ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4188/2007
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4188/2007 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)
Asupra recursului de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 71/ PI din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul A.I. împotriva sentinței penale nr. 91 din 13 septembrie 2006. S-a reținut că prin cererea de revizuire formulată de revizuientul A.I. s-a cerut desființarea sentinței penale nr. 91/1996 întrucât cererea formulată nu a fost soluționată în termen legal, fiind încălcat un drept constituțional care i-a cauzat pagube. Din probele administrate: dosarul Curtea de Apel Timișoara în care s-a pronunțat sentința penală nr. 91/1996 se constată următoarele: Prin sentința penală nr. 91/2006 a fost respinsă plângerea formulată de petent împotriva rezoluției nr. 172/P/2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, rezoluție prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistratul judecător N.S.
Soluția a rămas definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 6739/2006. Se constată că sunt supuse revizuirii numai hotărârile judecătorești care conțin o rezolvare a fondului cauzei, deoarece prin revizuire se urmărește înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin hotărârile care rezolvă fondul cauzei penale. Întrucât prin sentința penală a cărei revizuire se solicită nu s-a rezolvat fondul cauzei, aceasta fiind pronunțată în procedura reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., prin care s-a formulat plângere în fața judecătorului împotriva rezoluției sau a ordonanței procurorului de netrimitere de judecată și nu în rezolvarea unei acțiuni în penal, se constată că cererea de revizuire formulată este neîntemeiată.
În consecință, se va respinge cererea formulată de revizuientul A.I., a sentinței penale nr. 91/2006. Împotriva acestei sentințe penale a declarat recurs revizuientul A.I. criticând-o ca nelegală prin prisma dispozițiilor art. 48 lit. g) C. proc. pen. și art. 21 și art. 30 pct. 6 din Constituția României. Examinând actele și lucrările dosarului, hotărârea recurată în raport de criticile invocate și văzând lipsa de incidență în cauză a vreunuia din cazurile de casare care potrivit dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) teza I C. proc. pen., se iau în considerare întotdeauna din oficiu. Înalta Curte, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, constată că recursul declarat de revizuientul A.I.
se privește, ca nefondat și urmează, a fi respins, ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Aceasta, întrucât prima instanță, pe calea unui silogism logico – juridic perfect, pornind de la premisa că revizuire, cale extraordinară de retractare poate viza numai acele hotărâri judecătorești care statuează o rezolvare a fondului cauzei. Întrucât prin intermediul revizuirii se tinde la înlăturarea erorilor de fapt pe care le conțin exclusiv hotărârile judecătorești care au rezolvat fondul unei pricini penale. Pe de altă parte este pertinentă și următoarea premisă că prin sentința penală nr. 91/2006 a Curții de Apel Timișoara rămasă definitivă prin decizia nr. 6739 din 16 noiembrie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, a fost respinsă plângerea formulată de petentul A.I.
împotriva rezoluției nr. 172 din 4 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva judecătorului S.N., președinta secției penale a Tribunalului Arad; ori prin aceasta nu s-a rezolvat fondul cauzei ci a fost pronunțată în procedura reglementată de dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., relative la plângerea în fața judecătorului împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată. În consecință, se impune justificat concluzia că o atare cerere de revizuire îndreptată pentru motivele expuse mai sus împotriva unei hotărâri de nerezolvare a unei acțiuni penale este lipsită de legitimare procesuală și nu este îngăduită de lege fiind inadmisibilă.
Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul A.I. împotriva sentinței penale nr. 71/ PI din 18 iunie 2007 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul revizuient la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 septembrie 2007.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.