C. F..

- Printr-o altă critică, recurentul-reclamant invocă încălcarea, de către instanța de apel, a dispozițiilor art. 430-435 C. proc. civ., cu referire la autoritatea de lucru judecat a sentinței civile nr. 54/27.01.2003 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, prin care s-a dispus anularea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x

Prin această hotărâre s-a reținut cu autoritate de lucru judecat că terenul primit de către S.C. F., prin acel certificat, nu este de 16.965 mp, ci cu 14.315 mp mai puțin, adică de 2.650 mp.

În prezenta cauză este vorba despre același teren, iar prin decizia civilă atacată se stabilește că S.C. D. deține si suprafața de 14.315 mp înscrisă în CF pe numele reclamantului, deși anterior tot Curtea de Apel Timișoara stabilise, cu autoritate de lucru judecat, prin hotărâre rămasă definitivă, că vânzătoarea S.C. F. deținea doar 2.650 mp.

Precizează că instanța de apel a încălcat art. 430-435 C. proc. civ. atunci când l-a deposedat de suprafața de 14.315 mp, înscrisă în CF nr. x Pecica (7.265 mp) și în CF nr. x Pecica (7.050 mp).

Arată că aceste suprafețe de teren au fost înscrise în CF în baza unor hotărâri judecătorești definitive, respectiv decizia civilă nr. 37/1998 a Tribunalului Arad și sentința civilă nr. 5030/2003 a Judecătoriei Arad.

- Subsumat, de asemenea, unicului motiv de casare invocat, recurentul-reclamant afirmă că instanța anterioară a încălcat și art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la nulitatea actelor juridice, precum și art. 1.250 si 1.254 alin. (1) și (2) C. civ.

Anularea, de către Curtea de Apel Timișoara, a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x pentru societatea F. Arad în ceea ce privește suprafața de 14.315 mp atrage nulitatea, respectiv desființarea actelor subsecvente încheiate în baza lui, respectiv actele de înstrăinare încheiate între F. și J., actele încheiate între J. si B., C., precum și între aceștia și G. S.R.L., precum și toate contractele de ipotecă încheiate ulterior pentru terenul în suprafața de 14.315 mp.

- Printr-o altă critică, recurentul-reclamant susține că în mod greșit s-a dispus, de către instanța de apel, admiterea excepției prescripției dreptului material la acțiune.

Arată că în urma reanalizării probelor de la dosar, ca urmare a indicațiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de apel a considerat că în cauză se aplică dispozițiile art. 37 din Legea nr. 7/1996, care preved că, sub rezerva prescripției dreptului la acțiunea în fond, acțiunea în rectificare este imprescriptibilă doar atunci când este promovată împotriva dobânditorului nemijlocit, precum și a terțului de rea-credință.

De asemenea, curtea de apel a reținut că reclamantul nu a făcut dovada relei-credințe a succesorilor imobilului în litigiu și că terții dobânditori au avut cunoștință că terenul care a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare succesive este suprapus cu terenul aflat în proprietatea reclamantului.

Precizează, în primul rând, că, fiind vorba de nulitate absolută, nu trebuia să dovedească buna sau reaua credință a cumpărătorilor succesivi ai imobilului pentru anularea contractelor, deoarece, conform principiului quod nullum est, nullum producit effectum, în cazul contractelor lovite de nulitate absolută, toate celelalte acte subsecvente sunt, de asemenea, anulabile potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la nulitatea actelor juridice, precum și a art. 1.250 și art. 1.254 alin. (1) și (2) C. civ.

Conform acestor dispoziții legale, contractul lovit de nulitate absolută sau anulat este considerat a nu fi fost niciodată încheiat.

Potrivit art. 1.249 C. civ., nulitatea absolută poate fi invocată oricând.

Această dispoziție coroborată cu dispozițiile art. 2 din Decretul nr. 167/1958 privitor la nulitatea actelor juridice, precum și a art. 1.254 alin. (1) și (2) C. civ. duc la concluzia că nu contează buna sau reaua credință a dobânditorilor subsecvenți.

