ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4351/2006

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Bihor, reclamanții S.G. și F.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta SC C. SA, anularea dispoziției nr. 26/2003 prin care s-a respins cererea de restituire a părții deținute de pârâtă din imobilul situat în Oradea înscris în C.F. top. 675/1 compus din cota indiviză de 230/809 părți din terenul de 809 mp plus construcții reprezentate de parterul imobilului și a imobilului înscris în C.F top. 765/3 compus din teren în suprafața de 123 mp și construcții. Tribunalul Bihor prin sentința civilă nr. 621/C din 16 iunie 2004 a respins acțiunea formulată de reclamanți și a constatat nulă cererea de chemare în garanție a A.P.A.P.S.

București, formulată de pârâta SC C. SA Oradea. S-a reținut că pârâta a dobândit bunurile respective în procesul de privatizare, iar reclamanții nu au solicitat în termenul prevăzut de art. 46 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 anularea actelor de privatizare. Cât privește cererea de chemare în garanție s-a constatat că nu are petit și s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 133 C. proc. civ. Prin decizia civilă nr. 34 din 7 din 10 mai 2005 pronunțată de Curtea de Apel Oradea s-a admis apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 621 din 16 iunie 2004 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte, în sensul admiterii acțiunii, anulării dispoziției nr. 26 din 27 octombrie 2003 emisă de pârâta SC C. SA, care a fost obligată să emită o nouă dispoziție de restituire în natură în favoarea reclamanților a imobilului situat în Oradea, înscris în C.F.

Oradea nr.top. 765/1, constând în cota de 230/809 părți din terenul în suprafață de 809 mp și din construcțiile existente și a imobilului situat în Oradea, înscris în C.F. Oradea nr.top. 765/3, reprezentând teren și construcții în suprafață de 1239 mp. S-a constatat că imobilul a fost preluat fără titlu valabil. S-a respins ca prematur capătul de cerere privind intabularea în cartea funciară a drepturilor reclamanților. S-au păstrat celelalte dispoziții ale sentinței. Instanța a reținut că reclamanții sunt persoane îndreptățite în sensul Legii nr. 10/2001 și că imobilul în litigiu a format dreptul de proprietate exclusiv al familiei S., fiind aplicabile dispozițiile art. 18 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, în sensul că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea în natură a imobilului.

Împotriva deciziei pronunțată de instanța de apel au declarat recurs atât reclamanții S.G. și F.A. cât și pârâta SC C. Oradea. Recurenții-reclamanți, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susțin că s-au aplicat greșit prevederile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pentru că deși instanța a constatat că imobilul este restituibil în natură a obligat pârâta să emită dispoziții de restituire în loc să dispună direct restituirea. Critica privește și respingerea ca prematură a cererii de intabulare a drepturilor recurenților, aceasta urmând a fi admisă ca o consecință a restituirii în natură a imobilului. Recurenta-pârâtă SC C. SA Oradea arată că imobilul a trecut în proprietatea statului ca urmare a naționalizării, iar a doua critică privește faptul că reclamanții au fost acționari în societate și nu proprietari ai imobilului, situație în care reclamanților li se cuvin despăgubiri.

Recursul declarat de reclamanți este fondat. Prin acțiunea introductivă recurenții-reclamanți au solicitat instanței să o oblige pe pârâta SC C. SA la restituirea în natură a imobilelor. Greșit, instanța de apel a dispus obligarea pârâtei să emită o nouă dispoziție de restituire în natură în favoarea reclamanților, deși potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, instanța de judecată poate dispune ea însăși restituirea în natură, textul arătând că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării, pe care o exercită după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire. Prin urmare, în baza art. 312 C. proc.

civ. se va admite recursul declarat de reclamanți, se va casa în parte decizia și se va dispune restituirea în natură a imobilului situat în Oradea, înscris în C.F. Oradea, nr.top. 765/1 constând în cota de 230/809 părți din terenul în suprafață de 809 mp și din construcțiile existente și a imobilului situat în Oradea, înscris în C.F. Oradea nr.top. 765/3 reprezentând teren și construcții în suprafață de 1239 mp. Referitor la capătul de cerere privind intabularea drepturilor reclamanților, instanța de apel l-a respins ca prematur neintrând în cercetarea fondului, astfel încât conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., pricina va fi trimisă la Curtea de Apel Oradea pentru rejudecarea acestui capăt de cerere, ca o consecință a admiterii recursului și obligării la restituirea imobilelor în natură.

