ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1761/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1761/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului

penal de față, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 931 din 25 octombrie

2012 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 403

alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă cererea de revizuire formulată de

revizuenta N.M.

A fost obligată

revizuenta la 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare statului.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că cererea înregistrată sub nr.

1510/III-6/2011 la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și sub nr.

39242/3/2011 la această instanță, revizuenta N.M. a solicitat revizuirea

Sentinței penale nr. 721 din 19 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul

București, secția I penală, în Dosarul penal nr. 28782/3/2010, prin care a fost

condamnată la o pedeapsă de 20 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 174 - 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen.

În motivarea cererii,

condamnata a solicitat revizuirea sentinței penale menționate în temeiul art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât ulterior pronunțării hotărârii,

au apărut fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanță și

care dacă ar fi fost cunoscute, ar fi dus la pronunțarea soluției de achitare

în ceea ce o privește în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Revizuenta a

solicitat audierea numitului N.R.A. pentru a demonstra lipsa implicării sale în

săvârșirea infracțiunii și pentru a se stabili circumstanțele reale ale cauzei,

forma de participație penală a fiecăruia dintre inculpați și în cele din urmă,

pentru a se da o soluționare temeinică respectivei cauze.

A solicitat ca în

temeiul art. 404 alin. (1) C. proc. pen., odată cu admiterea în principiu a

cererii de revizuire, să se dispună și suspendarea executării pedepsei.

În conformitate cu

dispozițiile art. 399 C. proc. pen., au fost efectuate actele de cercetare

corespunzătoare, procurorul întocmind referatul nr. 1510/111-6/2012 din 05

octombrie 2012, prin care a solicitat respingerea cererii ca inadmisibilă.

A susținut că din

cercetările efectuate, a rezultat că petenta N.M. se află în executarea unei

pedepse de 18 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

174, art. 176 lit. d) C. pen. și art. 211 alin. (1) cu aplic. art. 33 lit. a)

C. pen. pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza

Deciziei penale nr. 116 din 14 aprilie 2011 în Dosarul nr. 28782/3/2009, definitivă

prin Decizia penală nr. 3769 din 25 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație

și Justiție.

În fapt, s-a reținut

că în noaptea de 14/15 ianuarie 2009, condamnata N.M. împreună cu inculpatul

N.R.A. acționând cu premeditare, i-au aplicat lovituri victimei F.G.,

cauzându-i leziuni traumatice ce au dus la decesul acesteia, și i-au sustras

sume de bani și bunuri.

Prin cererea de

revizuire, petenta a solicitat reaudierea coinculpatului N.R.A. pentru a

demonstra aspecte colaterale fondului, de asemenea a criticat probele acuzării,

arătând în fond că nu au participat la lovirea victimei.

Raportat la

hotărârile pronunțate și la motivele expuse în cererea de revizuire, procurorul

a constatat că în cauză au fost administrate probatorii care au creat

convingerea instanței în ceea ce privește vinovăția inculpaților, iar cu

privire la motivul de revizuire care vizează administrarea unor probe noi, a

apreciat că acesta este inadmisibil, deoarece potrivit art. 394 alin. (1) lit.

a) C. proc. pen. revizuirea poate fi făcută numai când s-au descoperit fapte

noi sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei,

iar conform art. 394 alin. (2) C. proc. pen. cazul prevăzut în art. 394 alin.

(1) lit. a) C. proc. pen. constituie caz de revizuire, dacă pe baza faptelor

sau împrejurărilor noi se poate dovedi netemeinicia hotărârii de condamnare (în

acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Penală, Decizia nr.

3055 din 12 mai 2006).

În ceea ce privește

nemulțumirea revizuentei cu privire la probele acuzării, aceasta nu poate fi

reținută întrucât este atributul exclusiv al instanțelor judecătorești de a

administra toate probele pe care le încuviințează atât în susținerea apărării

cât și a acuzării, dacă acestea sunt pertinente, concludente și utile

soluționării fondului cauzei (art. 63 alin. (2), art. 65 alin. (1), art. 67 C.

proc. pen.).

