ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6848/2004

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petentele B.V.E. și B.A.R. au solicitat în contradictoriu cu Statul Român reprezentat prin Consiliul local al Municipiului Timișoara, să se constate că trecerea în proprietatea pârâtului a cotei de 1/6 din imobilul situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 189 nr. top 1173, s-a făcut prin greșita aplicare a Decretului nr. 92/1950; să se dispună restituirea cotei de 1/6 către proprietara tabulară B.A., să se radieze dreptul de proprietate al Statului Român; să fie reintabulată în cartea funciară fosta proprietară, B.A.; să se constate că sunt unicele moștenitoare ale acesteia. Judecătoria Timișoara prin sentința civilă nr. 7939 din 1 octombrie 2003 a admis excepția de inadmisibilitate a capătului principal de acțiune pe care l-a respins din acest motiv.

Capătul de cerere având ca obiect dezbaterea succesorală a fost respins ca lipsit de interes. S-a reținut că după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 acțiunea în revendicare de drept comun este inadmisibilă. Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, prin decizia civilă nr. 283 din 4 martie 2004 a admis apelul declarat de petentele B.V.E. și B.A.R. împotriva sentinței civile nr. 7939 din 1 octombrie 2003 a Judecătoriei Timișoara pe care a schimbat-o în sensul că a admis în parte acțiunea și a constatat că în proprietatea Statului Român cota de 1/6 din imobilul situat în Timișoara, a trecut fără titlu valabil. S-a considerat că primul capăt de cerere din acțiune este admisibil întrucât petentele au formulat notificări în condițiile Legii nr. 10/2001 și întemeiat față de împrejurarea că B.A., coproprietară tabulară a cotei de 1/6 din imobilul în litigiu, făcea parte din categoria persoanelor exceptate de la naționalizare potrivit art. II din Decretul nr. 92/1950.

În termen legal, împotriva deciziei civile nr. 283 din 4 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, au declarat recurs Consiliul local al Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut că acțiunea este inadmisibilă întrucât petentele nu au depus notificare în condițiile Legii nr. 10/2001. Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel au declarat recurs și petentele B.V.E. și B.A.R. care au solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și au susținut că greșit a fost respins capătul de cerere din acțiune având ca obiect intabularea dreptului lor de coproprietate asupra cotei de 1/6 din imobilul în litigiu, conform art. 34 din Legea nr. 115/1938.

Recursul declarat de Consiliul local al Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara urmează să fie admis ca fondat pentru următoarele considerente: Petentele B.V.E. și B.A.R. au solicitat, la data de 4 mai 2003 să se constate că trecerea cotei de 1/6 din imobilul înscris în C.F. 189, nr. top 1173 Timișoara a trecut în proprietatea Statului Român fără titlu valabil, să se dispună restituirea cotei de 1/6 către proprietara tabulară B.A., radierea dreptului de proprietate al Statului Român și reintabularea în cartea funciară a fostei proprietare, B.A. Au invocat în drept, dispozițiile art. 480 C. civ. și art. 34 alin. (1) din Legea nr. 115/1938.

La data de 14 martie 2001 a intrat în vigoare Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 prin care s-a prevăzut că imobilele, terenuri și construcții preluate în mod abuziv vor fi restituite persoanei îndreptățite, în natură prin decizie/dispoziție motivată a unității deținătoare (art. 20) sau, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, după caz, deținătorul imobilului este obligat ca, prin decizie/dispoziție motivată să facă persoanei îndreptățite ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului (art. 24). Cota de 1/6 din imobilul, teren și construcție, înscris în C.F.

189 Timișoara, în litigiu, a trecut în patrimoniul Statului Român de la proprietara tabulară B.A., prin naționalizare în baza Decretului nr. 92/1950. Pentru stabilirea caracterului abuziv al preluării și aplicarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 s-a prevăzut prin art. 21 că persoana îndreptățită trebuie să notifice persoana juridică deținătoare și să solicite restituirea în natură a imobilului. Instanța de apel a reținut că petentele au formulat notificări în condițiile Legii nr. 10/2001, au declanșat procedura administrativă care, nefiind finalizată prin decizie/dispoziție motivată a unității deținătoare deschide persoanelor îndreptățite calea acțiunii la instanță pentru a se constata că preluarea cotei de 1/6 din imobilul în litigiu de către Statul Român s-a făcut fără titlu valabil.

Prin cererea de recurs petentele au precizat expres însă că nu au formulat notificare și nu au urmat procedura Legii nr. 10/2001 precum și că și-au fundamentat acțiunea pe dispozițiile art. 480 C. proc. civ. Ca atare, curtea de apel a reținut greșit că petentele au deschisă calea la instanțele judecătorești fără să se facă dovada că acestea au urmat procedura prealabilă reglementată prin Legea nr. 10/2001. Acțiunea în revendicare de drept comun întemeiată pe dispozițiile art. 480 C. civ. este inadmisibilă întrucât obiectul litigiului îl constituie o cotă parte din imobil. Acțiunea în revendicare, act de dispoziție, trebuie formulată de toți coproprietarii pentru a nu fi încălcat principiul unanimității care se aplică în cazul coproprietății imobiliare.

Față de considerentele menționate, Curtea va admite recursul declarat de Consiliul local al Municipiului Timișoara și de Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei curții de apel pe care o va casa și va respinge apelul declarat de petente împotriva sentinței judecătoriei. Recursul declarat de petentele B.V.E. și B.A.R. împotriva deciziei curții de apel va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente: Prin acțiune petentele au formulat și un capăt de cerere având ca obiect restabilirea situației anterioare de carte funciară și anume radierea dreptului de proprietate al Statului Român și reintabularea fostei proprietare, B.A., autoarea lor și au invocat în drept dispozițiile art. 34 din Legea nr. 115/1938.

Instanțele de fond și de apel au respins corect acest capăt de cerere. Rectificarea cărții funciare în sensul solicitat este condiționată de soluționarea capătului de cerere având ca obiect „restituirea” cotei de 1/6 din imobil. Cum acest capăt de cerere din acțiune a fost respins, aceeași soluție se impune și pentru capătul de cerere privind rectificarea cărții funciare. În speță, de altfel, obiectul rectificării de carte funciară fiind dreptul de coproprietate pentru cota de 1/6, radierea dreptului de proprietate al Statului Român și reintabularea dreptului de coproprietate al fostului coproprietar tabular nu se putea face decât în contradictoriu cu ceilalți coproprietari tabulari care nu au calitatea de părți în prezentul litigiu.

Față de considerentele menționate, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de petentele B.V.E. și B.A.R. împotriva deciziei curții de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul declarat de pârâții Consiliul local al Municipiului Timișoara și Primarul Municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 283 din 4 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează. Respinge apelul declarat de reclamantele B.V.E. și B.A.R. împotriva sentinței civile nr. 7939 din 1 octombrie 2003 a Judecătoriei Timișoara, pe care o păstrează. Respinge recursul declarat de reclamantele B.V.E. și B.A.R. împotriva aceleiași decizii. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 decembrie 2004.