ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7230/2007

Asupra recursului de față;

Din examinarea

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea

înregistrată la data de 31 mai 2002 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul

F.A. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 4257/2002 emisă de pârâta SC

T.G.I.E. SA Oradea și a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce se va pronunța

să se dispună anularea acestei decizii și obligarea pârâtei să se pronunțe cu

privire la acordarea de acțiuni, în conformitate cu art. 24 alin. (1) din Legea

nr. 10/2001, pentru imobilul situat în Oradea, înscris în C.F. nr. 59101

Oradea.

Prin întâmpinare,

pârâta SC T.G.I.E. SRL Oradea a formulat excepția lipsei calității procesuale

active a reclamantului și pe fond a solicitat respingerea acțiunii.

Prin sentința

civilă nr. 785/c/2003, Tribunalul Bihor a respins excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului, a admis în parte acțiunea, a anulat decizia

emisă de pârâtă și a obligat-o să emită o nouă decizie cu ofertă de restituire

prin echivalent.

Pentru a hotărî

astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin decizia nr.

4257/2002, pârâta a respins notificarea reclamantului motivat de faptul că

imobilele revendicate sunt intabulate în favoarea sa în C.F., că nu s-a făcut

dovada condițiilor în care s-a lichidat patrimoniul SC A. & S. SA, astfel,

reclamantul neavând calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.

10/2001.

Prin notificare

s-a solicitat de către reclamant în nume propriu și în calitate de proprietar,

acționar al SC A. & S. SA restituirea în natură a întregului imobil

alcătuit din terenuri, înscris în C.F. 5910 Oradea, sau acordarea de

despăgubiri.

Din actele de

stare civilă a rezultat că reclamantul F.A. este fiul lui F.E. și S.P.

Din certificatul

nr. 814/1947 eliberat de Tribunalul Bihor, a reieșit că la data de 10 noiembrie

1946, F.A. deținea un număr de 67 de acțiuni iar S.G. 33 de acțiuni,

reprezentând întregul capital al SC A.S., societate anonimă în lichidare.

Astfel, excepția

lipsei calității procesuale active s-a apreciat ca nefondată, iar reclamantul

în calitate de acționar, ca fiind îndreptățit la măsuri reparatorii prin

echivalent, conform art. 18 lit. a) din Legea nr. 10/2001 pentru cota sa din

imobilul aflat în litigiu.

Cu privire la

imobilele revendicate, doar imobilele cu nr. top. 12, grădină în suprafață de

546 mp și nr.top. 13/22, grădină în suprafață de 579 mp au fost trecute din

proprietatea SC A.S. în proprietatea Statului Român. La această societate

reclamantul a fost acționar, deținând 67 % din capitalul social fiind astfel

îndreptățit la despăgubiri sub formă de acțiuni.

Prin decizia nr.

40 din 1 martie 2006, Curtea de Apel Oradea a respins apelurile declarate de

ambele părți împotriva hotărârii instanței de fond.

Referitor la

apelul declarat de către pârâta SC T.G.E.I. SRL, instanța de apel a reținut

următoarele:

Calitatea de

persoană îndreptățită a reclamantului a fost stabilită prin Dispoziția nr.

1216/2001 a Primarului municipiului Oradea (fila 34, dosar

fond),

care are valoarea unei probe prin dispozițiile pe care le conține precum și

prin argumentul prin care s-a ajuns la stabilirea acestei calități.

S-a mai arătat

că nu s-a putut reține că societatea s-a aflat începând cu anul 1948 în

lichidare și că nu se poate ști dacă la momentul naționalizării imobilele se

mai aflau sau nu în patrimoniul societății, în raport de înscrierea în C.F. și

de dispozițiile art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea

dispozițiilor privitoare la cărțile funciare.

Potrivit acestui

articol, se prezumă că dreptul există în folosul persoanei al cărei drept este

intabulat, însă pârâta nu a răsturnat această prezumție.

Solicitarea

apelantei de a se depune anexa la decretul de naționalizare s-a apreciat ca

nefondată, câtă vreme în C.F. 6485 Oradea, în mod expres sub nr. B. 21 apare

mențiunea că imobilele au fost preluate de Statul Român în baza unui proces-

verbal de predare-preluare, iar în C.F. 14542 Oradea s-a făcut mențiunea că

titlul a fost acela de la naționalizare.

Prin recursul

declarat împotriva hotărârii instanței de apel, pârâta SC T.G.I.E. SRL Oradea a

invocat motivele de recurs prevăzute în art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.

În dezvoltarea

motivelor de recurs s-a susținut că în mod greșit a fost respinsă excepția

lipsei calității procesuale active a reclamantului, acesta nedovedind că la

data preluării a avut calitatea de asociat și că prin înlăturarea nemotivată a

fiecărui punct din apel, decizia recurată este practic nemotivată și deci

lovită de nulitate.

