ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3781/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată, la data de 15 iunie 2004, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta A.S.R. Sibiu, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la plata sumei de 1.563.460.625 lei reprezentând daune interese datorate ca urmare a desființări contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. DSB 32 din 19 mai 1999 și reînscrieri la data de 1 octombrie 2002 a A.V.A.S. ca acționar la SC R. SA Sibiu.

În susținerea cererii reclamanta a arătat că în calitate de vânzător a încheiat cu pârâta în calitate de cumpărător contractul de vânzare-cumpărare acțiuni prin care a vândut acțiuni reprezentând 29,94 % din capitalul social al SC R. SA urmând ca prețul să fie încasat în mod eșalonat în perioada 15 mai 2001 – 15 mai 2004. Mai arată reclamanta că întrucât pârâta nu a achitat ratele nr. 2 și 3 scadente la data de 15 mai 2002 și respectiv 15 mai 2003 contractul de vânzare-cumpărare acțiuni a fost desființat de drept în baza pactului comisoriu de gradul IV, fapt ce a fost notificat pârâtei, căreia i s-a solicitat totodată și plata de daune, interese reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale, contravaloarea dividendelor încasate în perioada de valabilitate a contractului, precum și contravaloarea onorariilor de succes plătite consultanților în baza O.G.

nr. 25/2002 aprobată prin Legea nr. 506/2002. Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii arătând în acest sens că termenul la care este aplicabil pactul comisoriu de gradul IV inserat în contract s-a împlinit la data de 15 mai 2003 așa încât ulterior acestei date nu mai datorează penalitățile solicitate de reclamantă care în mod nejustificat a procedat la calcularea penalităților până la data reînscrierii sale ca acționar respectiv 1 octombrie 2003 dată care nu pot să-i fie imputabile. Tribunalul București, secția a VI-a comercială, prin sentința nr. 13116 din 30 noiembrie 2004, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâta la plata daunelor în sumă de 1.003.561.349 lei și a respins capătul de cerere privind penalitățile aferente ratei 3 cât și plata dobânzilor și penalităților aferente ratelor 1 și 2 cât și cererea privind acoperirea altor prejudicii.

În motivarea soluției date, instanța de fond a reținut că penalitățile și dobânzile sunt datorate până la data de 15 mai 2003, după această perioadă încetând raporturile contractuale iar înscrierea reclamantei ca acționar la SC R. SA Sibiu cu întârziere nu se datorează culpei pârâtei. Totodată, tribunalul a apreciat că pârâta nu poate fi obligată la acoperirea altor prejudicii solicitate prin cererea precizatoare în temeiul art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002 în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada acestor prejudicii. Împotriva acestei soluții a promovat apel ambele părți. Astfel, A.V.A.S. susține că instanța în mod eronat a apreciat că încetarea raporturilor contractuale este determinată de existența pactului comisoriu expres și de asemenea a cenzurat nejustificat momentul până la care s-au solicitat daune interese.

De asemenea, se arată că s-a comis o eroare alegând ca moment al încetării raporturilor contractuale data de 15 mai 2003 sub aspectul calculelor daunelor interese acordându-le într-un cuantum mai mic decât cel real. Nedeterminarea celorlalte prejudicii este consecința refuzului instanței de fond de a admite expertiza financiar-contabilă solicitată. Prin decizia nr. 736 din 10 noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis apelul A.V.A.S. a schimbat în parte sentința criticată în sensul că a obligat pârâta la suma de 472.303.200 lei pe perioada 15 mai 2003 - 1 octombrie 2003 pentru ratele 1 și 2 plus penalități calculate în același mod la rata 3 pe perioada 15 mai 2002 – 1 octombrie 2003. A respins cererea de acordare a dobânzilor la rata 3 și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Totodată a anulat ca netimbrat apelul A.R. Sibiu. Pentru a se pronunța astfel, instanța de control judiciar a reținut întemeiată cererea privind plata penalităților de întârziere a ratelor scadente nr. 1, 2 și 3 acestea sunt datorate și pe perioada 15 mai – 1 octombrie 2003, respectiv de la data acționării pactului comisoriu și până la data reînscrierii a A.V.A.S. ca acționar la SC R. SA Sibiu la data de 1 octombrie 2003. S-a considerat că instanța de fond eronat nu a acordat penalitățile și pe această perioadă, prin adresa nr. 34730 din 1 octombrie 2003 SC R. confirmând înscrierea în baza Legii nr. 137/2002. Critica sentinței referitoare la cererea de plată a dobânzii este nefondată pentru rata 3 întrucât este parte din preț iar apelanta a solicitat desființarea contractului de vânzare-cumpărare și neexecutarea lui.

Cu petiția înregistrată, la data de 24 februarie 2006, A.V.A.S. a declarat recurs, în termen și legal timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Se susține că în mod eronat nu a fost obligată intimata și la plata daunelor interese în sumă de 1.563.460.625 Rol, instanța depășindu-și atribuțiile puterii judecătorești efectuând calcule și stabilind cuantumul penalităților pe baza unor criterii pe care nu le-a menționat în considerente fiind în imposibilitatea determinării cuantumului exact al daunelor. De asemenea, recurenta susține că, criticabil este și modul în care instanța de apel a respins cererea de acordare a dobânzilor la rata 3, în condițiile în care dobânzile aferente ratelor 1 și 2 au fost acordate de instanța de fond.

A.S.R. nu și-a motivat și timbrat recursul declarat, situație în care se va aplica sancțiunea prevăzută de art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997. În ce privește recursul A.V.A.S. se reține că potrivit art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 modificată și completată, „În cazul desființării contractului pe cale convențională sau judiciară pentru prejudicii cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la plata daunelor interese constituite din: - sumele reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale. - sumele reprezentând dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.

- sumele prevăzute de H.G. nr. 1045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătit consultanților de către A.V.A.S. în cadrul P.S.A.L. Din economia textului precitat rezultă că plata daunelor interese este prevăzută de lege, iar potrivit alin. 3 și 4 ale art. 21 din O.G. nr. 25/2002 astfel cum a fost modificată prin O.G. nr. 40/2003 stabilirea prejudiciilor și a întinderii daunelor-interese precum și a celor provocate Autorității se va face la solicitarea societății Autorității pe baza unei expertize întocmite de persoane fizice sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operațiuni. În speță, instanțele inferioare au refuzat efectuarea unei expertize în condițiile date încălcând dispozițiile legislației post privatizare.

Cu privire la data când se consideră desființarea contractului s-au omis prevederile art. 12 din Hotărârea pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 25/2002 potrivit căruia „data desființării contractului va fi considerată data pronunțării hotărârii definitive și executorii, data înregistrării la Autoritate a convenției de desființare semnată de ambele părți sau data acționării pactului comisoriu, după caz”. În aceste condiții recursul urmează a fi admis decizia criticată urmând a fi casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe urmând ca dat fiind caracterul devolutiv al apelului această instanță va încuviința efectuarea unei expertize contabile și va ține cont de dispozițiile O.G.

nr. 25/2002 în vederea stabilirii cuantumului daunelor – interese. Văzând dispozițiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 736 din 10 noiembrie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București. Anulează recursul declarat de pârâta A.S.R. Sibiu, ca netimbrat. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 23 noiembrie 2006.