ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2110/2008

Asupra recursurilor de

față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea în contencios administrativ înregistrată

la 11 aprilie 2006 la Curtea de Apel Alba Iulia, reclamanta Asociația A.A.M. - Roșia

Montană a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor,

suspendarea executării certificatului de descărcare de sarcina arheologică nr. D/2004,

până la soluționarea definitivă și irevocabilă a Dosarului nr. 794/2005 al Curții

de Apel Alba Iulia.

În motivarea cererii,

reclamanta arătat că, în Dosarul nr. 7941/2005 aflat pe rolul Curții de Apel Alba

Iulia a solicitat anularea certificatului de descărcare de sarcina arheologică

nr. D/2004 emis de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, astfel că în temeiul

art. 15 din Legea nr. 554/2004, cere suspendarea executării actului atacat, întrucât

cercetările continuă și redarea zonei pentru activitățile prevăzute în proiectul

minier ar încălca dispozițiile Legii nr. 5/2002, prejudiciind patrimoniul arheologic

de interes național.

În cauză a depus cerere

de intervenție accesorie SC R.M.G.C. SA, solicitând respingerea cererii reclamantei

pentru suspendarea executării actului administrativ atacat.

Curtea de Apel Alba Iulia,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 79/CA din 31 august

2007 a admis cererea formulată de reclamanta Asociația A.A.M. - Roșia Montană în

contradictoriu cu Ministerul Culturii și Cultelor și cu intervenienta SC R.M.G.C.

SA și în consecință a suspendat executarea certificatului de descărcare de sarcina

arheologică nr. D/2004 emis de pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, până la

soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii de fond din  Dosarul nr. 7491/2005

al Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, cu număr

nou 155/57/2005.

În motivarea soluției,

s-a reținut că cererea este întemeiată întrucât certificatul de descărcare de sarcina

arheologică are ca efect predarea zonei de protecție instituită conform Legii

nr. 5/2002 către activitățile umane, activități care pot afecta integritate patrimoniului

arheologic.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat recursuri: pârâtul M.C.C. și intervenienta SC R.M.G.C. SA.

În motivarea cererii sale,

recurentul M.C.C., invocă dispozițiile art. 301 și art. 304

1

C.

proc. civ., arătând că sentința este extrem de sumară, din considerentele acesteia

nerezultând motivele de fapt care justifică admiterea acțiunii.

Susține recurenta că cererea

de suspendare a fost admisă fără a se face dovada condițiilor prevăzute de lege:

existența cazului bine justificat și a pagubei iminente.

În recursul său, pârâta

SC R.M.G.C. SA., invocă în principal dispozițiile art. 312 C. proc. civ., solicitând

casarea cu trimitere a sentinței pentru nemotivarea ei în fapt și în drept.

În subsidiar, solicită

recurenta modificarea sentinței și respingerea cererii de suspendare ca tardiv formulată

sau ca neîntemeiată.

Susține recurenta că excepția

tardivității pe care ea a invocat-o în cauză a fost în mod greșit respinsă de instanță,

la fel ca și cea a lipsei calității procesuale active, derivând din lipsa interesului

reclamantei în formulare acțiunii.

În fine, arată recurenta

că în speță nu a fost dovedită îndeplinirea condițiilor cumulative prevăzute de

art. 15 și 14 din Legea nr. 554/2004: cazul bine justificat și iminența producerii

unei pagube.

În cauză s-au formulat

cereri de intervenție accesorie: de către Sindicatul „V.M.” cu sediul în Roșia Montană,

în interesul recurentei Ministerul Culturii și Cultelor; de către asociațiile „P.D.R.M.”

cu sediul Roșia Montană și „P.R.M.” cu sediul în aceeași localitate, în interesul

recurentei-interveniente la fond SC R.M.G.C. SA, cereri admise în principiu de către

Înalta Curte la data de 27 mai 2008, înaintea dezbaterilor în fond asupra recursurilor.

În motivarea celor trei

cereri de intervenție sunt invocate, în esență aceleași motive de nelegalitate și

netemeinice a sentinței pe care le-au susținut și recurentele.

Recursurile se fondează,

sentința urmând a fi casată cu trimitere spre rejudecare, în temeiul art. 312

C. proc. civ., pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor

art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă

motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele

pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Pe de altă parte, potrivit

dispozițiilor art. 14 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată poate

solicita instanței să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral,

în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.

Conform art. 2 lit. t)

din aceeași lege, sintagma „cazuri bine justificate” se definește ca: împrejurările

bazate de starea de fapt și ale drept, care sunt de natură să creeze o îndoială

serioasă în privința legalității actului administrativ”.

În speță, instanța nu

și-a motivat soluția în drept, în raport cu obiectul cererii, întemeiată pe dispozițiile

art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, iar motivarea în fapt este foarte redusă și

nu se bazează pe probe.

De altfel, la soluționarea

în fond a cererii, certificatul de descărcare arheologică nr. D/2004 a cărui suspendare

s-a solicitat nici nu s-a aflat depus în dosar printre înscrisurile probatorii ale

reclamantei. Or, acesta era un act esențial în raport cu care, sub aspect formal,

se putea stabili existența „cazului bine justificat”.

Instanța de fond nu s-a

pronunțat însă nici asupra excepțiilor ridicate de intervenienta SC R.M.G.C. SA

și chiar dacă din dispozitivul hotărârii rezultă implicit că le-ar fi respins, (cu

excepția excepției tardivității cererii), această soluție nu a fost motivată deloc.

Toate acestea justifică

trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța urmând a se pronunța asupra tuturor

excepțiilor dirimante și a apărărilor de fond, în raport cu obiectul acțiunii.

Consecința admiterii recursurilor,

vor fi admise în fond și cererile de intervenție în interesul recurentelor, formulate

de cele trei asociații din localitatea Roșia Montană.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate

de Ministerul Culturii și Cultelor și de SC R.M.G.C. SA cu sediul în Roșia Montană,

județul Alba împotriva sentinței civile nr. 79/CA din 31 august 2007 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal.

În consecință, admite

în fond și cererile de intervenție accesorie formulată de Sindicatul „V.M.”, Roșia

Montană, județul Alba, de Asociația „P.D.R.M.” și de Asociația „P.R.M.” în interesul

ambelor recurente.

Casează sentința atacată

și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 27 mai 2008.