ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5242/2007
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5242/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor dosarului,
constată următoarele:
Judecătoria sectorului 1 București,
prin sentința civilă nr. 3981 din 25 aprilie 2005, a respins excepția
autorității de lucru judecat, precum și excepția tardivității acțiunii, ambele
ca neîntemeiate.
A fost respinsă acțiunea formulată
de reclamanta Z.B.D.M.V., în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului
București, SC H.N. SA, B.A. și B.S., având ca obiect constatarea nulității
absolute a contractului de vânzare-cumpărare nr. 809/15703 din 17 octombrie
1996.
Pentru a pronunța această hotărâre,
prima instanță a reținut, în esență, că dreptul la acțiune nu este prescris,
deoarece nu sunt incidente prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 10/2001,
iar excepția autorității lucrului judecat nu este întemeiată, pentru că cererea
soluționată irevocabil prin decizia civilă nr. 5451 din 6 octombrie 2004
pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a avut ca obiect revendicarea
imobilului, fiind întemeiată pe art. 480 C. civ. Prin urmare, nu este
identitate de obiect.
Deși nu există tripla identitate
care să conducă la îngrădirea exercițiului dreptului la acțiune datorită
lucrului judecat, „totuși există identitate de chestiuni”, în care operează
prezumția
iuris et de iure
că pârâții sunt persoane fizice care au
dobândit valabil dreptul de proprietate asupra imobilului în litigiu.
Prin decizia nr. 368 A din 15
februarie 2006, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a respins apelul
declarat de reclamantă împotriva acestei sentințe, iar Curtea de Apel
București, secția IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 11 din 9 ianuarie 2007,
a admis recursul declarat de reclamantă, a modificat decizia atacată, a admis
apelul și a schimbat în parte sentința primei instanțe.
S-a admis acțiunea, s-a constatat
nulitatea absolută a contactului de vânzare-cumpărare nr. 809/15703 din 17
octombrie 1996 și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
Instanța de recurs a reținut că la
dosar a fost depusă cererea nr. 1386/808 din 27 iunie 1996, prin care
reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri sau restituirea apartamentului
situat în str. N., care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui
nulitate se cere, înscris care atestă o situație de fapt contrară celei
reținute de prima instanță și cea de apel, precum și de instanța de recurs în
soluționarea acțiunii în revendicare.
Faptul că restituirea în natură s-a
solicitat în mod alternativ, nu poate fi interpretat „ca o cerere exclusiv
pentru acordarea de despăgubiri”.
Se reține că prin decizia civilă nr.
5451/2004 Înalta Curte a constatat pe baza unei adrese emisă de SC AVL că
reclamanta nu și-a exercitat prerogativele rezultate din dreptul de proprietate
până la data de 27 iunie 1996, fără acoperire de probe. În lipsa cererii prin
care se pretinde că s-ar fi solicitat încă din data de 27 iunie 1996
retrocedarea în natură, instanța de recurs nu avea justificarea legală „să
declare riguros că imobilul a fost deținut fără titlu”.
Față de proba nouă administrată în
recurs, împrejurarea reținută de instanța de apel că cele hotărâte prin decizia
Înaltei Curți „reprezintă adevărate chestiuni de fapt și de drept, dezlegate cu
efecte de lucru judecat ce nu mai pot fi infirmate de o altă soluție care are
la bază aceleași aspecte invocate nu este fondată”.
Soluția cuprinsă într-o hotărâre
este prezumată a exprima adevărul și nu trebuie contrazisă de o altă hotărâre,
însă această regulă se verifică numai dacă situația de fapt este aceeași.
Or, în cauză, cu înscrisul nou s-a
dovedit atât reaua credință a chiriașilor cumpărători la dobândirea
apartamentului, cât și fraudarea legii, respectiv încălcarea art. 9 din Legea
nr. 112/1995.
La data de 26 ianuarie 2007,
revizuenții B.S. și B.A. au formulat cerere pentru revizuirea deciziei nr. 11
din 9 ianuarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, invocând prevederile
art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Revizuenții arată că litigiul având
ca obiect revendicarea imobilului cumpărat de aceștia a fost soluționat
irevocabil prin decizia civilă nr. 5451 din 6 octombrie 2004 a Înaltei Curți de
Casație și Justiție.
