ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1761/2013

Asupra recursului penal de față, constată următoarele: Prin Sentința penală nr. 931 din 25 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta N.M. A fost obligată revizuenta la 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare statului. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că cererea înregistrată sub nr. 1510/III-6/2011 la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și sub nr. 39242/3/2011 la această instanță, revizuenta N.M. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 721 din 19 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în Dosarul penal nr. 28782/3/2010, prin care a fost condamnată la o pedeapsă de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 - 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen.

În motivarea cererii, condamnata a solicitat revizuirea sentinței penale menționate în temeiul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât ulterior pronunțării hotărârii, au apărut fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanță și care dacă ar fi fost cunoscute, ar fi dus la pronunțarea soluției de achitare în ceea ce o privește în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. Revizuenta a solicitat audierea numitului N.R.A. pentru a demonstra lipsa implicării sale în săvârșirea infracțiunii și pentru a se stabili circumstanțele reale ale cauzei, forma de participație penală a fiecăruia dintre inculpați și în cele din urmă, pentru a se da o soluționare temeinică respectivei cauze.

A solicitat ca în temeiul art. 404 alin. (1) C. proc. pen., odată cu admiterea în principiu a cererii de revizuire, să se dispună și suspendarea executării pedepsei. În conformitate cu dispozițiile art. 399 C. proc. pen., au fost efectuate actele de cercetare corespunzătoare, procurorul întocmind referatul nr. 1510/111-6/2012 din 05 octombrie 2012, prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă. A susținut că din cercetările efectuate, a rezultat că petenta N.M. se află în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 174, art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (1) cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen. pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza Deciziei penale nr. 116 din 14 aprilie 2011 în Dosarul nr. 28782/3/2009, definitivă prin Decizia penală nr. 3769 din 25 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În fapt, s-a reținut că în noaptea de 14/15 ianuarie 2009, condamnata N.M. împreună cu inculpatul N.R.A. acționând cu premeditare, i-au aplicat lovituri victimei F.G., cauzându-i leziuni traumatice ce au dus la decesul acesteia, și i-au sustras sume de bani și bunuri. Prin cererea de revizuire, petenta a solicitat reaudierea coinculpatului N.R.A. pentru a demonstra aspecte colaterale fondului, de asemenea a criticat probele acuzării, arătând în fond că nu au participat la lovirea victimei. Raportat la hotărârile pronunțate și la motivele expuse în cererea de revizuire, procurorul a constatat că în cauză au fost administrate probatorii care au creat convingerea instanței în ceea ce privește vinovăția inculpaților, iar cu privire la motivul de revizuire care vizează administrarea unor probe noi, a apreciat că acesta este inadmisibil, deoarece potrivit art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc.

pen. revizuirea poate fi făcută numai când s-au descoperit fapte noi sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar conform art. 394 alin. (2) C. proc. pen. cazul prevăzut în art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. constituie caz de revizuire, dacă pe baza faptelor sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare (în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală, Decizia nr. 3055 din 12 mai 2006). În ceea ce privește nemulțumirea revizuentei cu privire la probele acuzării, aceasta nu poate fi reținută întrucât este atributul exclusiv al instanțelor judecătorești de a administra toate probele pe care le încuviințează atât în susținerea apărării cât și a acuzării, dacă acestea sunt pertinente, concludente și utile soluționării fondului cauzei (art. 63 alin. (2), art. 65 alin. (1), art. 67 C. proc.

pen.). Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin Sentința penală nr. 721 din 19 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul penal nr. 28782/3/2010, inculpata N.M. a fost condamnată în baza art. 174 - 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen., la o pedeapsă de 20 ani închisoare. S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei. În baza art. 211 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnată aceeași inculpată la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpata N.M. urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare. S-a făcut aplic. art. 71, 64 lit. a) teza II, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus prevenția inculpatei N.M. de la 06 februarie 2009 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a acesteia. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ., a fost obligată inculpata N.M., la plata daunelor morale către părțile civile F.G., F.A., F.S., F.L., F.L., F.M., F.S.

și F.M. în cuantum de câte 10.000 euro, pentru fiecare parte civilă. În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligată inculpata la 10.000 RON cheltuieli judiciare către stat. Prin Decizia penală nr. 116 din 14 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor și s-a redus pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de omor deosebit de grav la 18 ani închisoare, această soluție rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 3769 din 25 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Așa cum a arătat procurorul în cuprinsul referatului, hotărârea de condamnare a fost dată după administrarea completă a probatoriului care a apărut ca necesar, util, pertinent și concludent soluționării cauzei, avându-se în vedere atât probele solicitate de către acuzare, cât și probele propuse în apărare de către inculpați.

