ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2110/2008

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată la 11 aprilie 2006 la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta Asociația A.A.M. - Roșia Montană a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, suspendarea executării certificatului de descărcare de sarcina arheologică nr. D/2004, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 794/2005 al Curții de Apel Alba Iulia.

În motivarea cererii, reclamanta arătat că, în Dosarul nr. 7941/2005 aflat pe rolul Curții de Apel Alba Iulia a solicitat anularea certificatului de descărcare de sarcina arheologică nr. D/2004 emis de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, astfel că în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004, cere suspendarea executării actului atacat, întrucât cercetările continuă și redarea zonei pentru activitățile prevăzute în proiectul minier ar încălca dispozițiile Legii nr. 5/2002, prejudiciind patrimoniul arheologic de interes național. În cauză a depus cerere de intervenție accesorie SC R.M.G.C. SA, solicitând respingerea cererii reclamantei pentru suspendarea executării actului administrativ atacat.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 79/CA din 31 august 2007 a admis cererea formulată de reclamanta Asociația A.A.M. - Roșia Montană în contradictoriu cu Ministerul Culturii și Cultelor și cu intervenienta SC R.M.G.C. SA și în consecință a suspendat executarea certificatului de descărcare de sarcina arheologică nr. D/2004 emis de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond din Dosarul nr. 7491/2005 al Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, cu număr nou 155/57/2005. În motivarea soluției, s-a reținut că cererea este întemeiată întrucât certificatul de descărcare de sarcina arheologică are ca efect predarea zonei de protecție instituită conform Legii nr. 5/2002 către activitățile umane, activități care pot afecta integritate patrimoniului arheologic.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recursuri: pârâtul M.C.C. și intervenienta SC R.M.G.C. SA. În motivarea cererii sale, recurentul M.C.C., invocă dispozițiile art. 301 și art. 304 1 C. proc. civ., arătând că sentința este extrem de sumară, din considerentele acesteia nerezultând motivele de fapt care justifică admiterea acțiunii. Susține recurenta că cererea de suspendare a fost admisă fără a se face dovada condițiilor prevăzute de lege: existența cazului bine justificat și a pagubei iminente. În recursul său, pârâta SC R.M.G.C. SA., invocă în principal dispozițiile art. 312 C. proc. civ., solicitând casarea cu trimitere a sentinței pentru nemotivarea ei în fapt și în drept. În subsidiar, solicită recurenta modificarea sentinței și respingerea cererii de suspendare ca tardiv formulată sau ca neîntemeiată.

Susține recurenta că excepția tardivității pe care ea a invocat-o în cauză a fost în mod greșit respinsă de instanță, la fel ca și cea a lipsei calității procesuale active, derivând din lipsa interesului reclamantei în formulare acțiunii. În fine, arată recurenta că în speță nu a fost dovedită îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de art. 15 și 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube. În cauză s-au formulat cereri de intervenție accesorie: de către Sindicatul „V.M.” cu sediul în Roșia Montană, în interesul recurentei Ministerul Culturii și Cultelor; de către asociațiile „P.D.R.M.” cu sediul Roșia Montană și „P.R.M.” cu sediul în aceeași localitate, în interesul recurentei-interveniente la fond SC R.M.G.C.

SA, cereri admise în principiu de către Înalta Curte la data de 27 mai 2008, înaintea dezbaterilor în fond asupra recursurilor. În motivarea celor trei cereri de intervenție sunt invocate, în esență aceleași motive de nelegalitate și netemeinice a sentinței pe care le-au susținut și recurentele. Recursurile se fondează, sentința urmând a fi casată cu trimitere spre rejudecare, în temeiul art. 312 C. proc. civ., pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților. Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată poate solicita instanței să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Conform art. 2 lit. t) din aceeași lege, sintagma „cazuri bine justificate” se definește ca: împrejurările bazate de starea de fapt și ale drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”. În speță, instanța nu și-a motivat soluția în drept, în raport cu obiectul cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, iar motivarea în fapt este foarte redusă și nu se bazează pe probe. De altfel, la soluționarea în fond a cererii, certificatul de descărcare arheologică nr. D/2004 a cărui suspendare s-a solicitat nici nu s-a aflat depus în dosar printre înscrisurile probatorii ale reclamantei. Or, acesta era un act esențial în raport cu care, sub aspect formal, se putea stabili existența „cazului bine justificat”.

Instanța de fond nu s-a pronunțat însă nici asupra excepțiilor ridicate de intervenienta SC R.M.G.C. SA și chiar dacă din dispozitivul hotărârii rezultă implicit că le-ar fi respins, (cu excepția excepției tardivității cererii), această soluție nu a fost motivată deloc. Toate acestea justifică trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța urmând a se pronunța asupra tuturor excepțiilor dirimante și a apărărilor de fond, în raport cu obiectul acțiunii. Consecința admiterii recursurilor, vor fi admise în fond și cererile de intervenție în interesul recurentelor, formulate de cele trei asociații din localitatea Roșia Montană.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de Ministerul Culturii și Cultelor și de SC R.M.G.C. SA cu sediul în Roșia Montană, județul Alba împotriva sentinței civile nr. 79/CA din 31 august 2007 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal. În consecință, admite în fond și cererile de intervenție accesorie formulată de Sindicatul „V.M.”, Roșia Montană, județul Alba, de Asociația „P.D.R.M.” și de Asociația „P.R.M.” în interesul ambelor recurente. Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 mai 2008.