În cererea de revizuire se
precizează care au fost motivele pentru care s-a cerut revendicarea, este
prezentat istoricul litigiului care are ca obiect anularea contractului de
vânzare-cumpărare și se susține că toate elementele care priveau nulitatea
contractului de vânzare-cumpărare au fost analizate prin decizia Înaltei Curți
nr. 5451/2004.
Susțin revizuenții, că nefiind
invocate motive noi de nulitate, hotărârea judecătorească este contrară primei
hotărâri și afectează stabilitatea circuitului civil, precum și autoritatea de
lucru judecat și se impune anularea ei.
Caracterul potrivnic al hotărârilor
există și atunci când, deși nu există identitate de pricini, rezultatul tinde
către aceeași finalitate, însă în prezenta cauză există elementele lucrului
judecat: identitate de părți în aceeași calitate și obiect al analizei
judecătorești.
Revizuenții au solicitat ca, în
temeiul art. 325 și art. 403 alin. (4) C. proc. civ., să se suspende executarea
hotărârii atacate, cerere determinată de demersurile reclamantei de a radia
înregistrarea proprietății din cartea funciară și de a înstrăina imobilul.
Pentru considerentele la care ne vom
referi în continuare va fi respinsă cererea de revizuire, precum și cererea de
suspendare a executării hotărârii a cărei revizuire se cere.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc.
civ., se poate cere revizuirea în situația în care există hotărâri potrivnice,
date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una și aceeași
pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate.
Revizuirea întemeiată pe acest text
este admisibilă doar dacă sunt întrunite cumulativ următoarele condiții:
existența a două hotărâri judecătorești definitive; hotărârile să fie
potrivnice; existența triplei identități de părți, obiect și cauză; în cel de
al doilea proces să nu se fi invocat excepția puterii lucrului judecat, ori
dacă a fost ridicată să nu fi format obiect de dezbatere.
Prin urmare, revizuirea pentru
contrarietate de hotărâri poate fi cerută numai atunci când partea interesată
ori instanța din oficiu nu a invocat excepția puterii lucrului judecat în cel
de al doilea proces, pentru a evita pronunțarea unei hotărâri judecătorești
contradictorii.
Dacă însă în cadrul celui de al
doilea proces a fost invocată excepția lucrului judecat, iar instanța s-a pronunțat
asupra ei, nu mai există posibilitatea de a cere revizuirea pentru
contrarietate de hotărâri.
În această situație, reiterarea
excepției pe calea revizuirii nu este posibilă, pentru că în caz contrar ar
însemna să se nesocotească puterea lucrului judecat rezultând din cea de a doua
hotărâre.
Or, în prezenta cauză, în cel de al
doilea proces excepția a fost invocată de revizuenți, fiind respinsă prin
sentința primei instanțe, cu motivarea că nu există identitate de obiect, iar
„identitatea de chestiuni” reținută prin sentința păstrată în apel, este
analizată de instanța de recurs, care arată motivul pentru care nu se poate
reține că cele hotărâte prin decizia Înaltei Curți reprezintă chestiuni de fapt
și de drept dezlegate cu efecte de lucru judecat, care nu mai pot fi infirmate
de o altă soluție.
Deoarece prin hotărârea a cărei
revizuire se cere a fost soluționată excepția, desființarea acestei hotărâri nu
mai este posibilă pe calea revizuirii, iar cererea de revizuire este
inadmisibilă.
Cererea de suspendare a executării
hotărârii atacate se impune a fi respinsă, deoarece nu a fost plătită cauțiunea
stabilită în raport de prevederile art. 325 și art. 403 alin. (3) și (4) C.
proc. civ.
De altfel, hotărârea a cărei
revizuire se cere nu cuprinde dispoziții care să fie aduse la îndeplinire pe
cale de executare silită, iar suspendarea putea să opereze până la soluționarea
cererii de revizuire.
Pentru considerentele expuse, va fi
respinsă cererea de revizuire, precum și cererea de suspendare a executării hotărârii
atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire,
precum și cererea de suspendare a executării hotărârii atacate, formulate de
revizuenții B.S. și B.A. împotriva deciziei civile nr. 11 din 9 ianuarie 2007 a
Curții de Apel București.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 27 iunie 2007.