ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3055/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 21/ Pi din 1 martie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondată, cererea de revizuire a sentinței penale nr. 68/ Pi din 15 iunie 2006 a Curții de Apel Timișoara definitivă prin decizia penală nr. 159 din 11 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție formulată de condamnatul revizuient S.D.B. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că petiționarul condamnat a cerut revizuirea sentinței penale nr. 68/ Pi din 15 iunie 2004 a Curții de Apel Timișoara în temeiul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., potrivit căruia revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei.

Revizuientul a motivat că prin ordonanța nr. 2100/2621/2004 din 11 octombrie 2004 a Serviciului de Inspecție din Secția de Îndrumare și Control a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție s-a dispus redeschiderea urmăririi penale față de S.E.V. pentru infracțiunile prevăzute de art. 242 alin. (1) C. pen. și art. 289 C. pen. și cercetarea lui P.T.C. pentru aceleași infracțiuni. Instanța curții de apel a motivat că măsurile dispuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție cu privire la cele două persoane la care referă ordonanța procurorului nu constituie fapte și împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Împotriva sentinței date în revizuire a declarat recurs condamnatul care stăruie în cererea de revizuire invocând motivele de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 18 și 17 1 C. proc.

pen. Recursul nu este fondat. Examinând cauza potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., în limite mai largi decât cele prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., invocate de recurent în motivele de recurs, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică. Potrivit art. 394 alin. (2) C. proc. pen., cazul de la lit. a) constituie motive de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de încetare a procesului penal ori de condamnare. Faptele sau împrejurările la care se raportează textul alin. (1) al art. 394 lit. a) C. proc. pen., se referă la cele din categoria care au legătură cu fapta penală dedusă judecății și nu cu acte procesuale ale procurorului fie el chiar din Serviciul de Inspecție al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Or, simpla ordonanță a procurorului nu constituie motiv de revizuire, deoarece în baza ei nu se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare a petentului. Dacă după redeschiderea urmăririi penale se va ajunge la trimiterea în judecată și condamnarea unor alte persoane găsite exclusiv vinovate pentru faptele care au constituit obiectul acțiunii penale îndreptate împotriva petentului din prezenta cauză, condamnat definitiv, abia atunci acesta ar fi îndreptățit la o cale de atac extraordinară. Or, această condiție nu este în prezent realizată. Așa fiind, Curtea respinge, ca nefondat, recursul revizuientului pe care-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat S.D.B. împotriva sentinței penale nr. 21/ PI din 1 martie 2006 a Curții de Apel Timișoara. Obligă pe recurentul revizuient să plătească statului suma de 60 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 12 mai 2006.