ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4188/2007

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 71/

PI din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins

cererea de revizuire formulată de revizuientul A.I. împotriva sentinței penale nr.

91 din 13 septembrie 2006.

S-a reținut că prin cererea de

revizuire formulată de revizuientul A.I. s-a cerut desființarea sentinței

penale nr. 91/1996 întrucât cererea formulată nu a fost soluționată în termen

legal, fiind încălcat un drept constituțional care i-a cauzat pagube.

Din probele administrate:

dosarul Curtea de Apel Timișoara în care s-a pronunțat sentința penală nr. 91/1996

se constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91/2006

a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 172/P/2005

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, rezoluție prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător N.S.

Soluția a rămas definitivă

prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6739/2006.

Se constată că sunt supuse

revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului

cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe

care le conțin hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale.

Întrucât prin sentința

penală a cărei revizuire se solicită nu s-a rezolvat fondul cauzei, aceasta

fiind pronunțată în procedura reglementată de dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., prin care s-a formulat plângere în fața judecătorului împotriva

rezoluției sau a ordonanței procurorului de netrimitere de judecată și nu în rezolvarea

unei acțiuni în penal, se constată că cererea de revizuire formulată este

neîntemeiată.

În consecință, se va

respinge cererea formulată de revizuientul A.I., a sentinței penale nr. 91/2006.

Împotriva acestei sentințe

penale a declarat recurs revizuientul A.I. criticând-o ca nelegală prin prisma dispozițiilor

art. 48 lit. g) C. proc. pen. și art. 21 și art. 30 pct. 6 din Constituția

României.

Examinând actele și

lucrările dosarului, hotărârea recurată în raport de criticile invocate și

văzând lipsa de incidență în cauză a vreunuia din cazurile de casare care

potrivit dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) teza I C. proc. pen., se

iau în considerare întotdeauna din oficiu.

Înalta Curte, pentru

considerentele ce se vor arăta în continuare, constată că recursul declarat de revizuientul

A.I. se privește, ca nefondat și urmează, a fi respins, ca atare, în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta, întrucât prima

instanță, pe calea unui silogism logico – juridic perfect, pornind de la

premisa că revizuire, cale extraordinară de retractare poate viza numai acele

hotărâri judecătorești care statuează o rezolvare a fondului cauzei.

Întrucât prin intermediul revizuirii

se tinde la înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin exclusiv hotărârile

judecătorești care au rezolvat fondul unei pricini penale.

Pe de altă parte este

pertinentă și următoarea premisă că prin sentința penală nr. 91/2006 a Curții

de Apel Timișoara rămasă definitivă prin decizia nr. 6739 din 16 noiembrie 2006

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă plângerea

formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției nr. 172 din 4 aprilie 2006 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care s-a dispus

neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorului S.N., președinta secției

penale a Tribunalului Arad; ori prin aceasta nu s-a rezolvat fondul cauzei ci a

fost pronunțată în procedura reglementată de dispozițiile art. 278

1

C.

proc. pen., relative la plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor

sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.

În consecință, se impune

justificat concluzia că o atare cerere de revizuire îndreptată pentru motivele

expuse mai sus împotriva unei hotărâri de nerezolvare a unei acțiuni penale

este lipsită de legitimare procesuală și nu este îngăduită de lege fiind inadmisibilă.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de revizuientul A.I. împotriva sentinței penale nr. 71/ PI

din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul revizuient

la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 11 septembrie 2007.