ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3293/2008

Deliberând asupra recursului de față, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul București, secția a III-a civilă, la 11 iulie 2006, reclamanta

T.C.M. a chemat în judecată pe pârâtul B.O. solicitând ca prin hotărârea ce se

va pronunța, comparându-se titlurile de proprietate ale părților, să fie

obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și posesie imobilul situat în

București, sector 4.

În motivarea acțiunii, întemeiate în

drept pe dispozițiile art. 480 și art. 481 C. civ., ale Legii nr. 247/2005, ale

art. 8 și art. 10 din Constituția României, art. 6 din Legea nr. 213/1998 și

ale art. 8, art. 17, art. 29 și art.30 din CEDO, reclamanta a arătat că este

unica moștenitoare a fostei proprietare, P.T., care a dobândit imobilul prin

actul de partaj voluntar înregistrat la Tribunalul Ilfov, Secția Notariat sub

nr. 21742 din 12 octombrie 1944. S-a precizat că imobilul a fost greșit

naționalizat pe numele soțului proprietarei, T.A., care de altfel era exceptat

de la aplicarea acestei măsuri ca și P.T.

Prin sentința civilă, definitivă și

irevocabilă nr. 4252 din 6 iunie 1997 a Judecătoriei sectorului 4 a fost

obligat Consiliul General al Municipiului București să-i lase în deplină

proprietate și liniștită folosință imobilul în discuție, pe care pârâtul l-a

dobândit printr-un contract de vânzare-cumpărare încheiat cu un detentor

precar, deoarece statul a deținut bunul fără nici un titlu și, ca atare, nu îl

putea înstrăina în mod valabil.

Urmare a decesului pârâtului la 6

septembrie 2006, au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia, B.G., H.E.L.

și S.M., iar prin întâmpinarea formulată la 18 octombrie 2006, aceștia au

invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr.

3305 din 9 iunie 2003 a Judecătoriei sectorului 4, definitivă și irevocabilă în

ce privește revendicarea conform deciziei civile pronunțate în dosarul nr.

2428/2005 al Curții de Apel București, secția a IV – a civilă.

Prin sentința civilă nr. 1653 din 6

decembrie 2006, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția

autorității de lucru judecat și, pe cale de consecință, a respins acțiunea

obligând-o, totodată, pe reclamantă la 600 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a

declarat apel reclamanta T.C.M., susținând că acțiunea introductivă este

fundamentată pe dispozițiile art. 480 C. civ. și ale Legii nr. 247/2005, astfel

că instanța de fond a reținut în mod greșit autoritatea de lucru judecat,

nefiind întrunite dispozițiile art. 1201 C. civ., deoarece lipsește identitatea

de cauză.

Apelanta a precizat că, pronunțând

sentința civilă nr. 3305 din 9 iunie 2003, instanța s-a limitat să constate

buna credință a cumpărătorului, pe când în prezenta acțiune s-a solicitat

compararea titlurilor de proprietate și atribuirea imobilului către titularul

al cărui drept de proprietate este preferabil.

Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 551 pronunțată la 13 septembrie 2007, a

admis apelul reclamantei și a desființat sentința apelată cu trimiterea cauzei

spre rejudecare aceleiași instanțe, Tribunalul București.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că nu sunt întrunite cerințele triplei identități

prevăzute de art. 1201 C. civ. în ceea ce privește autoritatea de lucru

judecat.

Astfel s-a avut în vedere că prin

sentința civilă nr. 3305 din 9 iunie 2004 a Judecătoriei sectorului 4, hotărâre

definitivă și irevocabilă, a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta

T.C.M. în contradictoriu cu pârâții Primăria Municipiului București prin

Primarul General, SC AVL Berceni SA și B.O., privind constatarea nulității absolute

a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Primăria Municipiului

București (prin reprezentant SC AVL Berceni SA) și B.O. cu privire la

apartamentul nr. 2 situat în București, sectorul 4 și obligarea pârâtului de

a-i lăsa reclamantei în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul,

acțiunea fiind soluționată în raport de dispozițiile Legii nr. 112/1995 și ale

Legii nr. 10/2001, art. 46.

Spre deosebire de acțiunea

soluționată prin hotărârea menționată, s-a considerat că acțiunea în revendicare

are o altă cauză, vizând compararea titlurilor de proprietate și constatarea

preferabilității titlului reclamantei.

Împotriva deciziei menționate au

declarat recurs pârâții B.G., H.L.E. și S.M., criticând-o ca nelegală pentru

motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Recurenții au susținut că instanța

de apel a interpretat eronat dispozițiile art. 1201 C. civ. și 166 C. proc.

civ., neobservând că prin acțiunea în revendicare promovată în dosarul nr.

