ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3781/2006
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3781/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată,
la data de 15 iunie 2004, reclamanta A.V.A.S. a chemat în judecată pârâta A.S.R.
Sibiu, solicitând ca în baza sentinței ce se va pronunța să fie obligată la
plata sumei de 1.563.460.625 lei reprezentând daune interese datorate ca urmare
a desființări contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. DSB 32 din 19
mai 1999 și reînscrieri la data de 1 octombrie 2002 a A.V.A.S. ca acționar la
SC R. SA Sibiu.
În susținerea cererii
reclamanta a arătat că în calitate de vânzător a încheiat cu pârâta în calitate
de cumpărător contractul de vânzare-cumpărare acțiuni prin care a vândut
acțiuni reprezentând 29,94 % din capitalul social al SC R. SA urmând ca prețul
să fie încasat în mod eșalonat în perioada 15 mai 2001 – 15 mai 2004.
Mai arată reclamanta că
întrucât pârâta nu a achitat ratele nr. 2 și 3 scadente la data de 15 mai 2002
și respectiv 15 mai 2003 contractul de vânzare-cumpărare acțiuni a fost
desființat de drept în baza pactului comisoriu de gradul IV, fapt ce a fost
notificat pârâtei, căreia i s-a solicitat totodată și plata de daune, interese
reprezentând dobânzile și penalitățile datorate pentru ca urmare a
neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale, contravaloarea dividendelor
încasate în perioada de valabilitate a contractului, precum și contravaloarea
onorariilor de succes plătite consultanților în baza O.G. nr. 25/2002 aprobată
prin Legea nr. 506/2002.
Pârâta a depus întâmpinare
prin care a solicitat admiterea în parte a acțiunii arătând în acest sens că
termenul la care este aplicabil pactul comisoriu de gradul IV inserat în
contract s-a împlinit la data de 15 mai 2003 așa încât ulterior acestei date nu
mai datorează penalitățile solicitate de reclamantă care în mod nejustificat a
procedat la calcularea penalităților până la data reînscrierii sale ca acționar
respectiv 1 octombrie 2003 dată care nu pot să-i fie imputabile.
Tribunalul București, secția
a VI-a comercială, prin sentința nr. 13116 din 30 noiembrie 2004, a admis în
parte acțiunea și a obligat pârâta la plata daunelor în sumă de 1.003.561.349
lei și a respins capătul de cerere privind penalitățile aferente ratei 3 cât și
plata dobânzilor și penalităților aferente ratelor 1 și 2 cât și cererea privind
acoperirea altor prejudicii.
În motivarea soluției date,
instanța de fond a reținut că penalitățile și dobânzile sunt datorate până la
data de 15 mai 2003, după această perioadă încetând raporturile contractuale
iar înscrierea reclamantei ca acționar la SC R. SA Sibiu cu întârziere nu se
datorează culpei pârâtei.
Totodată, tribunalul a
apreciat că pârâta nu poate fi obligată la acoperirea altor prejudicii
solicitate prin cererea precizatoare în temeiul art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 25/2002
în condițiile în care reclamanta nu a făcut dovada acestor prejudicii.
Împotriva acestei soluții a
promovat apel ambele părți.
Astfel, A.V.A.S. susține că
instanța în mod eronat a apreciat că încetarea raporturilor contractuale este
determinată de existența pactului comisoriu expres și de asemenea a cenzurat
nejustificat momentul până la care s-au solicitat daune interese.
De asemenea, se arată că s-a
comis o eroare alegând ca moment al încetării raporturilor contractuale data de
15 mai 2003 sub aspectul calculelor daunelor interese acordându-le într-un
cuantum mai mic decât cel real.
Nedeterminarea celorlalte
prejudicii este consecința refuzului instanței de fond de a admite expertiza financiar-contabilă
solicitată.
Prin decizia nr. 736 din 10
noiembrie 2005, Curtea de Apel București, secția a V-a comercială, a admis
apelul A.V.A.S. a schimbat în parte sentința criticată în sensul că a obligat
pârâta la suma de 472.303.200 lei pe perioada 15 mai 2003 - 1 octombrie 2003
pentru ratele 1 și 2 plus penalități calculate în același mod la rata 3 pe
perioada 15 mai 2002 – 1 octombrie 2003. A respins cererea de acordare a
dobânzilor la rata 3 și a menținut celelalte dispoziții ale sentinței atacate.
Totodată a anulat ca
netimbrat apelul A.R. Sibiu.
