ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6739/2006

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 91/ P din 13 septembrie 2006, Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea formulată de petentul A.I. împotriva rezoluției din 4 aprilie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, privind pe intimata S.N., ca nefondată. S-a reținut, în esență, că în mod corect parchetul a apreciat că judecătorul S.N. nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de calomnie, deoarece nu a avut intenția de a săvârși această faptă, adresa semnată neavând un conținut calomniator, neîndeplinind nici condiția publicității cerută de art. 206 C. pen., fiind vorba de o adresă de înaintare a unui dosar, adresată Președintelui Curții de Apel Timișoara.

Împotriva acestei sentințe petentul a formulat recurs, apreciind-o netemeinică și nelegală, dată cu încălcarea dispozițiilor art. 48 lit. d) C. proc. pen., precum și a dispozițiilor art. 21 3 din Constituția României. Examinând actele și lucrările dosarului se constată că recursul este nefondat. Petentul A.I. a formulat plângeri succesive împotriva mai multor magistrați, printre care și judecătorul S.N., pentru faptul că aceasta l-a numit „inculpat”, cu toate că el nu avea această calitate. În ceea ce privește pe magistratul S.N., s-a reținut că aceasta nu se face vinovată de săvârșirea infracțiunii de calomnie, deoarece adresa semnată nu are conținut calomniator, neurmărindu-se expunerea petentului la o sancțiune disciplinară administrativă, penală sau disprețului public.

Magistratul S.N., în calitate de președinte a secției penale a semnat o adresă către Președintele Curții de Apel Timișoara împreună cu grefiera I.M.S. pentru înaintarea unui dosar privind pe „inculpatul A.I.”, iar din actele dosarului rezultă că numitul A.I. nu avea calitatea de inculpat ci pe aceea de „petent”. Se constată că atât rezoluțiile date în cauză respectiv rezoluția din 4 aprilie 2006 cât și rezoluția din 19 aprilie 2006 prin care s-a menținut prima rezoluție cât și sentința penală atacată sunt temeinice și legale când au apreciat că judecătoarea S.N., în calitate de președinte a secției penale, semnând o adresă de înaintare către o altă instanță, nu a săvârșit infracțiunea prevăzută de art. 206 C. pen.

când a făcut referire în adresă de inculpatul A.I. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.I., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.I. împotriva sentinței penale nr. 91/ PI din 13 septembrie 2006 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 noiembrie 2006.