ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3163/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiune, reclamanții L.M.D. și L.A.S., au chemat în judecată Consiliul Local Timișoara și D.G.F.P.C.F.S. Timiș, solicitând să se constate nulitatea procesului-verbal din 20 aprilie 1950 prin care s-a declarat naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950 imobilul din Timișoara, să se constate că atât autorii lor cât și moștenitorii acestora, sunt titularii unui drept exclusiv de proprietate asupra imobilului. Ulterior, acțiunea a fost precizată, ca fiind acțiune în revendicare solicitându-se obligarea pârâtei să predea imobilul reclamanților.

După un prim ciclu procesual, în care s-a stabilit competența materială a soluționării cauzei în primă instanță, Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 316 din 12 mai 2000, a respins acțiunea precizată formulată de reclamanți împotriva pârâtului Consiliul Local Timiș; a luat act de renunțarea reclamanților la judecata acțiunii față de pârâții Consiliul Județean Timiș, S.C. A.D.P. Timișoara și D.G.F.P.C.F.S. Timiș. Curtea de Apel Timișoara prin decizia civilă nr. 145 din 27 noiembrie 2000 a admis apelul declarat de reclamanți și rejudecând, a admis acțiunea, a constatat că imobilul a trecut în proprietatea statului fără titlu legal, a dispus rectificarea în C.F., în sensul radierii dreptului de proprietate al statului și restabilirea situației anterioare.

S-a reținut că proprietara imobilului fiind la data naționalizării casnică, categoria exceptată de la naționalizare, în cauză trebuia să se aplice art. II din Decretul nr. 92/1950, nu art. I și, în orice caz, imobilul a fost preluat din momentul cumpărării cu 10 contracte de închiriere. Au declarat recurs reclamanții și pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara, acesta din urmă, pentru motive de fond, în legătură cu greșita apreciere a instanței privind preluarea fără titlu legal a imobilului de către stat. Prin decizia civilă nr. 4 din 15 ianuarie 2002 Curtea Supremă de Justiție, a admis recursul declarat de reclamanți împotriva deciziei civile nr. 148 din 27 noiembrie 2000 a Curții de Apel Timișoara, pe care a casat-o cu trimiterea cauzei aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului.

Prin aceeași decizie s-a respins ca nefondat recursul Consiliului Local al Municipiului Timișoara, reținându-se că instanța de apel a făcut o corectă aplicare a art. II din Decretul nr. 92/1950, text ce instituie excepția de la incidența prevederilor Decretului nr. 92/1950, imobilele aparținând persoanelor care se încadrează în categoriile menționate neputând fi naționalizate. În rejudecare, aceeași instanță, Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 151 din 2 decembrie 2002, a admis apelul reclamanților L.M.D. și L.A.S., împotriva sentinței civile nr. 316 din 12 mai 2000 pronunțată de Tribunalul Timiș, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al Municipiului Timișoara, Consiliul județean Timiș, D.G.F.P.C.F.S.

Timiș și S.C. A.D.P. S.A. Timișoara, sentință pe care a schimbat-o și în consecință: - a admis acțiunea față de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara și a luat act de renunțarea reclamanților la judecarea acțiunii față de D.G.F.P.C.F.S. Timiș și S.C. A.D.P. S.A. Timișoara. - a constatat că imobilul în litigiu, a trecut în proprietatea Statului Român, fără titlu legal, a constatat calitatea de moștenitori a reclamanților după antecesorii lor. - a obligat Consiliul Local Timișoara să predea reclamanților în deplină proprietate și posesie imobilul și a dispus rectificarea înscrierii din C.F. în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român și înscrierii aceluiași drept în favoarea reclamanților.

S-a reținut în esență, că starea de fapt a fost stabilită corect prin decizia civilă nr. 148 din 27 noiembrie 2000 a Curții de Apel Timișoara, confirmată fiind în considerentele deciziei de casare a Curții Supreme de Justiție, situație în care trecerea la stat a imobilului s-a făcut în mod vădit, fără titlu valabil. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara, invocând succint, faptul că trecerea în proprietatea statului s-a făcut în baza unui titlu legal, Decretul nr. 92/1950, întrucât imobilul și fostul proprietar se regăsesc în listele anexă la decret și au fost respectate prevederile art. I pct. 1 – 5 și art. 2 din același act normativ. Recursul nu este fondat.

În principal este de reținut că, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local, chestiunea invocată în prezentul recurs, a fost irevocabil rezolvată prin hotărârea de casare cu trimitere a Curții Supreme de Justiție, decizia civilă nr. 4/2002, când s-a respins recursul promovat de același pârât tocmai în considerarea acestor aspecte ce țin de caracterizarea titlului statului asupra imobilului. Așa fiind, în această privință, o reiterare în prezentul recurs a împrejurărilor de fapt și de drept amintite, nu mai este posibilă. În lumina considerentelor deciziei Curții Supreme de Justiție, de casare cu trimitere, rejudecarea a avut loc, desigur, urmare admiterii recursului reclamanților, pentru a se pronunța instanța în raport de temeiul juridic precizat al acțiunii (ca cerere în realizare și nu în constatare) și pentru a se dispune în privința restituirii imobilului către reclamant.

În atare situație, și prezenta judecată este ținută, de cele stabilite astfel. Față de cele arătate, în temeiul prevederilor art. 312 C. proc. civ. recursul urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Local al Municipiului Timișoara împotriva deciziei civile nr. 151 din 2 decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara împotriva deciziei civile nr. 151 din 2 decembrie 2002 a Curții de Apel Timișoara . Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 aprilie 2004.