ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6739/2006

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 91/ P din

13 septembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea formulată de

petentul A.I. împotriva rezoluției din 4 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Timișoara, privind pe intimata S.N., ca nefondată.

S-a reținut, în esență, că în mod corect parchetul a apreciat că

judecătorul S.N. nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de calomnie,

deoarece nu a avut intenția de a săvârși această faptă, adresa semnată neavând

un conținut calomniator, neîndeplinind nici condiția publicității cerută de art.

206 C. pen., fiind vorba de o adresă de înaintare a unui dosar, adresată

Președintelui Curții de Apel Timișoara.

Împotriva acestei sentințe petentul

a formulat recurs, apreciind-o netemeinică și nelegală, dată cu încălcarea dispozițiilor

art. 48 lit. d) C. proc. pen., precum și a dispozițiilor art. 21

3

din Constituția României.

Examinând actele și lucrările

dosarului se constată că recursul este nefondat.

Petentul A.I. a formulat plângeri

succesive împotriva mai multor magistrați, printre care și judecătorul S.N.,

pentru faptul că aceasta l-a numit „inculpat”, cu toate că el nu avea această

calitate.

În ceea ce privește pe magistratul S.N.,

s-a reținut că aceasta nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de

calomnie, deoarece adresa semnată nu are conținut calomniator, neurmărindu-se

expunerea petentului la o sancțiune disciplinară administrativă, penală sau

disprețului public.

Magistratul S.N., în calitate de

președinte a secției penale a semnat o adresă către Președintele Curții de Apel

Timișoara împreună cu grefiera I.M.S. pentru înaintarea unui dosar privind pe

„inculpatul A.I.”, iar din actele dosarului rezultă că numitul A.I. nu avea

calitatea de inculpat ci pe aceea de „petent”.

Se constată că atât rezoluțiile date

în cauză respectiv rezoluția din 4 aprilie 2006 cât și rezoluția din 19 aprilie

2006 prin care s-a menținut prima rezoluție cât și sentința penală atacată sunt

temeinice și legale când au apreciat că judecătoarea S.N., în calitate de

președinte a secției penale, semnând o adresă de înaintare către o altă

instanță, nu a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 206 C. pen. când a făcut

referire în adresă de inculpatul A.I.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționarul A.I., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.I.

împotriva sentinței penale nr. 91/ PI din 13 septembrie 2006 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2006.