ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9916/2006

Asupra recursului

civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 753 din 15 septembrie

2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă, s-a admis

contestația formulată de contestatorul D.V.C. în contradictoriu cu

intimata SC P.P. SA București împotriva deciziei

nr. 90 din 6 aprilie 2004, emisă de intimată, a fost anulată această decizie,

iar intimata a fost obligată să emită o

nouă decizie, care să cuprindă

oferta de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului teren

în suprafață de 4040 mp, situat în comuna Cocu, sat Richițele de Jos, județul

Argeș.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că, reclamantul D.V.C.,

prin notificarea nr. 957 din 11 iulie 2001, adresată intimatei a

solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 4040 mp, situat în

comuna Cocu, sat Richițele de Jos, județul Argeș, notificare ce a fost respinsă

prin decizia nr. 90 din 6 aprilie 2004, cu motivarea că solicitantul nu a făcut

dovada calității de persoană îndreptățită, în sensul art. 3 din Legea nr.

10/2001 și că imobilul solicitat nu intră sub incidența legii, conform art. 8

alin. (1) din același act normativ.

Instanța a reținut că, reclamantul, deși nu a depus titlul

de proprietate în baza căruia a

solicitat

terenul în discuție, a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la

restituire, în sensul

dispozițiilor art. 2 și art. 3 din Legea nr.

10/2001, pe de o parte prin adresele emise de Primăria

comunei Cocu, județul Argeș, aflate la filele 9,

12-15 dosar fond și prin procesul-verbal de constatare, încheiat la 4 martie

1998 de aceeași autoritate, acte ce atestă evidențierea în registrul agricol pe

perioada 1997-2000 a suprafeței de 2,06 ha, suprafață ce include și terenul ce

face

obiectul notificării.

Pe

de altă parte, s-a reținut că demersurile contestatorului pentru obținerea

titlului de

proprietate pe calea unei

hotărâri judecătorești, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 18/1991 au fost

respinse cu motivarea că terenul a fost expropriat în baza Decretului nr. 22

din 10 februarie 1986, fiind

folosit de către intimată în scopul

amplasării unor sonde petroliere.

S-a mai reținut că terenul în litigiu nu intră sub

incidența dispozițiilor Legii nr. 18/1991,

deoarece

nu s-a aflat în patrimoniul fostului CAP și nici nu s-a făcut dovada existenței

unui titlu

valabil de preluare.

Instanța de fond a înlăturat

interpretarea intimatei privind incidența Legii fondului funciar pentru

terenurile agricole aflate în extravilanul localităților, cum este cel în

litigiu, cu motivarea că art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 face referire

la terenurile cu sau fără construcții, cu oricare

dintre

destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, fără a distinge în privința

categoriei actuale a terenului.

S-a mai reținut că, a

extinde textul invocat la situația din cauză ar însemna să se adauge la

lege.

Avându-se în vedere faptul că este imposibilă restituirea

în natură a terenului, datorită

situației

necontestate a afectării sale de amplasamentul unor sonde petroliere s-a ajuns

la soluția

deja arătată.

Curtea de Apel București,

secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie, prin

decizia nr. 404/A din 20 iunie 2006 a respins ca nefondat apelul

declarat de apelanta intimată SN P.P. SA București împotriva sentinței nr. 753

din 15 septembrie 2004 a Tribunalului București, secția a V-a civilă, în

contradictoriu cu intimatul contestator D.V.C.

Instanța de apel a reținut că terenul

solicitat de către contestator a fost identificat prin

vecinătăți, că pe el se află amplasate sonde aparținând intimatei,

aspect confirmat prin expertiză, situație în care notificarea reclamantului a

fost formulată cu respectarea condițiilor art. 21 alin. (2)

din Legea

nr. 10/2001, devenit art. 22 alin. (2), după republicare.

De

asemenea, prin actele depuse la dosar, respectiv adrese și adeverințe emise de

Primăria

comunei Cocu, Prefectura județului Argeș, s-a

reținut că în conformitate cu cerințele art. 22 din

Legea nr. 10/2001, reclamantul a făcut dovada calității sale de

persoană îndreptățită, acte care în

conformitate

cu disp. art. 22 pct. 1 din Normele metodologice, sunt acte doveditoare ale

dreptului

de proprietate.

S-a

conchis că, terenul în litigiu a fost preluat abuziv prin Decretul nr. 22/1986,

situație în

care nu putea intra sub incidența Legii nr.

18/1991, ceea ce implicit a dus la concluzia că în speță nu sunt aplicabile

prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva deciziei nr. 404/A din 20

iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă, în termenul prevăzut de lege, a declarat recurs SN P.P.

SA

București.

Invocând dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C.

proc. civ., intimata arată că

decizia este

nelegală, deoarece instanța de apel a ignorat autoritatea de lucru judecat,

înlăturând

fără temei decizia civilă nr. 3898/R din 2 decembrie 1999 în

recurs și decizia nr. 80/R din 17 ianuarie 2002,

(având ca obiect contestație în anulare), ambele pronunțate de Curtea

de Apel Pitești, prin care

s-a hotărât că reclamantul nu este și nu a

fost proprietarul terenului pe care se află amplasate

careurile sondelor nr. 3092, 3117, 3036 și 3364 din localitatea

Răchitele de Jos.