Revizuirea întemeiată pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., presupune descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea cauzei, iar pe baza acestor fapte sau împrejurări noi, să se poată dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal. Cunoașterea faptului pretins nou trebuie să aibă loc pentru prima dată în procedura revizuirii, neputând constitui temei de revizuire o împrejurare care a format obiectul apărării produse în fața instanței de fond fie de către inculpatul care are calitatea de revizuent, fie de către ceilalți inculpați. În calea de atac de față, s-a reținut că "proba nouă" invocată este declarația coinculpatului N.R.A., care a fost audiat și care nu a recunoscut săvârșirea faptelor.

Firește că soluția de condamnare s-a bazat pe un probatoriu amplu care a înlăturat orice dubiu privind starea de fapt și vinovăția fiecăruia dintre inculpați, astfel că o nouă declarație a inculpatului condamnat alături de revizuentă nu ar avea eficiență probatorie în sensul cerut de art. 394 alin. (2) C. proc. pen. În consecință, constatându-se că în cauză nu sunt date pentru admiterea în principiu a cererii de revizuire, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., instanța de fond a dispus respingerea cererii. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel revizuenta N.M. care, susținând că nu se face vinovată de infracțiunea pentru care a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, se impune admiterea cererii de revizuire pe care a formulat-o și audierea martorului N.R.A.

Prin Decizia penală nr. 7/A din 11 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuenta N.M. împotriva Sentinței penale nr. 931 din 29 octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală. A fost obligată revizuenta la 200 RON cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat oficiu 100 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției. Instanța de apel, examinând hotărârea atacată pe baza materialului probator din dosarul cauzei, în raport de critica formulată dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 371 alin. (2) C. proc. pen. a constatat nefondat apelul. S-a arătat că în susținerea cererii de revizuire, revizuenta a solicitat doar audierea ca martor a numitului N.R.A., persoană care a avut calitatea de inculpat și condamnat definitiv în același dosar cu revizuenta.

În raport de aceste date, în mod legal, instanța de fond examinând admisibilitatea în principiu a cererii revizuentei, conform dispozițiilor art. 403 C. proc. pen., a dispus respingerea acesteia, în speță nu rezultă date care să justifice admiterea în principiu a cererii de față. Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuenta, solicitând admiterea cererii de revizuire și audierea inculpatului N.R.A. pentru a face dovada nevinovăției sale. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului rezultă că revizuenta N.M. a solicitat revizuirea Sentinței penale nr. 721 din 19 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul penal nr. 28782/3/2010, prin care a fost condamnată la o pedeapsă de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 - 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen.

În motivarea cererii, condamnata a solicitat revizuirea sentinței penale menționate în temeiul art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât ulterior pronunțării hotărârii, au apărut fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanță și care dacă ar fi fost cunoscute, ar fi dus la pronunțarea soluției de achitare în ceea ce o privește în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen. Revizuenta a solicitat audierea numitului N.R.A. pentru a demonstra lipsa implicării sale în săvârșirea infracțiunii și pentru a se stabili circumstanțele reale ale cauzei, forma de participație penală a fiecăruia dintre inculpați și în cele din urmă, pentru a se da o soluționare temeinică respectivei cauze.

Potrivit dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei. Motivul constituie cauză de revizuire, dacă, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de condamnare ori de încetare a procesului penal. Noi trebuie să fie probele, în accepțiunea dată de art. 63 C. proc. pen., fiind inadmisibil ca, pe calea extraordinară a revizuirii, să se obțină o prelungire a probatoriului, pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au soluționat cauza. Prin folosirea căii extraordinare de atac al revizuirii, se pot înlătura erorile judiciare comise cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă, datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

În cauza de față, revizuenta nu a indicat fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanță la soluționarea cauzei, ci a solicitat reaudierea coinculpatului N.R.A., care a fost audiat și nu a recunoscut săvârșirea faptelor, tinzându-se astfel la o prelungire a probațiunii administrate în cauză. Or, existența faptei și a vinovăției inculpatului a fost constatată de către instanțele care au judecat fondul cauzei iar condamnarea revizuentei s-a dispus coroborându-se întregul material probator administrat în cauză. Se constată deci, că în speță, nu este incident acest caz de revizuire, deoarece nu s-au descoperit fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la pronunțarea hotărârii de condamnare.

Așa fiind, Înalta Curte constată că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și temeinică, iar recursul declarat de revizuentă este nefondat, urmând as fi respins în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta revizuentă la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentă N.M. împotriva Deciziei penale nr. 7/A din 11 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 mai 2013. Procesat de GGC - NN