ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2012/2006

Asupra contestației în anulare de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă la 27 martie

2006, N.D. a formulat contestație în anularea deciziei nr. 1980 din 25 martie 2005,

prin care Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca nefondat, recursul

declarat împotriva sentinței nr. 2013 din 26 noiembrie 2003, a Curții de Apel București.

Contestatorul a arătat că instanța

nu a analizat cu atenție motivele de recurs și nu a respectat cu ocazia

rejudecării, problemele dezlegate prin decizia nr. 920 din 7 martie 2003, prin

care s-a dispus casarea cu trimitere.

În drept, au fost invocate

prevederile art. 317 pct. 2 și ale art. 318 C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările

dosarului, Curtea va respinge contestația în anulare, ca nefondată,

neregăsindu-se nici unul din cazurile indicate în cerere.

Astfel, hotărârile irevocabile pot

fi atacate cu contestație în anulare, pentru încălcarea dispozițiilor de ordine

publică, referitoare la competență, dacă acest motiv nu a putut fi invocat pe

calea recursului [art. 317 alin. (2)] ori, când dezlegarea dată este rezultatul

unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l

numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de

modificare sau de casare (art. 318 C. proc. civ.).

Niciunul dintre cazurile de

contestație în anulare menționate nu se regăsește în prezenta cauză, instanța

de recurs analizând motivele de recurs invocate privind contravaloarea lipsei

de folosință și constatându-le neîntemeiate.

Pe de altă parte, nu s-a invocat de

către contestator și nu s-a demonstrat că soluția adoptată de instanța de

recurs este rezultatul unei greșeli materiale, cu atât mai puțin încălcarea

dispozițiilor legale în materie de competență.

În raport cu cele expuse mai sus,

Curtea va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de D.N. împotriva deciziei

nr. 1980 din 25 martie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 31 mai 2006.