ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1856/2019

Ședința publică din data de 18 octombrie 2019

Asupra recursului de față,

În baza actelor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată la data de 8 septembrie 2017 pe rolul Tribunalului Arad, secția I civilă cu nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat instanței de judecată ca, în contradictoriu cu pârâții B. și C.:

1) să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/26 mai 2008 de BNP D. având ca obiect imobilele situate în Pecica, în suprafață totală de 290.600 mp identificate astfel: teren în suprafață de 100.000 mp identificat cu nr. x înscris in CF x - CF vechi x NDF Pecica; teren în suprafață de 5.000 mp identificat cu nr. x înscris în CF x - CF vechi x NDF Pecica; teren în suprafață de 7.800 mp identificat cu nr. x înscris în CF x - CF vechi x NDF Pecica; teren în suprafață de 70.000 mp identificat cu nr. x înscris în CF x - CF vechi x NDF Pecica; teren în suprafață de 20.000 mp identificat cu nr. x înscris în CF x - CF vechi x NDF Pecica; teren în suprafață de 50.000 mp identificat cu nr. x înscris în CF x - CF vechi x NDF Pecica; teren în suprafață de 28.900 mp identificat cu nr. x înscris în CF x - CF vechi x NDF Pecica; teren în suprafață de 8.900 mp identificat cu nr. x înscris în CF x - CF vechi x NDF Pecica;

2) să dispună restabilirea situației anterioare de Carte Funciară, în sensul radierii înscrierilor de sub Bl. din toate Cărțile Funciare; - -

3) să oblige pârâții la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1.000.000 euro, echivalentul în RON la data plății, reprezentând prețul vânzării, la care să se adauge dobânda legală calculată de la data introducerii acțiuni până la data plății efective, precum și a sumei de 33.745 RON reprezentând onorariu notarial și taxe de înscriere contract în CF;

4) să fie obligați pârâții la cheltuieli de judecată.

Prin încheierea pronunțată în Camera de consiliu la data de 14 septembrie 2017, secția I civilă a Tribunalului Arad a constatat necompetența funcțională a secției și a declinat competența de judecată a acțiunii în favoarea secției a II-a Civile a Tribunalului Arad.

Acțiunea a fost înregistrată pe rolul secției a II-a Civile a Tribunalului Arad, sub nr. x/2017*.

Prin sentința nr. 31 din 25 ianuarie 2018, Tribunalul Arad, secția a II-a civilă a respins acțiunea civilă exercitată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții B. și C., fiind obligată reclamanta la plata către pârâți a sumei de 27.904 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei anterior menționate a formulat apel reclamanta S.C. A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 418/A din 27 iunie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins apelul declarat de către reclamanta S.C. A. S.R.L, fiind obligată apelanta să plătească pârâților suma de 9735,60 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

La data de 8 august 2018, reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs împotriva deciziei civile anterior menționate, ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 27 august 2018.

Prin cererea de recurs, recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul cărora a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

În argumentarea motivului de casare invocat, recurenta-reclamantă a susținut, sub un prim aspect, că decizia recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă funcțional.

A mai susținut, sub un al doilea aspect, că decizia pronunțată de către instanța de apel este nemotivată, întrucât instanța a avut în vedere, în cadrul considerentelor hotărârii, doar elemente rezultate din administrarea probei cu înscrisuri, respingând probele cu interogatoriul pârâților și testimonială propuse de către recurenta-reclamantă.

Sub un al treilea aspect, recurenta-reclamantă a considerat că instanța de apel a realizat o greșită aplicare a normelor de drept material pe care le-a invocat în cadrul cererii formulate (art. 948, 954, 966, 968 și 1352 C. civ. anterior).

Sub un ultim aspect, recurenta-reclamantă a precizat că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., care impuneau cenzurarea, de către instanță, în baza rolului său activ, a cuantumului cheltuielilor de judecată, pe care recurenta-reclamantă le-a apreciat ca fiind nejustificat de mari.

Prin întâmpinarea înregistrată la 1 octombrie 2018, intimații pârâți B. și C. au solicitat, în principal, anularea recursului, ca netimbrat, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ.

În subsidiar, au solicitat respingerea recursului, ca tardiv formulat, în baza art. 485 C. proc. civ. și, totodată, respingerea căii de atac ca fiind inadmisibilă.

Cu privire la fondul recursului, intimații pârâți au solicitat respingerea acestuia și menținerea deciziei recurate, ca fiind legală și temeinică.

La data de 2 octombrie 2018, apărătorul ales al recurentei-reclamante, avocat E., a transmis la dosarul cauzei, prin email, cererea recurentei reclamante de renunțare la recursul ce face obiectul dosarului, ce a fost depusă la dosar și în original, la data de 25 octombrie 2018, având forma unui înscris sub semnătură privată .

Totodată, recurenta-reclamantă a solicitat, în scris, să nu fie obligată la plata cheltuielilor de judecată.

În cauză a fost întocmit, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., raportul asupra admisibilității recursului declarat de recurenta-reclamantă, în cuprinsul căruia s-a apreciat că recursul este admisibil în principiu și declarat în termen, dar nu a fost achitată taxa de timbru judiciar în valoare de 24752,5 RON.

S-a apreciat că motivele invocate nu permit exercitarea controlului de legalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor instanței cuprinse în încheierea de ședință din data de 15 februarie 2019, raportul asupra admisibilității recursului a fost comunicat părților din proces, cărora li s-a pus în vedere să formuleze, în scris, un punct de vedere asupra acestuia, în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin rezoluția de primire din 27 august 2018, în sarcina recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L a fost stabilită obligația de a achita o taxă judiciară de timbru de 24752,5 RON, conform art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

La termenul de judecată din data de 18 octombrie 2019, constatând că recursul formulat de către recurenta-reclamantă nu a fost timbrat, deși aceasta a fost înștiințată cu privire la obligația de a achita taxa judiciară de timbru de 24752,5 RON, Înalta Curte a invocat, din oficiu și a rămas în pronunțare asupra excepției de netimbrare a recursului, ce urmează a fi analizată cu prioritate față de restul aspectelor invocate prin cererea de recurs și, respectiv, prin întâmpinare.

Excepția de netimbrare va fi admisă și recursul va fi anulat, ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice.

Alineatul 1 al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege.

Conform dispozițiilor art. 32 din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile prevăzute de lege.

În conformitate cu dispozițiile art. 197 C. proc. civ., "în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată în condițiile legii".

În cauză se constată că cererea formulată de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L, având ca obiect recurs declarat împotriva împotriva deciziei civile nr. 418/A din 27 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, nu a fost timbrată anticipat.

Se mai constată că până la acest termen de judecată, recurenta-reclamantă nu s-a conformat dispoziției instanței de a achita taxa judiciară de timbru în sumă de 24752,5 RON.

Reținând că, în speță nu operează nicio scutire legală de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor legale mai sus redate și să dispună anularea, ca netimbrată, a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 418/A din 27 iunie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 octombrie 2019.