14802/3/2006 s-a solicitat, pe lângă constatarea nulității contractului de

vânzare-cumpărare al autorului lor și revendicarea imobilului din sector 4, ca

urmare a comparării de titluri.

S-a susținut, astfel, că instanța de

apel a ignorat motivarea tuturor hotărârilor pronunțate în primul dosar, dar și

faptul că reclamanta a epuizat toate căile extraordinare de atac, respinse

pentru argumente pe care le reiterează în acțiunea ce constituie obiectul

prezentului dosar.

În faza recursului s-a dispus

atașarea dosarului nr. 3308/2003 al Judecătoriei sectorului 4 București, la

care sunt atașate dosarele Tribunalului București, secția a III-a civilă și

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, constituite în căile de atac.

Analizând criticile formulate de

recurenții pârâți raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

Curtea va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:

Prin acțiunea înregistrată inițial

la Tribunalul București, secția a III-a civilă, sub nr. 6849/2001 la 24

septembrie 2001 și declinată de Judecătoria sectorului 4 București (prin

sentința civilă nr. 1616 din 18 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția

a III-a civilă), instanță la care s-a înregistrat la care s-a înregistrat sub

nr. 3308/2003, reclamanta T.C.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria

Municipiului București, Municipiul București prin Primarul General, SC AVL

Berceni SA și B.O. să se constate nulitatea absolută a contractului de

vânzare-cumpărare încheiat între Primăria Municipiului București, reprezentată

prin SC AVL Berceni SA și B.O. cu privire la imobilul situat în București,

sectorul 4 și să fie obligat pârâtul să-i lase în deplină proprietate și

liniștită posesie imobilul menționat.

În motivarea celui de-al doilea

capăt de cerere, având ca obiect revendicarea, reclamanta a arătat că problema

esențială o reprezintă compararea titlului său cu cel al pârâtului” și că

titlurile care trebuie comparate provin de la autori diferiți, titlul său fiind

un contract de partaj voluntar, iar titlul pârâtului un înscris intitulat

contract de vânzare-cumpărare încheiat între acesta și un detentor precar,

statul, această calitate fiind confirmată de art. 9 alin. (8) din Legea nr.

112/1995.

Această acțiune a fost întemeiată pe

dispozițiile art. 480, art. 966, art. 968, art. 644, art. 645 C. civ., ale

Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 112/1995 și H.G. nr. 11/1997.

Acțiunea ce constituie obiectul

prezentului dosar având ca obiect exclusiv obligarea pârâtului B.O. de a lăsa

în deplină proprietate și liniștită posesie reclamantei imobilul situat la

adresa menționată ca urmare a comparării titlurilor de proprietate ale

părților, a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 247/2005 dar și ale art.

480, art. 481 și art. 644 C. civ., motivarea acestuia fiind identică cu

motivarea celui de-al doilea capăt de cerere al primei acțiuni, soluționate

irevocabil prin sentința civilă nr. 3305 din 9 iunie 2006 a Judecătoriei

sectorului 4.

Este evident astfel că, în speță,

este întrunită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză conform

art. 1201 C. civ., chiar dacă prin cea de a doua acțiune reclamanta a invocat

și alte temeiuri de drept, întrucât ceea ce interesează sub aspectul

autorității de lucru judecat este cauza raportului juridic pus în discuția (

causa

debendi

), iar nu cauza acțiunii civile în ansamblul ei (

causa petendi

).

Scopul final urmărit de

reclamanta-intimată este același în ambele acțiuni, soluția dată de instanță

primei cereri având putere de lucru judecat într-o nouă acțiune, în care se

încearcă valorificarea aceluiași drept.

În consecință, Curtea va reține că

excepția autorității de lucru judecat invocată în speță este întemeiată față de

dispozițiile art. 1201 C. civ. și art. 166 C. proc. civ.

Ca atare, urmează ca în temeiul art.

312 alin. (2) C. proc. civ. să se admită recursul și să se modifice decizia

recurată în sensul respingerii ca nefondat a apelului declarat de reclamantă

împotriva sentinței civile nr. 653 din 6 decembrie 2006 a Tribunalului

București, secția a III-a civilă, hotărâre ce va fi menținută.

Văzând și dispozițiile art. 274 C.

proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de pârâții

B.G., H.L.E. și S.H. împotriva deciziei civile nr. 551 din 13 septembrie 2007 a

Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Modifică decizia recurată în sensul

că:

Respinge ca nefondat apelul declarat

de reclamanți împotriva sentinței civile nr. 1653 din 6 decembrie 2006 a

Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Obligă pe intimata-reclamantă la

plata sumei de 604,15 lei cheltuieli de judecată către recurenții-pârâți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 mai 2008.