ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5242/2007

Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Judecătoria sectorului 1 București, prin sentința civilă nr. 3981 din 25 aprilie 2005, a respins excepția autorității de lucru judecat, precum și excepția tardivității acțiunii, ambele ca neîntemeiate. A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Z.B.D.M.V., în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului București, SC H.N. SA, B.A.

și B.S., având ca obiect constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 809/15703 din 17 octombrie 1996. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că dreptul la acțiune nu este prescris, deoarece nu sunt incidente prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, iar excepția autorității lucrului judecat nu este întemeiată, pentru că cererea soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 5451 din 6 octombrie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a avut ca obiect revendicarea imobilului, fiind întemeiată pe art. 480 C. civ. Prin urmare, nu este identitate de obiect. Deși nu există tripla identitate care să conducă la îngrădirea exercițiului dreptului la acțiune datorită lucrului judecat, „totuși există identitate de chestiuni”, în care operează prezumția iuris et de iure că pârâții sunt persoane fizice care au dobândit valabil dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.

Prin decizia nr. 368 A din 15 februarie 2006, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe, iar Curtea de Apel București, secția IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 11 din 9 ianuarie 2007, a admis recursul declarat de reclamantă, a modificat decizia atacată, a admis apelul și a schimbat în parte sentința primei instanțe. S-a admis acțiunea, s-a constatat nulitatea absolută a contactului de vânzare-cumpărare nr. 809/15703 din 17 octombrie 1996 și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Instanța de recurs a reținut că la dosar a fost depusă cererea nr. 1386/808 din 27 iunie 1996, prin care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri sau restituirea apartamentului situat în str. N., care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui nulitate se cere, înscris care atestă o situație de fapt contrară celei reținute de prima instanță și cea de apel, precum și de instanța de recurs în soluționarea acțiunii în revendicare. Faptul că restituirea în natură s-a solicitat în mod alternativ, nu poate fi interpretat „ca o cerere exclusiv pentru acordarea de despăgubiri”. Se reține că prin decizia civilă nr. 5451/2004 Înalta Curte a constatat pe baza unei adrese emisă de SC AVL că reclamanta nu și-a exercitat prerogativele rezultate din dreptul de proprietate până la data de 27 iunie 1996, fără acoperire de probe.

În lipsa cererii prin care se pretinde că s-ar fi solicitat încă din data de 27 iunie 1996 retrocedarea în natură, instanța de recurs nu avea justificarea legală „să declare riguros că imobilul a fost deținut fără titlu”. Față de proba nouă administrată în recurs, împrejurarea reținută de instanța de apel că cele hotărâte prin decizia Înaltei Curți „reprezintă adevărate chestiuni de fapt și de drept, dezlegate cu efecte de lucru judecat ce nu mai pot fi infirmate de o altă soluție care are la bază aceleași aspecte invocate nu este fondată”. Soluția cuprinsă într-o hotărâre este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre, însă această regulă se verifică numai dacă situația de fapt este aceeași.

Or, în cauză, cu înscrisul nou s-a dovedit atât reaua credință a chiriașilor cumpărători la dobândirea apartamentului, cât și fraudarea legii, respectiv încălcarea art. 9 din Legea nr. 112/1995. La data de 26 ianuarie 2007, revizuenții B.S. și B.A. au formulat cerere pentru revizuirea deciziei nr. 11 din 9 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, invocând prevederile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. Revizuenții arată că litigiul având ca obiect revendicarea imobilului cumpărat de aceștia a fost soluționat irevocabil prin decizia civilă nr. 5451 din 6 octombrie 2004 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. În cererea de revizuire se precizează care au fost motivele pentru care s-a cerut revendicarea, este prezentat istoricul litigiului care are ca obiect anularea contractului de vânzare-cumpărare și se susține că toate elementele care priveau nulitatea contractului de vânzare-cumpărare au fost analizate prin decizia Înaltei Curți nr. 5451/2004.

Susțin revizuenții, că nefiind invocate motive noi de nulitate, hotărârea judecătorească este contrară primei hotărâri și afectează stabilitatea circuitului civil, precum și autoritatea de lucru judecat și se impune anularea ei. Caracterul potrivnic al hotărârilor există și atunci când, deși nu există identitate de pricini, rezultatul tinde către aceeași finalitate, însă în prezenta cauză există elementele lucrului judecat: identitate de părți în aceeași calitate și obiect al analizei judecătorești. Revizuenții au solicitat ca, în temeiul art. 325 și art. 403 alin. (4) C. proc. civ., să se suspende executarea hotărârii atacate, cerere determinată de demersurile reclamantei de a radia înregistrarea proprietății din cartea funciară și de a înstrăina imobilul.

Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare va fi respinsă cererea de revizuire, precum și cererea de suspendare a executării hotărârii a cărei revizuire se cere. Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., se poate cere revizuirea în situația în care există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Revizuirea întemeiată pe acest text este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții: existența a două hotărâri judecătorești definitive; hotărârile să fie potrivnice; existența triplei identități de părți, obiect și cauză; în cel de al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat, ori dacă a fost ridicată să nu fi format obiect de dezbatere.

Prin urmare, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri poate fi cerută numai atunci când partea interesată ori instanța din oficiu nu a invocat excepția puterii lucrului judecat în cel de al doilea proces, pentru a evita pronunțarea unei hotărâri judecătorești contradictorii. Dacă însă în cadrul celui de al doilea proces a fost invocată excepția lucrului judecat, iar instanța s-a pronunțat asupra ei, nu mai există posibilitatea de a cere revizuirea pentru contrarietate de hotărâri. În această situație, reiterarea excepției pe calea revizuirii nu este posibilă, pentru că în caz contrar ar însemna să se nesocotească puterea lucrului judecat rezultând din cea de a doua hotărâre.

Or, în prezenta cauză, în cel de al doilea proces excepția a fost invocată de revizuenți, fiind respinsă prin sentința primei instanțe, cu motivarea că nu există identitate de obiect, iar „identitatea de chestiuni” reținută prin sentința păstrată în apel, este analizată de instanța de recurs, care arată motivul pentru care nu se poate reține că cele hotărâte prin decizia Înaltei Curți reprezintă chestiuni de fapt și de drept dezlegate cu efecte de lucru judecat, care nu mai pot fi infirmate de o altă soluție. Deoarece prin hotărârea a cărei revizuire se cere a fost soluționată excepția, desființarea acestei hotărâri nu mai este posibilă pe calea revizuirii, iar cererea de revizuire este inadmisibilă.

Cererea de suspendare a executării hotărârii atacate se impune a fi respinsă, deoarece nu a fost plătită cauțiunea stabilită în raport de prevederile art. 325 și art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ. De altfel, hotărârea a cărei revizuire se cere nu cuprinde dispoziții care să fie aduse la îndeplinire pe cale de executare silită, iar suspendarea putea să opereze până la soluționarea cererii de revizuire. Pentru considerentele expuse, va fi respinsă cererea de revizuire, precum și cererea de suspendare a executării hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge cererea de revizuire, precum și cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, formulate de revizuenții B.S. și B.A. împotriva deciziei civile nr. 11 din 9 ianuarie 2007 a Curții de Apel București. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 27 iunie 2007.