Se vor menține celelalte dispoziții ale deciziei. Recursul declarat de pârâtă este nefondat. Din actele aflate la dosar rezultă că imobilul a intrat în proprietatea statului prin Decretul nr. 218/1960 în baza procesului-verbal din 19 decembrie 1965 și nu prin naționalizare, în temeiul art. 1 din Legea nr. 119/1948, cum susține recurenta. Dreptul statului a fost intabulat cu titlu de prescripție prin încheierea de C.F. din 25 decembrie 1985, foaia 13 nr. 10, iar în 28 august 1998 prin încheierea nr. 14836 a fost dezmembrat în 4 nr.topo; nr.topo. 761/1 – 809 mp; nr.topo. 765/2 – 57 mp; nr.topo 765/3 – 1289 mpși nr.topo. 765/4 – 198 mp. Nr.topo 765/3 s-a înscris în C.F. Oradea în favoarea SC C. SA, iar asupra cotei de 230/809 părți din nr.top.

765/1 s-a intabulat dreptul de proprietate în favoarea SC C. SA în baza Legii nr. 15/1990 și H.G. nr. 844/1991 (filele 16 – 17 dos. fond). Recurenta-pârâtă a invocat prevederile art. 27 din Legea nr. 10/2001. Aceste dispoziții legale nu sunt aplicabile, întrucât preluarea imobilului în condițiile Decretul nr. 218/1960, act normativ contrar prevederilor constituționale, s-a făcut fără titlu valabil, iar societatea recurentă nu este privatizată integral, împrejurare ce rezultă din adresa nr. 3001 din 4 noiembrie 2003 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Bihor (filele 43 dosar fond). Potrivit acestui act recurenta-pârâta este înmatriculată sub nr. 705/214/1991, având ca acționari FPS, Asociația C.P.

și persoane fizice. Privatizarea parțială a societății s-a făcut prin vânzarea de acțiuni, transfer de bunuri mobile încorporate, și nu prin înstrăinarea imobilului așa cum rezultă din contractele aflate la filele 69 – 72 din dos. fond. Și cel de al doilea aspect învederat în recursul pârâtei este nefondat. Conform art. 18 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent cu excepția cazului în care persoana îndreptățită este unic asociat sau persoanele îndreptățite asociate erau membri ai aceleiași familii, ca în situația de față. Imobilul în întregul său a constituit dintotdeauna proprietatea familiei S., iar apoi a devenit proprietatea societății pe acțiuni „A.S.” avându-i ca acționari pe membrii aceleiași familii.

Această situație rezultă atât din actele dosarului cât și din considerentele deciziei civile nr. 320 A din 29 mai 2003 pronunțată de Curtea de Apel București (filele 33 – 35 dos. fond). În baza art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de pârâte urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Admite recursul formulat de reclamanții S.G. și F.A. împotriva deciziei civile nr. 347/A din 10 mai 2005 a Curții de Apel Oradea, pe care o casează în parte. Dispune restituirea în natură, către reclamanți a imobilului situat în localitatea Oradea, înscris în C.F. Oradea, nr.top.765/1 constând în cota de 230/809 părți din terenul în suprafață de 809 mp și din construcțiile existente și a imobilului situat în localitatea Oradea, înscris în C.F. Oradea, nr.top. 765/3, reprezentând teren și construcții în suprafață de 1239 mp. Trimite cauza Curții de Apel Oradea, pentru rejudecarea capătului de cerere privind intabularea. Respinge recursul declarat de pârâta SC C. SA împotriva aceleiași decizii.

Menține restul dispozițiilor deciziei. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2006.