ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1306/2010

Asupra recursului de față. În baza lucrărilor din dos., constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 147/F din 14 decembrie 2009, Tribunalul Vâlcea a respins, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuentul N.V., fiul lui I. și F., aflat în Penitenciarul C., împotriva Sentinței penale nr. 38/F din 13 aprilie 2005 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 331/P/2005. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin rezoluția nr. 1629/III/6/2009, din 25 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea a înaintat instanței cererea de revizuire formulată de revizuentul N.V. privind revizuirea Sentinței penale nr. 38/F din 13 aprilie 2005 a Tribunalului Vâlcea.

În motivarea cererii scrise, condamnatul a arătat ca nu a lovit-o pe victima C.F., iar martorii Ț.V. și P.M. audiați în cauză, atât în cursul urmăririi penale, cât și în fața instanței, au declarat mincinos, iar pe baza acestor declarații s-a dispus condamnarea sa. S-a mai reținut că, în speță, nu s-a dovedit cu hotărâre judecătorească sau cu ordonanță a procurorului că martorii indicați au depus mărturie mincinoasă. Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Decizia civilă nr. 13/A din 4 februarie 2010, a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul N.V. împotriva Sentinței penale nr. 147/F din 14 decembrie 2009, pronunțată de Tribunalul Vâlcea în Dosarul nr. 3935/90/2009.

Împotriva sus-menționatei decizii, a declarat recurs revizuentul N.V., susținând că martorii audiați ar fi declarat mincinos, întrucât aveau ură personală pe el și că nu este el autorul faptei. Recursul este nefondat. Analizând decizia atacată, Curtea constată că N.V. a fost condamnat la o pedeapsă de 17 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), alin. (2 1 ) lit. c) și alin. (3) C. pen., în baza Sentinței penale nr. 38/F din 13 aprilie 2005 a Tribunalului Vâlcea, rămasă definitivă prin Decizia civilă nr. 196/A din 15 septembrie 2005 a Curții de Apel Pitești, nerecurată. Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile expres și limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a) - e) din text.

Conform prevederilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., "revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere". Motivul invocat de petent se circumscrie dispozițiilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., însă, conform dispozițiilor. art. 395 C. proc. pen., "Situațiile care constituie cazurile de revizuire prevăzute în art. 394 lit. b), c) și d) se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin ordonanța procurorului (...)". Or, revizuentul, nu a produs nici o probă în acest sens, simplele sale afirmații fără a putea conduce automat la revizuirea hotărârii de condamnare. Cât privește cel de-al doilea motiv de revizuire invocat, respectiv acela că nu este el autorul faptei, instanța constată că acesta nu se circumscrie cazurilor limitativ și expres prevăzute de dispozițiile art. 394 C. proc.

pen. Prin solicitarea formulată de condamnat se tinde la reexaminarea hotărârilor pronunțate în cauză, așa încât cererea de revizuire a fost corect respinsă de instanța de fond, care a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, menținută de instanța de control judiciar, prin respingerea, ca nefondat, a apelului declarat. Ca atare, conform dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul urmează a fi respins ca nefondat, menținându-se hotărârile atacate ca fiind legale. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul N.V. împotriva Deciziei penale nr. 13/A din 4 februarie 2010 a Curții de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 6 aprilie 2010.