ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3055/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21/ Pi din

1 martie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, cererea de

revizuire a sentinței penale nr. 68/ Pi din 15 iunie 2006 a Curții de Apel

Timișoara definitivă prin decizia penală nr. 159 din 11 ianuarie 2005 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție formulată de condamnatul revizuient

S.D.B.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că petiționarul condamnat a

cerut revizuirea sentinței penale nr. 68/ Pi din 15 iunie 2004 a Curții de Apel

Timișoara în temeiul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., potrivit căruia

revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au

fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Revizuientul a motivat că prin

ordonanța nr. 2100/2621/2004 din 11 octombrie 2004 a Serviciului de Inspecție

din Secția de Îndrumare și Control a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție s-a dispus redeschiderea urmăririi penale față de S.E.V. pentru

infracțiunile prevăzute de art. 242 alin. (1) C. pen. și art. 289 C. pen. și

cercetarea lui P.T.C. pentru aceleași infracțiuni.

Instanța curții de apel a motivat că

măsurile dispuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

cu privire la cele două persoane la care referă ordonanța procurorului nu

constituie fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la

soluționarea cauzei.

Împotriva sentinței date în

revizuire a declarat recurs condamnatul care stăruie în cererea de revizuire

invocând motivele de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 18 și 17

1

C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Examinând cauza potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., în limite mai largi decât cele prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., invocate de recurent în motivele de recurs, Înalta Curte

constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică.

Potrivit art. 394 alin. (2) C. proc.

pen., cazul de la lit. a) constituie motive de revizuire, dacă pe baza faptelor

sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de

încetare a procesului penal ori de condamnare.

Faptele sau împrejurările la care se

raportează textul alin. (1) al art. 394 lit. a) C. proc. pen., se referă la

cele din categoria care au legătură cu fapta penală dedusă judecății și nu cu

acte procesuale ale procurorului fie el chiar din Serviciul de Inspecție al

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Or, simpla

ordonanță a procurorului nu constituie motiv de revizuire, deoarece în baza ei

nu se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare a petentului. Dacă după

redeschiderea urmăririi penale se va ajunge la trimiterea în judecată și

condamnarea unor alte persoane găsite exclusiv vinovate pentru faptele care au

constituit obiectul acțiunii penale îndreptate împotriva petentului din

prezenta cauză, condamnat definitiv, abia atunci acesta ar fi îndreptățit la o

cale de atac extraordinară.

Or, această condiție nu este în

prezent realizată.

Așa fiind, Curtea respinge, ca

nefondat, recursul revizuientului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare

către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de revizuientul condamnat S.D.B. împotriva sentinței penale nr. 21/ PI

din 1 martie 2006 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurentul revizuient să

plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 mai 2006.