ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1143/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 191 din 5 august 2005, Curtea de Apel Alba Iulia, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea introdusă de reclamanta Ș.E. împotriva pârâților Guvernul României, Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și Ministerul Justiției. În consecință, a anulat dispozițiile cuprinse în art. 14 alin. (2) și (3) din Normele de aplicare a Legii nr. 304/2004, privind Statutul magistraților, cu modificările ulterioare, aprobate prin H.G. nr. 263/2005, precum și dispoziția din alin. (1) al aceluiași articol, redată în partea finală a sentinței. În sfârșit, instanța de fond a anulat exemplul 4 al Anexei nr. 6 la aceleași norme de aplicare și a luat act de declarația reclamantei că nu solicită cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 4795 din 7 octombrie 20005, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins recursul declarat de Guvernul României, ca tardiv formulat. A admis, însă, recursurile declarate de cele două ministere pârâte și în consecință, a casat sentința atacată, cu trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Împotriva acestei ultime hotărâri, Ș.E. a formulat contestație în anulare. Ea a susținut, în cadrul unui prim motiv de retractare, că instanța de recurs a nesocotit normele de procedură privitoare la citare. Că, în cuprinsul citației trimise, s-a trecut calitatea sa de recurent-reclamant, deși nu a declarat recurs; nu s-a menționat pe ușa cărei persoane s-a făcut afișarea și nici nu s-a precizat cine anume este persoana care a primit-o.

Motivul de retractare este întemeiat. Din preambulul deciziei nr. 4795 din 7 octombrie 2005, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, rezultă că judecarea recursurilor declarate în cauză, s-a făcut la primul termen și în lipsa intimatei-reclamante Ș.E. În procesul-verbal anexat la dosarul de recurs s-a consemnat citarea acesteia, în calitate de recurentă-reclamantă, precum și afișarea actului pe ușa principală. Nu rezultă, însă, dacă afișarea s-a făcut pe ușa principală a locuinței destinatarului, iar Ș.E. a negat acest lucru, ca și faptul că semnătura de la rubrica corespunzătoare îi aparține. Se constată, așadar, că în adevăr, procedura de citare a contestatoare,i pentru termenul din 7 octombrie 2005, nu a fost îndeplinită cu respectarea unor cerințe prevăzute de Codul de procedură civilă, sub sancțiunea nulității.

Ținând seama de această împrejurare, precum și de dispozițiile art. 89 alin. (2) și art. 105 alin. (2) din același cod, urmează a se admite contestația în anulare. Pe cale de consecință, va fi desființată decizia atacată și fixat termen pentru judecarea recursurilor la data de 6 iunie 2006, cu citarea părților. Văzând și prevederile art. 317 alin. (1) pct. 1 și art. 320 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite contestația în anulare formulată de Ș.E. împotriva deciziei nr. 4795 din 7 octombrie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Anulează decizia atacată și fixează termen pentru judecarea recursurilor, la data de 6 iunie 2006, cu citarea părților. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 aprilie 2006.