ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2012/2006

Asupra contestației în anulare de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea introdusă la 27 martie 2006, N.D. a formulat contestație în anularea deciziei nr. 1980 din 25 martie 2005, prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței nr. 2013 din 26 noiembrie 2003, a Curții de Apel București. Contestatorul a arătat că instanța nu a analizat cu atenție motivele de recurs și nu a respectat cu ocazia rejudecării, problemele dezlegate prin decizia nr. 920 din 7 martie 2003, prin care s-a dispus casarea cu trimitere. În drept, au fost invocate prevederile art. 317 pct. 2 și ale art. 318 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea va respinge contestația în anulare, ca nefondată, neregăsindu-se nici unul din cazurile indicate în cerere.

Astfel, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru încălcarea dispozițiilor de ordine publică, referitoare la competență, dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe calea recursului [art. 317 alin. (2)] ori, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare (art. 318 C. proc. civ.). Niciunul dintre cazurile de contestație în anulare menționate nu se regăsește în prezenta cauză, instanța de recurs analizând motivele de recurs invocate privind contravaloarea lipsei de folosință și constatându-le neîntemeiate.

Pe de altă parte, nu s-a invocat de către contestator și nu s-a demonstrat că soluția adoptată de instanța de recurs este rezultatul unei greșeli materiale, cu atât mai puțin încălcarea dispozițiilor legale în materie de competență. În raport cu cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de D.N. împotriva deciziei nr. 1980 din 25 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2006.