Consideră că aceste dispoziții legale au prioritate față de art. 37 și art. 38 din Legea nr. 7/1996 a cadastrului și publicității imobiliare.

În al doilea rând, arată că, analizând buna sau reaua credință a cumpărătorilor subsecvenți, conform indicațiilor Înaltei Curți, se despinde concluzia că aceștia au fost de rea-credință și că au fost încheiate contracte de vânzare-cumpărare tip suveică, într-un timp foarte scurt, la prețuri total diferite, având ca scop prejudicierea reclamantului.

Relevând cadrul factual, se referă la faptul că, la data de 22.04.2002, F. a încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu J. și K. având ca obiect suprafața de 16.965 mp (cu toate că reclamantul adusese la cunoștința S.C. F. că este proprietar asupra suprafeței de 14.315 mp teren încă din 1999), în schimbul unui preț de 134.453.782 RON + TVA, aproximativ 5.000 USD cu TVA inclus.

La data de 5.08.2002, J. și K. au încheiat un contract de vânzare-cumpărare cu privire la același imobil pentru prețul de 741.577.000 RON (22.500 USD), adică de 4 ori și jumătate prețul plătit lui B. și C..

La data de 13.08.2002, B. și C. a vândut acest teren către S.C. G. S.R.L., cu prețul de 2.645.920.000 RON, respectiv 80.000 USD, indicând, totodată, că asociat al S.C. G. S.R.L. era tot B..

La data de 13.02.2013, S.C. G. S.R.L. a încheiat un contract de ipotecă (garanție reală imobiliară), prin care a garantat cu imobilul de mai sus pentru un împrumut de 15.210.000.000 RON, terenul fiind evaluat de către un evaluator autorizat la suma de 755.700 USD, contravaloarea în RON fiind de 24.938.062.000 RON.

La data de 14.05.2014, S.C. G. S.R.L. și-a schimbat denumirea în D., societate a cărui asociat este domnul B., împreună cu N..

Precizează că din aceste contracte de vânzare-cumpărare succesive se observă că B. a cumpărat, prin intermediarul J., terenul respectiv la un preț derizoriu de la F., pentru ca ulterior să îi plătească lui J. un preț de 4 ori și jumătate mai mult decât a fost inițial, iar apoi să-1 vândă societății sale, S.C. G. S.R.L., deci practic proprietar să fie tot domnul B..

Consideră că este evidentă reaua-credință a tuturor cumpărătorilor, prin contractele successive pe care le-au încheiat la intervale scurte de timp, la prețuri total diferite, pentru a mima o aparență de bună-credință.

Arată că de la intabularea în cartea funciară, respectiv anul 1998, a plătit toate impozitele către stat și comuna Pecica pentru suprafața de 14.315 mp.

Pârâții B. și C. nu au plătit niciodată impozit pentru acest teren și, deși nu aveau nici un drept asupra acestei suprafețe, au dispus de aceasta înscriind diferite ipoteci și sarcini asupra terenului în cartea funciară.

De asemenea, consideră că s-au încălcat și dispozițiile art. 44 din Constituție, deoarece nu i s-a respectat dreptul de proprietate.

Arată că instanța de apel l-a deposedat de o suprafață de teren de 14.315 mp, cu care este înscris în cartea funciară, în favoarea unei societăți (al cărei acționar este domnul B.), care a ajuns proprietar în mod fraudulos, cu toate că o instanță de judecată a stabilit definitiv că suprafața de teren de 14.315 mp este proprietatea reclamantului și nu a F., care a înstrăinat acest teren, deși cunoștea că nu îi aparține.

Intimata-pârâtă L. S.A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea, ca netemeinic, a recursului reclamantului, precum și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata-pârâtă Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Intimatul-pârât B. a formulat note scrise, prin care a solicitat anularea recursului în ceea ce privește susținerile de la pct. I-III din cuprinsul acestuia, respectiv respingerea, ca nefondate, a susținerilor de la pct. IV-V din cadrul memoriului de recurs.

Intimata-pârâtă AAAS a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimata L. S.A., solicitând respingerea recursului, ca nefondat, fiind reluate susținerile formulate prin întâmpinarea la cererea de recurs.