Pentru a se pronunța astfel,
instanța de control judiciar a reținut întemeiată cererea privind plata
penalităților de întârziere a ratelor scadente nr. 1, 2 și 3 acestea sunt
datorate și pe perioada 15 mai – 1 octombrie 2003, respectiv de la data
acționării pactului comisoriu și până la data reînscrierii a A.V.A.S. ca
acționar la SC R. SA Sibiu la data de 1 octombrie 2003.
S-a considerat că instanța
de fond eronat nu a acordat penalitățile și pe această perioadă, prin adresa nr.
34730 din 1 octombrie 2003 SC R. confirmând înscrierea în baza Legii nr.
137/2002.
Critica sentinței
referitoare la cererea de plată a dobânzii este nefondată pentru rata 3
întrucât este parte din preț iar apelanta a solicitat desființarea contractului
de vânzare-cumpărare și neexecutarea lui.
Cu petiția înregistrată, la
data de 24 februarie 2006, A.V.A.S. a declarat recurs, în termen și legal
timbrat, criticile vizând aspecte de nelegalitate fiind invocate dispozițiile art.
304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Se susține că în mod eronat
nu a fost obligată intimata și la plata daunelor interese în sumă de
1.563.460.625 Rol, instanța depășindu-și atribuțiile puterii judecătorești
efectuând calcule și stabilind cuantumul penalităților pe baza unor criterii pe
care nu le-a menționat în considerente fiind în imposibilitatea determinării
cuantumului exact al daunelor.
De asemenea, recurenta
susține că, criticabil este și modul în care instanța de apel a respins cererea
de acordare a dobânzilor la rata 3, în condițiile în care dobânzile aferente ratelor
1 și 2 au fost acordate de instanța de fond.
A.S.R. nu și-a motivat și
timbrat recursul declarat, situație în care se va aplica sancțiunea prevăzută
de art. 20 alin. (1) și (2) din Legea nr. 146/1997.
În ce privește recursul A.V.A.S.
se reține că potrivit art. 21 alin. (1) din O.G. nr. 25/2002 modificată și
completată, „În cazul desființării contractului pe cale convențională sau
judiciară pentru prejudicii cauzate Autorității, cumpărătorul este obligat la
plata daunelor interese constituite din:
- sumele reprezentând
dobânzile și penalitățile datorate pentru ratele scadente și neachitate până la
data desființării contractului, precum și penalitățile datorate ca urmare a
neîndeplinirii celorlalte obligații contractuale.
- sumele reprezentând
dividendele încasate de cumpărător în perioada de valabilitate a contractului.
- sumele prevăzute de H.G. nr.
1045/2001 privind recuperarea onorariilor de succes plătit consultanților de
către A.V.A.S. în cadrul P.S.A.L.
Din economia textului
precitat rezultă că plata daunelor interese este prevăzută de lege, iar
potrivit alin. 3 și 4 ale art. 21 din O.G. nr. 25/2002 astfel cum a fost
modificată prin O.G. nr. 40/2003 stabilirea prejudiciilor și a întinderii
daunelor-interese precum și a celor provocate Autorității se va face la
solicitarea societății Autorității pe baza unei expertize întocmite de persoane
fizice sau juridice abilitate prin lege pentru astfel de operațiuni.
În speță, instanțele
inferioare au refuzat efectuarea unei expertize în condițiile date încălcând
dispozițiile legislației post privatizare.
Cu privire la data când se
consideră desființarea contractului s-au omis prevederile art. 12 din Hotărârea
pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 25/2002 potrivit
căruia „data desființării contractului va fi considerată data pronunțării
hotărârii definitive și executorii, data înregistrării la Autoritate a
convenției de desființare semnată de ambele părți sau data acționării pactului
comisoriu, după caz”.
În aceste condiții recursul
urmează a fi admis decizia criticată urmând a fi casată și cauza trimisă spre
rejudecare aceleiași instanțe urmând ca dat fiind caracterul devolutiv al
apelului această instanță va încuviința efectuarea unei expertize contabile și
va ține cont de dispozițiile O.G. nr. 25/2002 în vederea stabilirii cuantumului
daunelor – interese.
Văzând dispozițiile art. 312
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
reclamanta A.V.A.S. București, împotriva deciziei nr. 736 din 10 noiembrie
2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a comercială.
Casează decizia atacată și
trimite cauza spre rejudecare Curții de Apel București.
Anulează recursul declarat
de pârâta A.S.R. Sibiu, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința
publică, astăzi 23 noiembrie 2006.