ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3998/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3998/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Deliberând în condițiile art. 256 C.
proc. civ. asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la 25
februarie 2004 pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă,
reclamantul A.A. a formulat o contestație împotriva Dispoziției nr. 2110 din 16
decembrie 2003 a Primarului General al Municipiului București, prin care i s-a
respins notificarea pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul
situat în București.
Tribunalul București, secția a V-a
civilă, prin sentința civilă nr. 363 din 28 aprilie 2004 a admis în parte
contestația, a anulat dispoziția Primarului General al Municipiului București
și l-a obligat pe acesta să acorde măsuri reparatorii în cotă de ¼ din
dreptul de proprietate asupra imobilului situat în calea G. în beneficiul
reclamantului.
În motivarea acestei soluții
instanța a reținut că potrivit procesului-verbal din 12 februarie 1943 întocmit
de Comisia pentru Înființarea Cărților Funciare în București pentru imobilul în
discuție au fost înscriși coproprietari numiții A.O.A. (reclamantul), A.S.M.,
A.O.S. și A.O.V., fiecare cu o cotă de câte ¼. S-a mai constatat că
dreptul de coproprietate izvorăște din contractul încheiat de aceștia cu G.G.V.
și N.S., autentificat de Tribunalul Ilfov sub nr. 33990 din 22 octombrie 1940,
transcris sub nr. 15932/1940 (filele 6 și 7 din dosar).
Ca urmare instituția notificată
trebuia să rețină că s-a dovedit dreptul de proprietate de petiționar însă
numai pentru cota sa, nu pentru întregul imobil.
Curtea de Apel București, secția a
IV-a civilă, prin decizia nr. 153 din 27 ianuarie 2005 a respins ca nefondat
apelul pârâtei Primăria municipiului București prin primarul general.
În motivarea acestei decizii curtea
a reținut că reclamanta a făcut dovada dreptului său de proprietate asupra
imobilului, cu actele depuse la dosar și analizate și interpretate corect de
instanța de fond.
Ca atare s-a constatat că
reclamantul, în temeiul art. 4 din Legea nr. 10/2001 și pct. 4 teza II din
Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, pentru cota sa indiviză
de ¼ este îndreptățit să primească măsuri reparatorii chiar dacă
ceilalți coproprietari nu au urmat prevederile Legii nr. 10/2001.
Împotriva acestei decizii, pârâtul a
declarat în termen legal recurs.
Criticile s-au axat ca și în
motivarea apelului pe împrejurarea că procesul-verbal din 12 februarie 1943 nu
face dovada proprietății și că nu s-a dovedit calitatea de moștenitor a
reclamantului în termenul de 18 luni prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Recursul este nefondat și se va
respinge pentru considerentele ce urmează.
Potrivit art. 23 alin. (2) din Legea
nr. 10/2001 în forma acesteia la data publicării persoana îndreptățită are
dreptul să susțină în fața unității deținătoare cererea sa, motiv pentru care
ea este invitată. Măsura a fost prevăzută și în realizarea unui dialog cu
petiționarii în vederea completării probelor depuse în vederea revendicării.
Pârâtul nu a dovedit că a solicitat aceste completări petiționarului.
Nu se poate primi critica că nu s-a
făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul probării dreptului de
proprietate și calității de succesor, probele existente la dosar făcând această
demonstrație.
Mai mult decât atât, Legea nr.
10/2001 în actuala ei reglementare a prevăzut că documentele doveditoare se pot
depune până la data soluționării notificării și a instituit o prezumție de
proprietate în beneficiul persoanei care deținea imobilul la data preluării
abuzive (art. 23 și art. 24).
Prin soluția dată instanța nu s-a
substituit în atribuțiile organelor administrative, cum s-a mai arătat de către
recurent, ci, în realizarea controlului judiciar cu care a investit-o această
lege specială, a constatat că s-a soluționat greșit notificarea și în raport de
situația de fapt și de drept dedusă judecății a dat îndrumare de rezolvare
potrivit legii.
Pentru considerentele arătate
constatând că a fost corect aplicată legea și văzând dispozițiile art. 312 C.
proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâtul Municipiul București prin procurorul general împotriva
deciziei civile nr. 153 din 27 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția
a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 aprilie 2006.