ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8934/2005

Asupra recursului de față constată:

Prin cererea înregistrată la 10 mai

2004 reclamanta Universitatea Toulouse II, Le Mirail, EPSCT, Franța și Centrul

Național de Cercetări Științifice, EPST, Franța au solicitat, în contradictoriu

cu pârâta A.A.A.M., să se constate încălcarea drepturilor de autor deținute de

reclamante cu privire la studiul intitulat „Ancient Gold Mines of Dacia”; să

fie obligată pârâta la 1 leu daune morale; să fie obligată pârâta să retragă de

îndată studiul de pe website-ul

www.roșiamontana.org

. și să fie obligată pârâta să

publice într-un cotidian național de largă circulație sau pe pagina

introductivă a aceluiași website un comunicat de presă prin care să-și ceară

scuze pentru încălcarea dreptului de autor și să o oblige pe pârâtă la plata

cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

În motivarea cererii s-a arătat că

angajații reclamantelor au realizat, în colaborare cu Laboratorul de Arheologie

și Istorie și cu Muzeul Național de Istorie al României un studiu geologic și

arheologic în zona Roșia Montană, intitulat „Ancient Gold Mines of Dacia”.

Reclamanții au constatat publicarea

studiului, fără acordul lor, pe pagina de internet

www.roșiamontana.org.

Fiind în prezența unei

opere științifice, protejată conform art. 7 din Legea nr. 8/1996, le-au fost

încălcate

reclamanților

o serie de drepturi: reproducerea fără drept a studiului, dreptul de a aduce

studiul la cunoștința publicului la data și în modalitatea considerate adecvate

de către autori.

Prin sentința civilă nr. 775 din 8

septembrie 2004, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins

acțiunea reclamanților ca fiind introdusă de persoane fără calitate procesuală

activă, față de prezumția reglementată de art. 4 alin. (1) din Legea nr.

8/1996, conform căreia se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana

sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștința publică.

Curtea de Apel București, secția a

IX - a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, prin decizia

civilă nr. 135 de la 21 aprilie 2005 pronunțată în dosar nr. 74/2005, a

menținut hotărârea primei instanțe, urmare a respingerii, ca nefondat, a

apelului declarat de reclamantă.

Pentru a pronunța decizia, instanța

de apel a reținut cele ce succed.

Aducerea la cunoștința publică a

studiului s-a făcut pentru prima dată de către pârâtă, prin plasarea acestuia

pe site-ul

www.roșiamontana.org

.,

autori fiind B.C., etc.

Prin urmare, prezumția instituită de

art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 operează în favoarea persoanelor fizice

menționate pe prima pagină a studiului ca fiind autori ai acestuia.

Decizia a fost recurată de

reclamanți pentru motivele ce au fost întemeiate în baza dispozițiilor art. 304

pct. 9 C . proc. civ.

procesuală activă.

Din contractul încheiat rezultă că

Ministerul român al culturii, prin Muzeul Național de Istorie a României, a

încredințat Laboratoarelor Uniunii din Toulouse pentru arheologie și istorie

ale Universității Toulouse II Le Mirail (Laboratoarele UTAH) și Centrului

Național de Cercetări Științifice (CNCS) realizarea unui studiu arheologic

privind ruinele din zona Roșia Montana.

Potrivit contractului, studiul urma

a fi realizat în două etape: a) activitatea de cercetare științifică în teren

și b) valorificarea din punct de vedere științific a datelor și rezultatelor

obținute în urma activității din teren. În conformitate cu obligațiile

contractuale recurenții au remis Ministerului Culturii studiul întocmit, care

reprezintă o operă științifică în sensul Legii nr. 8/1996. Pârâta nu indică

persoanele care sunt, în opinia sa, autoarele studiului. Contractul încheiat

între Misiunea Franceză și partea română constituie izvorul studiului, iar

potrivit clauzelor contractuale „datele științifice obținute prin studiu rămân

proprietatea Laboratoarelor UTAH.

Rezultă astfel că prezumția

instituită de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 operează pe deplin în

favoarea recurenților în sensul că sunt titularii dreptului de autor.

Intimata a depus întâmpinare,

solicitând respingerea recursului, reiterând susținerile referitoare la

excepția lipsei calității procesuale pasive și la fondul cauzei.

Recursul este nefondat.

10 mai 2002 Muzeul Național de Istorie, ca reprezentant al Ministerului

Culturii, a comandat laboratoarelor UTAH realizarea unui studiu arheologic

privind ruinele minelor antice ale așezării Roșia Montana studiu conceput în

două etape: o primă etapă constând în muncă de teren și o a doua etapă, de

valorificare științifică a datelor și rezultatelor prin întocmirea unui raport

final.

De precizat că opera protejată prin

drept de autor poate să fie doar redactarea studiului, în măsura în care acesta

constituie o operă științifică în sensul art. 7 lit. b) din Legea nr. 8/1996.

Prin art. 5 din contract se

stabilește doar dreptul asupra artefactelor și informațiilor științifice, nici

o altă clauză contractuală nereglementând problema titularității dreptului de

autor.

În această situație operează

prezumția reglementată de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, conform căreia

se prezumă a fi autor, până la proba contrarie, persoana sub numele căruia

opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștința publică.

Pe site-ul incriminat sunt

menționate pe prima pagină a studiului o serie de persoane ca fiind autori: B.C.,

C.A., ș.a.

În cauză nu s-a făcut în nici un fel

dovada convenției în baza căreia persoanele fizice menționate pe prima pagină a

studiului au lucrat la realizarea sa, dar, chiar și în cazul în care acestea ar

fi acționat în calitate de angajați, ele și-ar fi păstrat calitatea de autori

ai operei, cum le-ar fi aparținut și drepturile patrimoniale, în lipsa dovezii

unei clauze contractuale contrare, conform art. 44 alin. (1) și (5) din Legea

nr. 8/1996.

În lipsa unor atare dovezi, în mod

corect instanța de apel a reținut că nu s-a răsturnat prezumția calității de

autor a persoanelor sub numele cărora opera s-a adus pentru prima dată la

cunoștința publică și nici nu s-a făcut dovada că ar fi operat o cesiune a

drepturilor patrimoniale, ce ar fi determinat legitimarea procesual activă a

reclamantelor-recurente în invocarea încălcării dreptului de utilizare a operei.

Pentru considerentele arătate,

Înalta Curte, constatând că dispozițiile Legii nr. 8/1996 au fost corect

aplicate, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C . proc. civ., recursul va

fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de Universitatea Toulouse II, Le Mirail și Centrul Național de

Cercetări Științifice împotriva deciziei nr. 135 din 21 aprilie 2005 a Curții

de Apel București, secția a IX-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 noiembrie 2005.