Intimata-pârâtă L. S.A. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimata AAAS, prin care a menționat ca fiind întemeiate apărările formulate de L. S.A., reluând, totodată, susținerile formulate prin întâmpinarea la cererea de recurs.

Recurentul-reclamant A. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de intimata AAAS, prin care a solicitat respingerea apărărilor formulate și admiterea recursului, arătând că își menține argumentele arătate în cuprinsul memoriului de recurs, în sensul că aceasta are calitate procesuală pasivă, fiind succesoarea în drepturi a S.C. F.. Precizează că, din moment ce intimata susține că nu avea un drept de proprietate asupra bunurilor, ci doar asupra acțiunilor, cu atât este mai evident faptul că antecesoarea sa, S.C. F., nu avea dreptul de dispoziție asupra terenului și că a săvârșit un abuz prin vânzarea acestuia.

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților, iar prin rezoluție a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citare părți, la 26 noiembrie 2025.

În data de 31 iulie 2025, recurentul-reclamant A. a formulat punct de vedere cu privire la raport, prin care a indicat că susținerile formulate prin memoriul de recurs sunt subsumabile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât vizează aplicarea greșită a normelor de drept material și procedural și sunt formulate cu indicarea concretă a acestora.

În data de 1 august 2025, intimata-pârâtă Autoritatea Pentru Administrarea Activelor Statului a formulat punct de vedere cu privire la raport, prin care a solicitat anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., posibilitatea încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

- Astfel, deși, printr-o primă critică, recurentul critică soluția de admitere, de către instanța de rejudecare, a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Autoritatea pentru Administrarea Activelor Statului - AAAS București, susținerile formulate nu opun veritabile aspecte de nelegalitate deciziei recurate.

În acest sens, fără a construi o argumentație juridică grefată pe considerentele actului jurisdicțional atacat, ci limitându-se la a susține în mod formal că "AVAS București are calitate procesuală pasivă, în calitate de succesoare în drepturi a S.C. F. SA", recurentul lasă în afara analizei raționamentul instanței de apel, care a reținut, în mod expres, că "pârâta AAAS București nu are calitatea de continuator în drepturi al pârâtei S.C. F. în ceea ce privește administrarea patrimoniului acesteia", respectiv că pârâta AAAS București "nu are calitatea de reprezentant al acestei pârâte, atribuțiile conferite de către O.U.G. nr. 88/1997 aprobată prin Legea nr. 99/1999 Titlul I și O.U.G. nr. 23/2004 fiind acelea de a vinde acțiunile deținute de către stat la aceste societăți comerciale, având calitatea de acționar în numele statului la aceste societăți".

Or, această manieră de formulare a criticii, care omite a indica punctual nelegalitatea săvârșită de către instanța de rejudecare, nu permite controlul în casație.

Complementar, susținerea formulată ignoră, totodată, și faptul că, prin decizia nr. 2287 din 28 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit că statuările curții de apel din primul ciclu procesual, "care s-a limitat la a arăta că AVAS este continuatoare pârâtei S.C. F., în calitate de succesor legal", fără a lua în considerare tocmai apărările părții, formulate în justificarea excepției invocate, "legate de dispozițiile O.U.G. nr. 88/1997, aprobată prin Legea nr. 99/1999, și O.U.G. nr. 23/2004", "nu satisfac cerințele impuse de art. 425 C. proc. civ..", dispunând casarea deciziei nr. 241 din 21 noiembrie 2019 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă inclusiv pentru acest motiv.

În consecință, se constată că susținerea se situează în afara exigențelor legale de motivare a recursului, nededucând aspecte de nelegalitate și nesocotind, totodată, reținerile obligatorii ale instanței de recurs din cel dintâi ciclu procesual.

- Doar sub aparența unor critici de nelegalitate se înscriu și afirmațiile recurentului privitoare la încălcarea, de către instanța de rejudecare, a autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 54/27.01.2003 a Curții de Apel Timișoara, prin care s-a dispus anularea în parte a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate seria x nr. x/21.05.1999 emis societății F..

