ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1905/2008

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 35 din

25 martie 2008, Curtea de Apel Pitești a respins, ca inadmisibilă, cererea de

revizuire a sentinței penale nr. 8/ F din 18 ianuarie 2007 a aceleiași

instanțe, formulată de revizuentul M.I. În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., revizuentul a fost obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

S-a reținut că prin sentința

a cărei revizuire se solicită, a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea

formulată de petiționarul M.I. împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi

penale nr. 134/P/2006 din 11 iulie 2006 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Pitești, care a fost menținută ca legală și temeinică, în baza

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

Hotărârea a rămas definitivă

prin decizia penală nr. 2466 din 8 mai 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție.

În motivarea cererii de

revizuire, petiționarul a invocat dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. d) C.

proc. pen., potrivit cărora revizuirea poate fi cerută când un membru al

completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de

cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire

se cere.

În acest sens, revizuentul

consideră că membrii completului de judecată care au soluționat sentința nr. 8/

F din 18 ianuarie 2007 și decizia nr. 2466 din 8 mai 2007 au stabilit o

situație de fapt eronată, ceea ce, în mod evident nu se încadrează în cazul de

revizuire invocat.

Instanța de fond a constatat

că cererea de revizuire este inadmisibilă întrucât hotărârile judecătorești

definitive pronunțate în temeiul dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit.

a) și b) C. proc. pen., nu pot face obiectul căii de atac extraordinare a

revizuirii.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs în termen legal revizuentul M.I. solicitând admiterea, casarea

hotărârii atacate, iar pe fond admiterea cererii de revizuire întrucât soluția

de neîncepere a urmăririi penale este nelegală și netemeinică, făptuitorii E.M.

și E.G. trebuind să fie trași la răspundere penală.

Examinând recursul, potrivit

dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:

Cererea de revizuire poate

privi numai o hotărâre judecătorească prin care s-a soluționat fondul cauzei,

pronunțându-se în acest sens, achitarea, încetarea procesului penal sau

condamnarea.

Printr-o hotărâre care

soluționează o plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată, potrivit

dispozițiilor art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen.,

instanța nu rezolvă fondul cauzei, astfel că cererea de revizuire, în aceste

cazuri, este inadmisibilă.

În acest sens, Înalta Curte

de Casație și Justiție a statuat, prin decizia XVII din 19 martie 2007,

pronunțată în interesul legii, potrivit căreia cererea de revizuire îndreptată

împotriva unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) și b) C. proc. pen., este inadmisibilă.

Întrucât sentința recurată a

fost pronunțată cu respectarea dispozițiilor procesul-penale, fiind legală și

temeinică, Înalta Curte urmează să respingă recursul revizuentului, ca nefondat,

și să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de recurentul revizuent M.I. împotriva sentinței penale nr. 35

din 25 martie 2008 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Obligă recurentul revizuent

la 160 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 28 mai 2008.