ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3345/2008

Asupra recursului penal de față; Prin sentința penală nr. 127/ PI din 29 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea petentei F.G. de revizuire a sentinței penale nr. 60 din 17 martie 2008 pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. 1641/59/2007. A fost obligată revizuienta petentă la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. S-a reținut că prin cererea de revizuire petenta F.G. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 60/PI din 17 martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar nr. 1641/59/2007, prin care s-a respins plângerea formulată de revizuientă împotriva rezoluției din 20 noiembrie 2007 emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 997/11/2/2007 și rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din 20 octombrie 2007 emisă în dosar nr. 575/P/2007.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că prin sentința penală mai sus enunțată Curtea de Apel Timișoara a soluționat plângerea petentei F.G. fără apărător, aceasta fiind obligată și la cheltuieli judiciare către stat. S-a mai arătat că în plângerea sa, instanța nu a cercetat abuzurile săvârșite de judecătorii C.A., C.E. și P.M. în dosarele civile soluționate de acești magistrați. Revizuientă face referire, de asemenea, la infracțiunea de fals săvârșită de expertul B.D., favorizarea de către instanțe a avocatului l. și nelegalitatea investirii cu formulă executorie a titlului executoriu de către judecătorii B. și L. Revizuenta a solicitat retrimiterea dosarului nr. 1641/59/2007 la parchet pentru a se reverifica, recerceta dosarul nr. 1932/252/2006 al Tribunalului Timiș.

Asupra cererii de revizuire, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara a întocmit un referat, conform prevederilor art. 399 C. proc. pen., concluzionând că cererea astfel formulată este inadmisibilă, întrucât potrivit art. 393 C. proc. pen., numai hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare, achitare sau încetare a procesului penal pot fi supuse revizuirii. În cauză a fost atașat dosarul nr. 1641/59/2007 în care s-a pronunțat sentința penală nr. 60/ PI din 17 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, din care rezultă că prin această sentință penală s-a soluționat plângerea petentei împotriva rezoluții lor de neîncepere a urmăririi penale, cu privire la judecătorul C.A.

emise de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara. Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală cât și cu privire la latura civilă. Prin consecință, revizuirea este o cale extraordinară de atac care privește numai hotărârile judecătorești definitive prin care s-a soluționat, în fond, cauza penală, fie sub aspectul acțiunii penale, fie al acțiunii civile, fie sub ambele aspecte, prin una dintre soluțiile ce exprimă deznodământul judiciar asupra faptei penale și făptuitorului, respectiva obiectului acțiunii civile.

Din perspectiva acestor considerente, revizuirea îndreptată împotriva hotărârilor judecătorești prin care se soluționează aspecte formale ale fazei de urmărire penală sau fazei judecății ori cereri și plângeri cu privire la modul de soluționare a unor stadii ale procesului penal, fără conexiune directă cu una dintre soluțiile de condamnare, achitare sau, după caz, de încetare a procesului penal, soluții care să fi făcut obiectul judecății penale, prin hotărâre judecătorească definitivă, nu este prevăzută de legea procesual penală. întrucât art. 393 alin. (1) C. proc. pen., prevede limitativ și strict categoria hotărârilor judecătorești susceptibile de atac pe calea revizuirii, exercitarea aceleiași căi extraordinare de atac împotriva altor hotărâri judecătorești este calificată de Curtea de Apel ca inadmisibilă.

În concluzie, Curtea de Apel a statuat că cererea de revizuire îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești prin care se soluționează plângerea împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată emise de procuror, circumscrisă prevederilor art. 278 1 alin. (8), lit. a) și b) C. proc. pen., este inadmisibilă. În același sens s-a pronunțat, de altfel și Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul leii, prin decizia nr. XVII din 19 martie 2007. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuienta F.G., susținând că nu au fost respectate dispozițiile art. 171 C. proc. pen., privind asistența juridică obligatorie, că hotărârea a fost dată prin ignorarea probelor aflate la dosar și solicitând anularea cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligată prin sentința recurată.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu sub toate aspectele conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat Din actele și lucrările dosarului rezultă că petenta a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 60/ PI din 17 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, hotărâre prin care a fost respinsă plângerea pe care a formulat-o conform art. 278 1 C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 575/P/2007 din 20 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă această instanță. Revizuirea, ca și cale extraordinară de atac, poate fi promovată numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele hotărâri prin care s-a rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se o hotărâre de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal, după caz.

Or, o hotărâre pronunțată în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., cum este și cazul în speță, nu rezolvă fondul cauzei, în înțelesul art. 345 C. proc. pen., situație în care promovarea unei cereri de revizuire împotriva unei asemenea hotărâri este inadmisibilă, așa cum corect a stabilit instanța de fond, în acord cu cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii nr. XVII din 19 martie 2007. Pe de altă parte, nu pot fi primite nici criticile formulate de recurentă cu privire la neasistarea sa de către un avocat desemnat din oficiu și obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat. Astfel, petenta nu se afla în niciuna dintre situațiile enumerate în art. 171 alin. (2) C. proc.

pen., iar în ce privește ipoteza din alin. (3) al aceluiași articol, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin decizia în interesul legii nr. LXIV/2007, că asistența juridică nu este obligatorie pentru petenți sau intimați în cauzele ce au ca obiect plângeri formulate în condițiile art. 278 1 C. proc. pen., ceea ce înseamnă, pentru identitate de rațiune, că situația trebuie să fie similară și în cazul căilor de atac, ordinare sau extraordinarele ar putea fi promovate în cadrul acestei proceduri. În fine, obligarea petentei la plata cheltuielilor judiciare către stat este o consecință a respingerii cererii pe care a formulat-o și implicit a culpei sale procesuale, prima instanță nefăcând decât aplicarea unui text de lege imperativ, respectiv art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. În consecință, recursul declarat de revizuientă este nefondat și va fi respins, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientă F.G. împotriva sentinței penale nr. 127/ PI din 29 mai 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurenta revizuientă la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2008.