Aceasta întrucât judecata din etapa procesuală anterioară s-a limitat la cercetarea unor excepții procesuale (a inadmisibilității acțiunii, a lipsei calității procesuale pasive a pârâților AAAS București, Ministerul Public -Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție -Direcția Națională Anticorupție, DGRFP Timișoara - AJFP Arad și a prescripției dreptului material la acțiune), fără a antama aspecte referitoare la fondul raportului juridic litigios dedus judecății, precum cele invocate de parte în susținerea criticii formulate.

Astfel, constatând intervenită prescripția dreptului material la acțiunea în rectificare (ca efect al reținerii incidenței prevederilor art. 38 coroborate cu art. 36 pct. 1 din Legea nr. 7/1996, dată fiind lipsa unor elemente care să răstoarne prezumția de bună-credință a terților subdobânditori) și, ca urmare a acestui aspect, a reținerii inclusiv a intervenirii prescripției acțiunii în anularea contractelor de vânzare-cumpărare încheiate succesiv formulată de reclamant, în speță a operat efectul peremptoriu al acestui incident procedural, cererea fiind respinsă fără a mai fi necesară cercetarea temeiniciei dreptului afirmat.

Ca atare, susținerile reclamantului, care se rezumă la a afirma o pretinsă identitate de chestiune litigioasă, în sensul că "S.C. F. deține doar o suprafață de 2.650 mp, iar nu de 16.965 mp", sunt unele străine de judecata înfăptuită în apel.

Tot astfel, fără a se fundamenta pe conținutul hotărârii atacate (care a conferit dezlegare jurisdicțională, conform celor arătate în precedent, doar unor incidente procedurale), recurentul s-a rezumat la a susține și încălcarea, de către instanța de apel, a prevederilor art. 430-435 C. proc. civ., ca efect al "deposedării de suprafața de 14.315 mp teren, înscrisă în CF nr. x Pecica (7.265 mp) și CF nr. x Pecica (7.050 mp) în baza deciziei civile nr. 37/1998 a Tribunalului Arad și a sentinței civile nr. 5030/2003 a Judecătoriei Arad".

În acest sens, fără a evidenția legătura dintre cele două litigii și cum judecata unuia dintre acestea, în speță cel finalizat prin decizia civilă nr. 37/1998 a Tribunalului Arad, are a influența judecata celui pendinte, recurentul se limitează la a indica doar generic încălcarea autorității de lucru judecat a hotărârilor anterior menționate.

Or, procedând în această manieră, improprie judecății din prezenta cale extraordinară de atac, partea nu relevă chestiuni de nelegalitate îndreptate împotriva deciziei atacate, care să poată fi analizate de către instanța de recurs, ci doar chestiuni străine de judecata înfăptuită în precedenta etapă procesuală, în care s-a reținut ca fiind intervenită prescripția dreptului material la acțiune, iar nu și aspecte corelabile cu cele tranșate prin hotărârile judecătorești indicate de recurent.

- În același registru se înscriu și afirmațiile referitoare la încălcarea art. 1.250 și art. 1.254 alin. (1) și (2) C. civ., din moment ce inclusiv acestea constituie, în realitate, doar chestiuni lipsite de corespondent în analiza jurisdicțională a instanței de rejudecare.

Astfel, invocând formal că "anularea, de către Curtea de Apel Timișoara, a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria x nr. x, pentru societatea F. Arad, în ceea ce privește suprafața de 14.315 mp, atrage nulitatea, respectiv desființarea actelor subsecvente încheiate în baza lui", recurentul omite, și de această dată, a combate silogismul juridic al instanței de apel, ce a vizat elemente distincte de cele invocate de parte, conform celor arătate în precedent.

Or, simpla afirmare a unei greșite aplicări a legii, în condițiile în care normele de drept de care se prevalează recurentul vizează fondul raportului juridic litigios - ce nu a mai putut fi antamat ca efect al reținerii prescripției dreptului material la acțiune -, conturează mai degrabă dezacordul părții față de soluția pronunțată, iar nu un motiv subsumabil prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, susținerile formulate apar ca fiind formale și deopotrivă în afara cadrului judecății realizate în apel, câtă vreme nu se întemeiază pe conținutul hotărârii recurate, care s-a limitat la aplicarea sancțiunii prescripției extinctive, iar nu la devoluarea cauzelor de nulitate invocate, conform celor expuse în precedent.

