ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1946/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 13475 din 9 decembrie 2004 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, au fost respinse, ca neîntemeiate, excepția de prematuritate și excepția autorității de lucru judecat și a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta SC B.T.T. SA în contradictoriu cu pârâta SC E.P. SA BAIA MARE și a fost obligată pârâta la plata sumei de 74.540 dolari S.U.A. în echivalent în lei la data plății, reprezentând valoarea investițiilor executate de SC E.E. SRL în baza contractului de asociere în participațiune nr. 31 din 29 iulie 1994 ; a fost obligată pârâta la plata sumei de 52.987.654 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că între reclamantă și pârâtă s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare nr. 4464 din 29 octombrie 1999 ca urmare a adjudecării licitației publice deschise cu strigare. A.B.A. Suior care face obiectul contractului de vânzare-cumpărare era la momentul organizării licitației obiectul contractului de asociere în participațiune încheiat între reclamantă și SC E.E. SRL. Pentru acest motiv vânzarea activului a fost condiționată de preluarea de către cumpărător a drepturilor și obligațiilor ce-i incumbau reclamantei în calitatea sa de parte în contractul de asociere în participațiune. Ca urmare a operat o subrogație convențională în drepturile și obligațiile reclamantei ce incumbau acestea în virtutea contractului de asociere în participațiune, în persoana pârâtei, astfel că investițiile efectuate de asociatul SC E.E.

SRL profitau cumpărătorului, respectiv pârâtei, care la încetarea asocierii era obligată să despăgubească asociatul cu valoarea investițiilor realizate de acesta. Ca urmare a intrării SC E.E. SRL în procedura prevăzută de Legea nr. 64/1995 republicată reclamanta a fost acționată în judecată pentru recuperarea sumelor de bani reprezentând contravaloarea investițiilor efectuate în temeiul contractului de asociere în participațiune. Prin sentința civilă nr. 1318 din 19 mai 2003 a Tribunalului Maramureș rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2132 din 2 decembrie 2003 a Curții de Apel Cluj reclamanta a fost obligată la plata sumei de 74.540 dolari S.U.A. sumă pe care aceasta a și achitat-o prin O.P.

nr. 715 din 10 decembrie 2003. Ca succesoare în drepturi a reclamantei, plata contravalorii investițiilor efectuate la Baza de Agrement S. de către SC E.E. SRL revine în prezent pârâtei SC E.E. SRL. Curtea de Apel București, prin decizia nr. 677 din 18 octombrie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței Tribunalului București. Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, pârâta SC E.E. SRL Baia Mare solicitând admiterea recursului și modificarea deciziei atacate în sensul admiterii apelului și respingerii acțiunii reclamantei. Recurenta și-a întemeiat recursul în drept pe prevederile art. 304 pct. 7,8 și 9 C. proc. civ., pe care le-a indicat la începutul recursului și fără a trimite corespunzător la fiecare motiv invocat.

În primul rând recurenta susține că „soluția instanței de apel este criticabilă, în condițiile în care nu sunt evidențiate motivele pe care se sprijină hotărârea decât într-un mod lacunar și disparat, interpretându-se în mod eronat actul juridic dedus judecății…” Acest motiv, care ar putea fi încadrat în pct. 7 și 8 ale art. 304 C. proc. civ., este extrem de vag exprimat, fără a se indica ce aspecte nu au fost motivate de instanța de apel și care este actul juridic dedus judecății interpretat eronat și în ce constă eroarea de interpretare a instanței de apel, împrejurări care fac dificilă examinarea lui. Înalta Curte, examinând hotărârea atacată din punctul de vedere al motivării soluției pronunțate cât și din cel al interpretării actului juridic dedus judecății, constată că instanța de apel a procedat legal și corect și deci motivul de recurs arătat este nefondat.

Recurenta mai critică decizia pentru faptul că, în urma unei analize superficiale, nu a constatat neîndeplinirea condițiilor de formă și de fond ale procedurii concilierii directe prealabile respectiv că intimata nu a emis adrese de conciliere și nu a întocmit în condițiile legale procesul verbal de constatare a rezultatului consilierii, motiv ce ar putea fi încadrat în pct. 9 al art. 304 C. proc. civ. Nici acest motiv de recurs nu este întemeiat întrucât, în mod corect, instanțele au apreciat că procedura prealabilă a concilierii a fost realizată în conformitate cu dispozițiile art. 720 1 C. proc. civ.

Astfel, din înscrisurile de la dosar rezultă că invitația la conciliere adresată de reclamantă pârâtei îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege, că această invitație a fost primită de pârâtă care, prin adresa nr. 1227 din 23 martie 2004 și-a exprimat punctul de vedere fără a mai da curs invitației adresate, situație în care nu se mai impunea încheierea unui proces verbal de conciliere. Ca atare corect a fost respinsă de către instanțe excepția inadmisibilității acțiunii pentru neefectuarea concilierii directe.

Ultimul motiv de recurs invocat vizează netemeinicia hotărârii atacate, după cum o spune în mod expres și recurenta, respectiv „soluția instanței de apel este netemeinică raportat la lipsirea de conținut juridic a sentinței civile nr. 58 din 14 ianuarie 2002 pronunțată în dosarul nr. 4576/2001 al Tribunalului Maramureș” și ca atare nu poate fi examinat în calea extraordinară a recursului, în care nu pot fi analizate decât motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ de art. 304 C. proc. civ. Față de cele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 312 C. proc. civ., să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E.P. SA BAIA MARE împotriva deciziei nr. 667 din 18 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 mai 2006.