Analizând actele și

lucrările dosarului, instanța de fond a reținut că prin Sentința penală nr. 721

din 19 octombrie 2010, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a

penală, în Dosarul penal nr. 28782/3/2010, inculpata N.M. a fost condamnată în

baza art. 174 - 175 lit. a) și art. 176 lit. d) C. pen., la o pedeapsă de 20

ani închisoare.

S-a făcut aplic. art.

71, 64 lit. a) teza II, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 65 C.

pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, b)

C. pen. pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 211

alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen., a fost condamnată aceeași

inculpată la o pedeapsă de 10 ani închisoare.

În baza art. 33 - 34

lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpata N.M. urmând să

execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare.

S-a făcut aplic. art.

71, 64 lit. a) teza II, b) C. pen., ca pedeapsă accesorie. În baza art. 65 C.

pen., s-au interzis inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza II, b)

C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.

În baza art. 88 C.

pen., s-a dedus prevenția inculpatei N.M. de la 06 februarie 2009 la zi.

În baza art. 350 C.

proc. pen., a fost menținută starea de arest a acesteia.

În baza art. 14 și

art. 346 C. proc. pen. și art. 998 - 999 C. civ., a fost obligată inculpata

N.M., la plata daunelor morale către părțile civile F.G., F.A., F.S., F.L.,

F.L., F.M., F.S. și F.M. în cuantum de câte 10.000 euro, pentru fiecare parte

civilă.

În baza art. 191 C.

proc. pen., a fost obligată inculpata la 10.000 RON cheltuieli judiciare către

stat.

Prin Decizia penală

nr. 116 din 14 aprilie 2012 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I

penală, s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor și s-a redus

pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de omor deosebit de grav la 18 ani

închisoare, această soluție rămânând definitivă prin Decizia penală nr. 3769

din 25 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Așa cum a arătat

procurorul în cuprinsul referatului, hotărârea de condamnare a fost dată după

administrarea completă a probatoriului care a apărut ca necesar, util,

pertinent și concludent soluționării cauzei, avându-se în vedere atât probele

solicitate de către acuzare, cât și probele propuse în apărare de către

inculpați.

Revizuirea întemeiată

pe dispozițiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., presupune

descoperirea unor fapte sau împrejurări necunoscute de instanță la soluționarea

cauzei, iar pe baza acestor fapte sau împrejurări noi, să se poată dovedi

netemeinicia hotărârii de condamnare, achitare sau încetare a procesului penal.

Cunoașterea faptului pretins nou trebuie să aibă loc pentru prima dată în

procedura revizuirii, neputând constitui temei de revizuire o împrejurare care

a format obiectul apărării produse în fața instanței de fond fie de către

inculpatul care are calitatea de revizuent, fie de către ceilalți inculpați.

În calea de atac de

față, s-a reținut că "proba nouă" invocată este declarația

coinculpatului N.R.A., care a fost audiat și care nu a recunoscut săvârșirea

faptelor.

Firește că soluția de

condamnare s-a bazat pe un probatoriu amplu care a înlăturat orice dubiu

privind starea de fapt și vinovăția fiecăruia dintre inculpați, astfel că o

nouă declarație a inculpatului condamnat alături de revizuentă nu ar avea

eficiență probatorie în sensul cerut de art. 394 alin. (2) C. proc. pen.

În consecință,

constatându-se că în cauză nu sunt date pentru admiterea în principiu a cererii

de revizuire, în baza art. 403 alin. (3) C. proc. pen., instanța de fond a

dispus respingerea cererii.

Împotriva acestei

hotărâri a declarat apel revizuenta N.M. care, susținând că nu se face vinovată

de infracțiunea pentru care a fost condamnată printr-o hotărâre judecătorească

definitivă, se impune admiterea cererii de revizuire pe care a formulat-o și

audierea martorului N.R.A.

Prin Decizia penală

nr. 7/A din 11 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, s-a respins ca nefondat apelul declarat de revizuenta N.M.

împotriva Sentinței penale nr. 931 din 29 octombrie 2012 pronunțată de

Tribunalul București, secția I penală.