- Nici criticile referitoare la greșita admitere a excepției prescripției dreptului material la acțiune nu opun veritabile aspecte de nelegalitate actului jurisdicțional atacat.

Astfel, sub un prim aspect, se observă că recurentul aduce în discuție inadecvat procedural aspecte litigioase care au fost dezlegate definitiv în ciclul procesual anterior, de către instanța de casare, ce au caracter obligatoriu în raport cu prevederile art. 501 alin. (1) C. proc. civ.

În acest sens, recurentul arată că "nu trebuia să dovedească buna sau reaua credință a cumpărătorilor succesivi ai imobilului, deoarece, conform principiului quod nullum est, nullum producit effectum, în cazul contractelor lovite de nulitate absolută, toate celelalte acte subsecvente sunt de asemenea anulabile, potrivit art. 2 din Decretul nr. 167/1958 și art. 1.250 și art. 1.254 C. civ..", pentru ca ulterior să arate că "aceste dispoziții legale au prioritate față de dispozițiile art. 37-38 din Legea nr. 7/1996", deși prin decizia de casare s-a reținut contrariul, respectiv că "instanța de apel a interpretat și aplicat greșit prevederile art. 37-38 din Legea nr. 7/1996, fără a analiza îndeplinirea condițiilor legale privind situația juridică a terților subdobânditori, în scopul de a stabili care dintre ipotezele reglementate de textele de lege anterior menționate este incidentă în cauză", constatând, totodată, că "pentru că acțiunea în rectificare a fost promovată în raport cu terții subdobânditori cu titlu oneros, imprescriptibilitatea este condiționată de reaua-credință a acestora."

Prin urmare, se constată că susținerile recurentului nu supun, spre examinare, o veritabilă critică de nelegalitate a deciziei atacate, fiind mai degrabă formale, din moment ce antamează doar probleme de drept câștigate cauzei, ce nu mai pot fi contrazise în prezenta etapă procesuală.

De altfel, simpla afirmare a încălcării unei norme de drept nu este suficientă, prin ea însăși, a declanșa controlul instanței de recurs, fiind în sarcina părții recurente obligația de a indica, în concret, maniera în care ar fi fost nesocotite prevederile invocate în raport cu elementele de ansamblu ale cauzei.

Neprocedând, astfel, ci referindu-se doar formal la principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului inițial, pentru a indica generic faptul că "nu contează buna sau reaua credință a dobânditorilor subsecvenți" (contrar dezlegărilor instanței de casare, cum s-a arătat anterior), recurentul înțelege mai degrabă să își expună nemulțumirea în raport cu soluția pronunțată, fără, însă, a învesti legal instanța de recurs cu judecata unor critici propriu-zise de nelegalitate îndreptate împotriva modului de soluționare a respectivului incident procedural.

- În aceeași manieră deficitară, care omite a opune critici de nelegalitate hotărârii atacate, recurentul înțelege să indice aspecte ce se repercutează pe planul temeiniciei hotărârii atunci când pretinde reaua-credință a cumpărătorilor subsecvenți.

Ca atare, rezumându-se, în esență, la a reitera susținerile formulate în cadrul notelor de ședință depuse în 09.12.2024 în fața curții de apel, prin care invoca aceleași aspecte, recurentul urmărește, inadecvat procedural, doar reanalizarea mijloacelor de probă administrate (anexate respectivelor concluzii scrise) și reevaluarea situației de fapt, ce a fost stabilită în mod definitiv de către instanța de rejudecare, ceea ce nu este permis în prezenta cale extraordinară de atac.

Astfel, se observă că, în dezvoltarea susținerilor formulate, partea expune doar stări de fapt, ce nu pot face obiectul analizei în recurs, atunci când afirmă că "reaua-credință a tuturor cumpărătorilor este evidentă, date fiind contractele succesive pe care le-au încheiat la distanțe scurte de timp, la prețuri total diferite, pentru a mima o aparență de bună-credință".