Se mai arată că,

terenurile amplasate cu sonde au aparținut fostului CAP Richițele, de la care

s-au expropriat prin Decretul nr. 22/1986, situație în care sunt aplicabile

dispozițiile Legii

nr. 18/1991 și nu ale Legii nr.

10/2001, așa cum prevede expres art. 8 alin. (1) din ultima lege precizată.

Recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Contestatorul D.V.C. prin

notificarea adresată recurentei intimate a solicitat

restituirea

suprafeței de teren 4040 mp, situat în comuna Cocu, sat Richițele de Jos,

județul Argeș, identificată prin vecinătățile menționate.

Prin

sentința civilă nr. 1849 din 17 aprilie 1990, Judecătoria Pitești a admis

acțiunea reclamantului

D.V.C. împotriva pârâtului CAP

Richițele de Jos, corn. Cocu, județul Argeș, și a obligat pârâtul să-i lase în

deplină proprietate și posesie suprafața de 3800 mp., teren identic cu cel

notificat. Ulterior, a formulat o acțiune în revendicare împotriva intimatei

din cauză, acțiune respinsă cu motivarea că terenul a fost preluat de la CAP

Richițele, iar după preluare, expropriat și ajuns în folosința acesteia pentru

construirea mai multor sonde (conform deciziei nr. 3898/1999, pronunțată de

Curtea de Apel Pitești).

În privința criticii vizând ignorarea

autorității lucrului judecat, se reține că în mod corect

instanța de apel a apreciat că decizia civilă nr.

3898/1999 nu are putere de lucru judecat în cauză,

deoarece nu există

identitate de obiect, părți și cauză, conform art. 1201 și urm. C. civ. Prin

prima acțiune, s-a urmărit restituirea imobilului pe calea dreptului comun, în

condițiile art. 480 C. civ., în timp ce prin cererea formulată în prezenta

cauză s-a solicitat restituirea terenului preluat abuziv în temeiul Legii nr.

10/2001.

Susținerea

recurentei că, sentința civilă nr. 1849/1990 a Judecătoriei Pitești se referă

la alt teren decât cel care face obiectul cauzei de față este neîntemeiată,

pentru că respectiva hotărâre

consfințește dreptul de

proprietate al reclamantului asupra terenului identificat prin vecinătăți,

chiar dacă nu se referă și la careurile celor patru sonde.

În plus,

recurenta, prin adresa nr. 5726 din 28 iulie 1993 recunoaște că pe terenul

reclamantului

sunt amplasate și forate sondele cu nr.

3364, 3117, 3092 și 3063, ce ocupă suprafața totală de 4040 mp.

Prin actele prezentate de reclamant s-a

dovedit că pe terenul solicitat în temeiul Legii nr.

10/2001 este amplasată cel puțin o sondă a recurentei. Adresele ce

emană de la Primăria comunei

Cocu și Prefectura județului Argeș, prin

ele însele, nu reprezintă titlu de proprietate pentru reclamant, dar coroborate

cu celelalte dovezi administrate în cauză s-a dovedit calitatea de persoană

îndreptățită a reclamantului conform art. 22 din Legea nr. 10/2001 (art. 23

după republicare).

În ceea ce privește incidența în speță

a dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001,

corect a reținut instanța de apel că regimul juridic al terenului

solicitat nu este reglementat prin

Legea nr. 18/19921, deoarece acest

act normativ privește stabilirea dreptului de proprietate

asupra terenurilor aflate în patrimoniul

CAP-urilor, respectiv asupra terenurilor, proprietate a

statului,

înregistrare ca atare în sistemul de evidență al cadastrului funciar general.

Terenul în

litigiu nu se încadrează în patrimoniul CAP și nici nu s-a dovedit existența

unui

titlul valabil de preluare.

Corect s-a înlăturat prin hotărârea recurată

interpretarea recurentei rezultată din coroborarea dispozițiilor pct. 6.1 și

8.1 ale Normelor metodologice de aplicare a Legii

nr. 10/2001 privind incidența Legii fondului funciar asupra terenurilor

agricole aflate în

extravilanul localităților, ca cel în litigiu,

deoarece art. 6 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 face

referire la terenurile cu sau fără construcții, cu oricare din

destinațiile avute la data preluării în

mod abuziv, fără a distinge în

privința categoriei actuale a terenului.

Terenul în litigiu a fost preluat în mod

abuziv, în baza Decretului nr. 22/1986, așa cum

susține recurenta, decretul de expropriere referindu-se la CAP Richițele

și nu la persoanele fizice

care trebuiau să primească despăgubiri.

Nu s-a dovedit ca intimatul-reclamantul să fi

fost membru CAP, el dovedind că a fost

proprietar

asupra a 2,6 ha teren pe care s-au construit patru sonde cu numerele indicate

anterior,

fără să primească despăgubiri.

Întrucât preluarea terenului s-a făcut abuziv, sunt

incidente dispozițiile legii speciale, situație în care prin hotărârea

recurată, corect instanța a reținut că, în măsura în care imobilul nu

poate fi restituit în natură, datorită

afectațiunii sale, dată de amplasamentul unor sonde petroliere,

intimatul-reclamant

este îndreptățit la restituire prin echivalent.

Față de cele arătate, Înalta

Curte va privi ca nefondat recursul declarat, iar în baza art. 312

alin. (1) C. proc. civ. îl va respinge ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC P. SA

București împotriva deciziei nr. 404/A din 20

iunie 2006 a Curții de Apel București, secția a III-a

civilă și pentru

cauze cu minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2006.