ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5217/2005

Asupra recursului civil de față constată:

Prin cererea înregistrată la 19 martie

2003, reclamanta M.T.A.C. a chemat în judecată Statul Român, prin Consiliul

Local al Municipiului Arad, cerând a fi obligat să-i restituie imobilul ce se

identifică sub top nr. 313 în C.F. 254 Arad, cota de ½ părți indivize,

de care a fost deposedată în mod abuziv prin naționalizare, în temeiul

Decretului nr. 92/1950, invocând incidența art. 480 C. civ.

Arată reclamanta că, referitor la același

imobil, a solicitat retrocedarea și în procedura Legii nr. 10/2001, pendinte în

fața Curții de Apel Timișoara, procedură pe care urmează să o suspende în baza

art. 47 din Legea nr. 10/2001.

Prin sentința civilă nr. 2351 din 21 mai

2003 Judecătoria Arad, reținând că valoarea imobilului revendicat este de 11

miliarde lei, în baza art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ. și-a declinat

competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Arad.

Prin sentința civilă nr. 579 din 23

septembrie 2003 Tribunalul Arad a respins excepțiile lipsei calității

procesuale pasive, prescripției dreptului la acțiune și lipsei calității

procesuale active invocate de pârât.

Prin aceeași sentință a fost respinsă, ca

inadmisibilă, acțiunea în revendicare dedusă de reclamant judecății.

În esență, tribunalul a reținut că

imobilul cade sub incidența dispozițiilor Legii nr .10/2001, caz în care, cum

la data intrării în vigoare a acestui act normativ, acțiunea în revendicare

dedusă judecății nu se afla „în curs de judecată” în sensul art. 47 din lege,

fiind promovată ulterior intrării în vigoare a acestui act normativ, este

inadmisibilă.

Prin decizia civilă nr. 1 din 12 ianuarie

2004 Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de reclamantă, a anulat sentința

și, rejudecând cauza în fond, a constatat că imobilul înscris în C.F. nr. 254

Arad, nr.top 313 a fost trecut în proprietatea statului fără titlu valabil

motiv pentru care a dispus și rectificarea cărții funciare în sensul radierii

dreptului de proprietate al Statului Român pentru cota de ½ părți

indivize și reînscrierea dreptului de proprietate al reclamantei pentru această

cotă.

Prin aceeași decizie s-a dispus

restituirea cotei de ½ părți indivize din imobil în favoarea reclamantei

precum și restituirea taxei de timbru către aceasta, în sumă de 31.552.800 lei.

În

motivarea deciziei, în esență, instanța de apel a reținut ca fiind admisibile

acțiunile în revendicare formulate în procedura de drept comun și după intrarea

în vigoare a Legii nr. 10/2001 și, dat fiind că reclamanta și-a dovedit

pretențiile, a apreciat că se impune admiterea cererii deduse judecății.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs

pârâtul Municipiul Arad conform prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului, pârâtul arată că

dreptul reclamantei de a revendica cota parte din imobilul în litigiu s-a

prescris, în raport de prevederile art. 20 alin. (5) din Legea nr. 10/2001.

Susține recurentul și că imobilul în

litigiu se află în administrarea Spitalului Clinic Municipal Arad și că acesta

aparține domeniului public al Municipiului Arad, conform H.G. nr. 976/2002, caz

în care este exceptat de la restituirea în natură către foștii proprietari.

Analizând recursul, prin prisma motivului

de ordine publică invocat, anume al admisibilității acțiunii în revendicare

formulată în procedura de drept comun după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001,

Înalta Curte constată că este fondat pentru următoarele considerente:

În drept, regimul juridic al imobilelor

preluate abuziv în perioada 6 martie 1945–22 decembrie 1989 a fost reglementat

prin dispozițiile Legii nr. 10/2001.

Potrivit actului normativ menționat,

persoanele fizice, proprietari ai imobilelor preluate abuziv pot notifica, în

termenul prevăzut de acest act normativ, persoana juridică deținătoare

solicitând restituirea în natură a imobilului [art. 21 alin. (1)].

Potrivit art. 21 alin. (5) din actul

normativ menționat, nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea

notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri

reparatorii în natură sau prin echivalent.

Dispoziția legală menționată a fost

declarată a fi în concordanță cu dispozițiile constituționale prin decizia nr. 21

din 27 ianuarie 2004 a Curții Constituționale a României.

Așa fiind, cum în raport de dispozițiile

art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, reclamanta este decăzută din dreptul

de a mai solicita în justiție restituirea în natură a imobilului în litigiu,

imobil ce susține că i-a fost preluat abuziv în anul 1950, în mod just, prima

instanță, Tribunalul Timiș, a reținut că acțiunea în revendicarea acestui

imobil, acțiune prin care urmărește redobândirea, în natură a bunului,

formulată după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, nu mai poate fi

analizată și soluționată pe fond.

De altminteri, reclamanta a solicitat în

procedura Legii nr. 10/2001 restituirea imobilului în litigiu, caz în care urmează

să-și valorifice pretențiile în cadrul acestei proceduri speciale, instituită

tocmai în acest scop de către legiuitor.

Pentru considerentele de fapt și de drept

arătate, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurent și, constatând că

în speța dedusă judecății, în mod greșit instanța de apel a aplicat legea, va

casa decizia dată de aceasta și rejudecând, va respinge ca nefondat apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței primei instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâtul

Municipiul Arad, prin primar împotriva deciziei civile nr. 1 din 12 ianuarie

2004 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă, pe care o casează și respinge

ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței nr. 579 din 23

septembrie 2003 a Tribunalului Arad, secția civilă, pe care o păstrează.

Pronunțată, în ședința publică, astăzi 15

iunie 2005.