S-a mai susținut

că instanța de apel nu a lămurit aspectul legat de faptul că la data

naționalizării societatea se afla sau nu în procedura de lichidare precum și

dacă în anul 1950 mai exista, ca realitate juridică la data naționalizării.

În final, s-a

mai susținut că respingerea ca nefondată a cererii sale, de a se depune anexa

la decretul de naționalizare a fost nelegală, pentru că acesta era modul în

care se putea verifica dacă SC A. & S. SA, figurează sau nu pe listele

decretului de naționalizare.

Prin cererea

depusă la data de 10 octombrie 2006, recurenta a invocat un motiv de ordine

publică, referitor la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând

că bunurile pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii în baza Legii nr.

10/2001 au fost înstrăinate, astfel că la data pronunțării sentinței de fond,

nu mai era proprietatea acestora.

Cu privire la motivul de recurs de ordine publică, acesta urmează a fii

respins ca

nefondat,

recurenta-pârâtă având calitatea de unitate deținătoare în sensul Legii nr.

10/2001.

Calitatea

procesuală pasivă a recurentei rezulta chiar din obiectul acestei cauze, care

este de contestație împotriva unei decizii, emise de recurenta-pârâtă.

Separat de

acestea, odată cu apariția Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr.

247/2005, potrivit art. 21 alin. (5), înstrăinarea bunurilor notificate

potrivit prevederilor acestei legi, este sancționată cu nulitatea absolută,

dacă această înstrăinare intervine până la soluționarea judiciară a cauzei

generate prin lege.

S-au depus copii

ale contractului de vânzare-cumpărare, ale extrasului de C.F. și al istoricului

societății recurente în perioada 1991-2007 de la ORC Bihor, însă, din

perspectiva calității procesuale pasive, recurenta este unitate deținătoare.

Prin voința legii, vânzarea intervenită în timpul procesului fiind lipsită de

efecte juridice.

Cu privire la motivele de recurs, în limitele în care au fost formulate

acestea sunt nefondate, recursul urmând a fi respins pentru următoarele

considerente:

Reclamantul are

calitate procesuală activă, calitate care a fost probată prin actele depuse la

dosarul cauzei.

Astfel în mod

corect instanța de apel a reținut că această excepție nu este fondată,

calitatea acestuia de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001

rezultând din certificatul nr. 814/1947 eliberat de Tribunalul Bihor, din

Dispoziția nr. 1216/2001 a Primarului municipiului Oradea, precum și din actele

de stare civilă depuse de reclamant.

În confirmarea

acestei calități a fost depus și certificatul cu nr. 2720/1948, eliberat de

Tribunalul Bihor, secția a II-a, prin care se certifică că F.A. a fost prezent

la Adunarea Generală Extraordinară din 10 februarie 1946 deținând 67 de acțiuni

la societatea A.S., societate anonimă în lichidare.

Se mai confirmă

prin acest certificat că până la data de 9 aprilie 1948, data emiterii

certificatului, societatea nu a mai depus acte referitoare la o altă adunare

generală.

Critica

referitoare la faptul dacă bunurile revendicate mai erau sau nu în patrimoniul

societății naționalizate aflată în lichidare începând cu anul 1948, nu este

fondată, și față de aceasta instanța de apel în mod legal a reținut aplicarea

dispozițiilor art. 32 din Decretul-lege nr. 115/1938 potrivit căruia se prezuma

că dreptul există în folosul persoanei care 1-a intabulat.

Nu se poate

reține nici critica recurentei referitoare la nelămurirea titlului de preluare

a imobilului de către stat, precum și cea finală, legată de nedepunerea anexei

la decretul de naționalizare.

Față de acestea,

în mod corect s-a reținut de către instanța de apel, că în C.F. 6485 Oradea,

sub nr. B 21 apare mențiunea că imobilele au fost preluate de Statul Român în

baza unui proces-verbal de predare primire iar în C.F. 14542 Oradea s-a făcut

mențiunea că titlul a fost acela de naționalizare iar pentru parcela cu nr.top.

13/22 care a suportat mai multe dezmembrări, apare mențiunea înscrierii în

foaia de avere C.F. 59101 Oradea.

Rezultă astfel

că instanța de apel, a aplicat în mod corect dispozițiile legale în cauză, că a

analizat fiecare critică formulată de pârâtă, motivând punctual de ce acestea

nu pot fi reținute ca fondate.

În aceste

condiții, în cauză nici motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu

este fondat, hotărârea atacată necuprinzând motive contradictorii ori străine

pricinii, considerentele ei reflectând situația de fapt și de drept existentă.

În raport de

dispozițiile art. 312 C. proc. civ.. recursul va fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta SC T.G.E.I SRL Oradea împotriva deciziei nr. 40/A din 1

martie 2006 a Curții de Apel Oradea, secția civilă mixtă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 octombrie 2007.