ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3345/2008

Asupra recursului penal de față;

Prin sentința penală nr. 127/ PI din 29 mai 2008 a Curții de Apel

Timișoara, secția penală, a fost respinsă, ca inadmisibilă,

cererea petentei F.G. de revizuire a sentinței

penale nr. 60 din 17 martie 2008 pronunțată de aceeași instanță în dosarul

nr.

1641/59/2007.

A fost obligată revizuienta petentă la 100 lei cheltuieli judiciare

către stat.

S-a reținut că prin cererea de revizuire petenta F.G. a solicitat

revizuirea sentinței penale nr.

60/PI din 17

martie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, în dosar

nr. 1641/59/2007,

prin care s-a respins plângerea formulată de

revizuientă

împotriva rezoluției din 20 noiembrie 2007 emisă de Procurorul

general

al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara în dosar nr. 997/11/2/2007

și rezoluției Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara din 20 octombrie

2007 emisă în dosar nr. 575/P/2007.

În motivarea cererii de revizuire s-a arătat că prin sentința penală

mai sus enunțată Curtea de Apel Timișoara a soluționat plângerea petentei F.G.

fără apărător, aceasta fiind obligată și la cheltuieli judiciare către stat.

S-a mai arătat că în plângerea sa, instanța nu a cercetat abuzurile săvârșite

de judecătorii C.A., C.E. și P.M. în dosarele civile soluționate de acești

magistrați. Revizuientă face referire, de asemenea, la infracțiunea de fals

săvârșită de expertul B.D., favorizarea de către instanțe a avocatului l. și

nelegalitatea investirii cu formulă executorie a

titlului executoriu de

către judecătorii B. și L. Revizuenta a solicitat

retrimiterea dosarului nr. 1641/59/2007 la parchet pentru a se reverifica,

recerceta dosarul nr. 1932/252/2006 al Tribunalului Timiș.

Asupra cererii de revizuire, Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara a întocmit un referat, conform

prevederilor art. 399

C. proc. pen., concluzionând că cererea astfel

formulată este inadmisibilă, întrucât potrivit art. 393 C. proc. pen., numai

hotărârile definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, prin condamnare,

achitare sau încetare a procesului penal pot fi supuse revizuirii.

În cauză a fost atașat dosarul nr. 1641/59/2007 în care s-a pronunțat

sentința penală nr. 60/ PI din 17 martie 2008 a Curții de Apel Timișoara, din

care rezultă că prin această sentință penală s-a soluționat plângerea petentei

împotriva rezoluții lor de neîncepere a urmăririi penale, cu privire la

judecătorul C.A. emise

de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Timișoara.

Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., pot fi supuse revizuirii

hotărârile judecătorești definitive, atât cu privire la latura penală cât și cu

privire la latura civilă.

Prin consecință, revizuirea este o cale extraordinară de atac

care privește numai hotărârile judecătorești

definitive prin care s-a

soluționat, în fond, cauza penală, fie sub

aspectul acțiunii penale,

fie al acțiunii

civile, fie sub ambele aspecte, prin una dintre soluțiile

ce exprimă

deznodământul judiciar asupra faptei penale și făptuitorului, respectiva

obiectului acțiunii civile.

Din perspectiva acestor considerente, revizuirea îndreptată

împotriva hotărârilor judecătorești prin care se soluționează

aspecte formale ale fazei de urmărire penală sau fazei judecății ori

cereri

și plângeri cu privire la modul de soluționare a unor stadii ale procesului

penal, fără conexiune directă cu una dintre soluțiile de condamnare, achitare

sau, după caz, de încetare a procesului

penal,

soluții care să fi făcut obiectul judecății penale, prin hotărâre

judecătorească

definitivă, nu este prevăzută de legea procesual penală. întrucât art. 393 alin.

(1) C. proc. pen., prevede limitativ și strict categoria hotărârilor

judecătorești susceptibile de atac pe calea revizuirii, exercitarea aceleiași

căi extraordinare de atac împotriva altor hotărâri judecătorești este

calificată de Curtea de Apel ca inadmisibilă.

În concluzie, Curtea de Apel a statuat că cererea de revizuire

îndreptată împotriva unei hotărâri judecătorești prin care se soluționează

plângerea împotriva soluțiilor de netrimitere în judecată emise de procuror,

circumscrisă prevederilor art. 278

1

alin. (8), lit. a) și b) C.

proc. pen., este inadmisibilă.

În același sens s-a pronunțat, de altfel și Înalta Curte de Casație și

Justiție, în recurs în interesul leii, prin decizia nr. XVII din 19 martie

2007.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuienta

F.G., susținând că nu au fost respectate dispozițiile

art. 171

C. proc. pen., privind asistența juridică

obligatorie, că hotărârea a fost dată prin ignorarea probelor aflate la dosar

și solicitând anularea cheltuielilor judiciare la plata cărora a fost obligată

prin sentința recurată.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din

oficiu sub toate aspectele conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.,

Curtea constată că recursul este nefondat

Din actele și lucrările dosarului rezultă că petenta a solicitat

revizuirea sentinței penale nr. 60/ PI din 17 martie 2008 a Curții de Apel

Timișoara, hotărâre prin care a fost respinsă plângerea pe care a formulat-o

conform art. 278

1

C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 575/P/2007

din 20 octombrie 2007 a Parchetului de pe lângă această instanță.

Revizuirea, ca și cale extraordinară de atac, poate fi

promovată numai împotriva hotărârilor

judecătorești definitive prin care s-a soluționat fondul cauzei, adică acele

hotărâri prin care s-a

rezolvat raportul juridic de drept substanțial, pronunțându-se

o hotărâre de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal, după caz.

Or, o hotărâre pronunțată în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit.

a) C. proc. pen., cum este și cazul în speță, nu rezolvă fondul cauzei, în

înțelesul art. 345 C. proc. pen., situație în care promovarea unei cereri de

revizuire împotriva unei asemenea hotărâri este

inadmisibilă, așa cum corect a stabilit instanța de fond, în acord cu

cele

statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia în interesul legii

nr. XVII din 19 martie 2007.

Pe de altă parte, nu pot fi primite nici criticile formulate de

recurentă cu privire la neasistarea sa de către un avocat desemnat

din oficiu și obligarea la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Astfel, petenta nu se afla în niciuna dintre situațiile enumerate în art.

171 alin. (2) C. proc. pen., iar în ce privește ipoteza din alin. (3) al

aceluiași articol, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin decizia în

interesul legii nr. LXIV/2007, că asistența juridică nu este obligatorie pentru

petenți sau intimați în cauzele ce au ca obiect plângeri formulate în

condițiile art. 278

1

C. proc. pen., ceea ce înseamnă, pentru

identitate de rațiune, că situația trebuie să fie similară și în cazul căilor

de atac, ordinare sau extraordinarele ar putea fi promovate în cadrul acestei

proceduri.

În fine, obligarea petentei la plata

cheltuielilor judiciare către

stat este o consecință a

respingerii cererii pe care a formulat-o și implicit a culpei sale procesuale, prima

instanță nefăcând decât aplicarea unui text de lege imperativ, respectiv art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

În consecință, recursul declarat de revizuientă este nefondat și va fi

respins, cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientă F.G. împotriva

sentinței penale nr. 127/ PI din 29

mai

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurenta revizuientă la plata

sumei de 100 lei, cu titlu

de cheltuieli judiciare către

stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 octombrie 2008.