ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6848/2004

Asupra recursurilor de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Petentele B.V.E. și B.A.R. au solicitat în contradictoriu cu Statul

Român reprezentat prin

Consiliul local al Municipiului Timișoara, să se constate că trecerea în

proprietatea pârâtului a cotei de 1/6 din imobilul situat în Timișoara, înscris

în C.F. nr. 189 nr. top 1173, s-a făcut prin greșita aplicare a Decretului nr.

92/1950; să se dispună restituirea cotei de 1/6 către proprietara tabulară

B.A., să se radieze dreptul

de proprietate al Statului Român; să fie reintabulată în cartea funciară fosta proprietară,

B.A.; să se constate că sunt unicele moștenitoare ale acesteia.

Judecătoria

Timișoara prin sentința civilă nr. 7939 din 1 octombrie 2003 a admis

excepția de inadmisibilitate a capătului principal de acțiune pe care l-a

respins din acest motiv. Capătul de cerere având ca obiect dezbaterea

succesorală a fost respins ca lipsit de interes.

S-a reținut că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 acțiunea în

revendicare de drept comun este inadmisibilă.

Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia civilă nr. 283 din

4 martie 2004 a admis apelul declarat de petentele

B.V.E. și B.A.R. împotriva sentinței

civile nr. 7939 din 1 octombrie 2003 a Judecătoriei

Timișoara pe care a schimbat-o în

sensul că a admis în parte acțiunea și a constatat că în proprietatea Statului

Român cota de 1/6 din imobilul situat în Timișoara, a trecut fără titlu

valabil.

S-a considerat că primul capăt de cerere din acțiune este admisibil

întrucât petentele au formulat notificări în condițiile Legii nr. 10/2001 și întemeiat

față de împrejurarea că

B.A., coproprietară tabulară a cotei de 1/6 din imobilul în

litigiu, făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare

potrivit art. II din Decretul nr. 92/1950.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 283 din 4 martie 2004 a

Curții de

Apel

Timișoara, secția civilă,

au declarat recurs Consiliul

local al Municipiului Timișoara și

Primarul Municipiului Timișoara au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9

C. proc. civ. și au susținut că acțiunea este inadmisibilă întrucât petentele

nu au depus notificare în condițiile Legii nr. 10/2001.

Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel au declarat recurs și

petentele

B.V.E.

și B.A.R. care au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

și au susținut că greșit a

fost respins capătul de cerere din acțiune având

ca obiect intabularea dreptului lor

de coproprietate asupra cotei de 1/6 din imobilul în litigiu, conform art. 34

din Legea nr. 115/1938.

Recursul declarat de Consiliul

local al Municipiului Timișoara și Primarul

Municipiului Timișoara urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele

considerente:

Petentele

B.V.E.

și B.A.R. au solicitat, la data de 4 mai 2003 să se constate că trecerea cotei

de 1/6 din imobilul înscris în C.F. 189, nr. top 1173

Timișoara a trecut în proprietatea

Statului Român fără titlu valabil, să se dispună restituirea cotei de 1/6 către

proprietara tabulară

B.A., radierea dreptului de proprietate al

Statului Român și reintabularea în

cartea funciară a fostei proprietare,

B.A. Au invocat în drept, dispozițiile art. 480 C.

civ. și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 115/1938.

La data de 14 martie 2001 a intrat în vigoare

Legea nr. 10/2001 privind regimul

juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22

decembrie 1989 prin care s-a prevăzut că imobilele, terenuri și construcții

preluate în mod abuziv vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură prin

decizie/dispoziție motivată a unității deținătoare (art. 20) sau, dacă

restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz,

deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie/dispoziție motivată să

facă persoanei îndreptățite ofertă de restituire prin echivalent,

corespunzătoare valorii imobilului (art. 24).

Cota de 1/6 din imobilul, teren și construcție, înscris în C.F. 189

Timișoara, în litigiu, a trecut în patrimoniul Statului Român de la proprietara

tabulară B.A., prin naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950.

Pentru stabilirea caracterului abuziv al preluării și aplicarea

măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut prin art. 21

că persoana îndreptățită trebuie să notifice persoana juridică deținătoare și

să solicite restituirea în natură a imobilului.

Instanța de apel a reținut că petentele au formulat notificări în

condițiile Legii nr. 10/2001, au declanșat procedura administrativă care,

nefiind finalizată prin decizie/dispoziție motivată a unității deținătoare

deschide persoanelor îndreptățite calea acțiunii la instanță pentru a se

constata că preluarea cotei de 1/6 din imobilul în litigiu de către Statul

Român s-a făcut fără titlu valabil.

Prin cererea de recurs petentele au precizat expres însă că nu au

formulat notificare și nu au urmat procedura Legii nr. 10/2001 precum și că și-au

fundamentat acțiunea pe dispozițiile art. 480 C. proc. civ.

Ca atare, curtea de apel a reținut greșit că petentele au deschisă calea

la instanțele judecătorești fără să se facă dovada că acestea au urmat

procedura prealabilă reglementată prin Legea nr. 10/2001.

Acțiunea în revendicare de drept comun întemeiată pe dispozițiile art.

480 C. civ. este inadmisibilă întrucât obiectul litigiului îl constituie o cotă

parte din imobil. Acțiunea în revendicare, act de dispoziție, trebuie formulată

de toți coproprietarii pentru a nu fi încălcat principiul unanimității care se

aplică în cazul coproprietății imobiliare.

Față de considerentele menționate, Curtea va admite recursul declarat de

Consiliul local al Municipiului Timișoara și de Primarul Municipiului Timișoara

împotriva deciziei curții de apel pe care o va casa și va respinge apelul

declarat de petente împotriva sentinței judecătoriei.

Recursul declarat de petentele

B.V.E. și B.A.R.

împotriva deciziei curții de apel va

fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin acțiune petentele au formulat și un capăt de cerere având ca obiect

restabilirea situației anterioare de carte funciară și anume radierea dreptului

de proprietate al Statului Român și reintabularea fostei proprietare, B.A.,

autoarea lor și au invocat în drept dispozițiile art. 34 din Legea nr.

115/1938.

Instanțele de fond și de apel au respins corect acest capăt de cerere.

Rectificarea cărții funciare în sensul solicitat este condiționată de

soluționarea capătului de cerere având ca obiect „restituirea” cotei de 1/6 din

imobil. Cum acest capăt de cerere din acțiune a fost respins, aceeași soluție

se impune și pentru capătul de cerere privind rectificarea cărții funciare.

În speță, de altfel, obiectul rectificării de carte funciară fiind

dreptul de coproprietate pentru cota de 1/6, radierea dreptului de proprietate

al Statului Român și reintabularea dreptului de coproprietate al fostului

coproprietar tabular nu se putea face decât în contradictoriu cu ceilalți

coproprietari tabulari care nu au calitatea de părți în prezentul litigiu.

Față de considerentele menționate, Curtea va respinge ca nefondat

recursul declarat de petentele

B.V.E. și B.A.R. împotriva deciziei curții de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul

declarat

de pârâții Consiliul local al Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului

Timișoara împotriva deciziei nr. 283 din 4 martie 2004 a Curții de Apel

Timișoara, secția civilă, pe care o casează.

Respinge apelul declarat de

reclamantele B.V.E. și B.A.R. împotriva sentinței civile nr. 7939 din 1

octombrie 2003 a Judecătoriei Timișoara, pe care o păstrează.

Respinge recursul declarat de reclamantele

B.V.E. și B.A.R. împotriva aceleiași decizii.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie

2004.