Or, analizând tocmai aceste circumstanțe factuale, instanța devolutivă de control judiciar a înlăturat afirmațiile formulate, reținând că "împrejurarea că toate aceste operațiuni juridice au fost efectuate într-un timp foarte scurt și la prețuri total diferite nu este de natură a dovedi reaua-credință a părților, iar mențiunea că J. a fost un interpus al B. nu a fost dovedită, așa cum reclamă art. 249 C. proc. civ.."

De asemenea, instanța de rejudecare a stabilit și că "împrejurarea că imediat după achiziție, pârâtul B. a vândut imobilul uneia dintre firmele sale nu este de natură a răsturna buna-credință raportat la dispozițiile exprese ale art. 34 alin. (2) din Legea nr. 7/1996", constatând, totodată, că, "la 27.09.1999, data înștiințării S.C. F., prin adresa emisă de reclamant, nu era pronunțată nicio hotărâre judecătorească de anulare parțială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru suprafața de 14.315 mp", motiv pentru care a concluzionat în sensul că nu poate fi reținută nici reaua-credință a societății înstrăinătoare.

Ca atare, curtea de apel a stabilit că "reclamantul nu a făcut dovada relei-credințe a succesorilor imobilului în litigiu, respectiv nu a făcut dovada că la momentul încheierii tranzacțiilor succesive era înscrisă în cartea funciară vreo acțiune care să conteste cuprinsul ei, dar nici că vreunul dintre subdobânditori a avut cunoștință despre inexactitatea cuprinsului cărții funciare, respectiv că terții dobânditori au avut cunoștință că terenul care a făcut obiectul contractelor de vânzare-cumpărare succesive este suprapus cu terenul proprietatea reclamantului."

Or, afirmațiile recurentului (reprezentând simple reiterări ale susținerilor formulate în calea de atac precedentă, cum s-a arătat anterior) nu reflectă o situație dintre cele reglementate de motivul de casare invocat, ci relevă, în realitate, o solicitare de reanalizare a probatoriului administrat în cauză, ceea ce excedează verificărilor instanței de recurs (limitate strict la examinarea legalității hotărârii, prin raportare la cadrul factual care a fost constatat deja, deoarece modul în care instanța devolutivă de control judiciar a interpretat probele administrate și a stabilit, pe baza acestora, o anumită situație de fapt nu constituie motiv de recurs în reglementarea art. 488 C. proc. civ.).

Drept urmare, având în vedere că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și un al treilea grad devolutiv, aceste susțineri sunt formal invocate, recurentul urmărind doar o nouă verificare și interpretare a aspectelor de temeinicie ale cauzei.

Nici simpla indicare a încălcării art. 44 din Constituție nu permite extragerea unui element de nelegalitate a deciziei atacate, dată fiind lipsa, și de această dată, a unei demonstrații juridice a greșitei aplicări a respectivei norme din legea fundamentală raportat la considerentele actului jurisdicțional atacat (care au determinat reținerea prescripției dreptului material la acțiune).

Se constată, așadar, că modalitatea de formulare a susținerilor din cuprinsul memoriului de recurs nu permite verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, dată fiind lipsa unor critici subsumabile prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ. cu privire la argumentele instanței de apel, conform celor expuse anterior, motiv pentru care devine incidentă sancțiunea nulității, potrivit prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Cât privește solicitarea intimatei-pârâte L. S.A., de obligare a recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată, se constată că, deși a formulat respectiva cerere în cuprinsul întâmpinării, cuantumul acestora nu a fost precizat, iar la dosarul cauzei nu se regăsește vreo dovadă în acest sens, astfel încât cererea va fi respinsă, nefiind îndeplinite cerințele prevederilor art. 452 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 20 din data de 30 ianuarie 2025 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă.

Respinge cererea intimatei-pârâte L. S.A., de acordare a cheltuielilor de judecată.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 noiembrie 2025.