A fost obligată

revizuenta la 200 RON cheltuieli judiciare statului, din care onorariu avocat

oficiu 100 RON, se avansează din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de apel,

examinând hotărârea atacată pe baza materialului probator din dosarul cauzei,

în raport de critica formulată dar și din oficiu conform dispozițiilor art. 371

alin. (2) C. proc. pen. a constatat nefondat apelul.

S-a arătat că în

susținerea cererii de revizuire, revizuenta a solicitat doar audierea ca martor

a numitului N.R.A., persoană care a avut calitatea de inculpat și condamnat

definitiv în același dosar cu revizuenta.

În raport de aceste

date, în mod legal, instanța de fond examinând admisibilitatea în principiu a

cererii revizuentei, conform dispozițiilor art. 403 C. proc. pen., a dispus

respingerea acesteia, în speță nu rezultă date care să justifice admiterea în

principiu a cererii de față.

Împotriva acestei

decizii a declarat recurs revizuenta, solicitând admiterea cererii de revizuire

și audierea inculpatului N.R.A. pentru a face dovada nevinovăției sale.

Recursul este

nefondat.

Din examinarea

actelor și lucrărilor dosarului rezultă că revizuenta N.M. a solicitat

revizuirea Sentinței penale nr. 721 din 19 octombrie 2010, pronunțată de

Tribunalul București, secția a II-a penală, în Dosarul penal nr. 28782/3/2010,

prin care a fost condamnată la o pedeapsă de 20 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 174 - 175 lit. a) și art. 176 lit. d)

C. pen.

În motivarea cererii,

condamnata a solicitat revizuirea sentinței penale menționate în temeiul art.

394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât ulterior pronunțării hotărârii,

au apărut fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de către instanță și

care dacă ar fi fost cunoscute, ar fi dus la pronunțarea soluției de achitare

în ceea ce o privește în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Revizuenta a

solicitat audierea numitului N.R.A. pentru a demonstra lipsa implicării sale în

săvârșirea infracțiunii și pentru a se stabili circumstanțele reale ale cauzei,

forma de participație penală a fiecăruia dintre inculpați și în cele din urmă,

pentru a se da o soluționare temeinică respectivei cauze.

Potrivit

dispozițiilor art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi

cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de

instanță la soluționarea cauzei.

Motivul constituie

cauză de revizuire, dacă, pe baza faptelor sau împrejurărilor noi, se poate

dovedi netemeinicia hotărârii de achitare, de condamnare ori de încetare a

procesului penal.

Noi trebuie să fie

probele, în accepțiunea dată de art. 63 C. proc. pen., fiind inadmisibil ca, pe

calea extraordinară a revizuirii, să se obțină o prelungire a probatoriului,

pentru fapte și împrejurări deja cunoscute și verificate de instanțele care au

soluționat cauza.

Prin folosirea căii

extraordinare de atac al revizuirii, se pot înlătura erorile judiciare comise

cu privire la faptele reținute printr-o hotărâre judecătorească definitivă,

datorită necunoașterii de către instanță a unor împrejurări de care depindea

adoptarea unei hotărâri conforme cu legea și adevărul.

În cauza de față,

revizuenta nu a indicat fapte sau împrejurări noi, necunoscute de instanță la

soluționarea cauzei, ci a solicitat reaudierea coinculpatului N.R.A., care a

fost audiat și nu a recunoscut săvârșirea faptelor, tinzându-se astfel la o

prelungire a probațiunii administrate în cauză.

Or, existența faptei

și a vinovăției inculpatului a fost constatată de către instanțele care au

judecat fondul cauzei iar condamnarea revizuentei s-a dispus coroborându-se

întregul material probator administrat în cauză.

Se constată deci, că

în speță, nu este incident acest caz de revizuire, deoarece nu s-au descoperit

fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanță la

pronunțarea hotărârii de condamnare.

Așa fiind, Înalta

Curte constată că decizia pronunțată de instanța de apel este legală și

temeinică, iar recursul declarat de revizuentă este nefondat, urmând as fi

respins în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen. va fi obligată recurenta revizuentă la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de revizuentă N.M. împotriva Deciziei penale nr.

7/A din 11 ianuarie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a

penală.

Obligă recurentul

revizuent la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 23 mai 2013.

Procesat

de GGC - NN