ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4619/2006

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 81 din 28

ianuarie 2005 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, a fost respinsă

contestația formulată de D.I. în contradictoriu cu S.N.P. P. SA împotriva

deciziei nr. 149 din 2 iulie 2004 emisă de intimată, prin care i-a fost

respinsă cererea de acordare de despăgubiri bănești pentru terenurile în

suprafață de 2500 mp situat în comuna Cocu, sat Richitele județul Argeș, ocupat

de sonda nr. 23 și un alt teren în suprafață de 2700 mp ocupat de sondele nr.

1431, 3117 și 3044 (câte 900 mp).

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut incidența în cauză a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr.

10/2001, în raport de care nu sunt aplicabile prevederile acestei legi pentru

terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea Fondului Funciar.

S-a avut în vedere și că

înscrisurile depuse de contestator, în raport de care a solicitat despăgubiri

de la intimată nu confirmă susținerile acestuia, în sensul că terenurile în

litigiu ar fi evidențiate în patrimoniul S.N.P. P. SA. Date fiind aceste

contradicții, s-a dispus efectuarea unei expertize topografice pentru

identificarea terenurilor în litigiu, însă proba nu s-a putut administra din

vina contestatorului, care a fost decăzut din probă, pentru neplata

onorariului.

Apelul declarat de contestator

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 1482 din

16 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

S-a avut în vedere de asemenea că

din compararea conținutului notificării cu adeverințele emise de Primăria

comunei Cocu a rezultat că elementele de identificare ale terenurilor sunt

diferite de cele depuse de contestator și că sunt incidente în speță

prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva acestei decizii, D.I. a

declarat recursul de față, în condițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susținând că și în situația în care expertiza nu a mai fost efectuată la

instanța de fond, în virtutea rolului activ trebuia să se dispună efectuarea

expertizei, pentru a se stabili cu certitudine situația juridică a terenurilor

revendicare.

Recursul nu este întemeiat, urmând a

fi respins în raport de cele ce urmează:

Din actele dosarului rezultă că

instanțele au făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 170 C. proc. civ.,

potrivit căruia neîndeplinirea obligației de plată a onorariului pentru expertiză

într-un termen maxim de 15 zile atrage decăderea, pentru acea instanță, din

dovada încuviințată.

Textul instituie sancțiunea

decăderii din probă pentru neîndeplinirea obligației de plată a cheltuielilor

necesare într-un anumit termen. În cauză, proba a fost încuviințată la 17

decembrie 2004, iar măsura decăderii din probă a fost luată la 21 ianuarie 2005,

termen la care pricina a fost judecată în fond. Rezultă, în raport de cele

arătate, că termenul la care s-a făcut referire a fost respectat, astfel că

soluția adoptată este în afara criticii.

În plus, se constată că în cauză s-a

făcut și o judicioasă aplicare a prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, în

sensul căreia nu intră sub incidența prezentei legi, terenurile al căror regim

juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991.

Așa cum rezultă și din expunerea

rezumativă a lucrărilor dosarului, contestatorul a susținut de la început,

chiar în cuprinsul contestației că terenurile pentru care solicită despăgubiri

în suprafețe de 2500 și 2700 mp, sunt cuprinse în titlul de proprietate nr.

112565 emis la 23 august 2001 de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului

de proprietate asupra terenurilor județul Argeș.

Prin urmare, regimul juridic al

acestor terenuri a intrat sub incidența Legii nr. 18/1991, situație în care nu

mai sunt aplicabile prevederile legii speciale nr. 10/2001.

De aceea recursul de față este

nefondat, urmând a fi respins ca atare, fiind legală și temeinică hotărârea

recurată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de D.I. împotriva

deciziei nr. 1482 din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel București, secția a

IV-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2006.