ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 339/2006
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 339/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 februarie 2005, prin
contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și
Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, cu nr. 2549/2005,
numiții G.C. și G.M. au atacat în contradictoriu cu intimații I.D., I.A., SC C.
SA și Municipiul București prin Primar general, în temeiul art. 318 alin. (1) C.
proc. civ., decizia civilă nr. 33 din 11 ianuarie 2005 a aceleiași instanțe.
Motivându-și cererea au arătat că
respingându-le ca tardivă cererea de revizuire împotriva deciziei nr. 2731 din
15 decembrie 2003 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, Înalta
Curte de Casație și Justiție a omis, dintr-o eroare materială, să se pronunțe
asupra cererii lor de repunere în termen, formulată prin notele scrise depuse
în dosarul Curții de Apel nr. 663/2004, secția a III-a civilă. În acest mod
instanța a încălcat și dispozițiile legale referitoare la competența materială,
pronunțând o decizie anulabilă.
Intimații I.D. și I.A. au formulat
întâmpinare, solicitând respingerea ca nefondată a contestației în anulare.
Au fost atașate dosarele cauzei, din
examinarea cărora Înalta Curte reține caracterul nefondat al contestației.
Susținerea potrivit căreia Înalta
Curte de Casație și Justiție ar fi omis să cerceteze problema eventualei
repuneri în termenul de formulare a cererii de revizuire este contrazisă de
însuși conținutul deciziei atacate. Astfel, în motivarea acesteia (fila 3) se
arată:
„Potrivit prevederilor art. 103 C.
proc. civ., sancțiunea decăderii nu operează în cazul în care partea dovedește
că a fost împiedicată de la îndeplinirea actului procedural printr-o
împrejurare mai presus de voința ei, deci într-un caz de forță majoră.
De menționat că revizuienții, la
termenul de judecare al cererii de revizuire, nu au mai solicitat o repunere în
termen în baza art. 103 C. proc. civ. pe care o făcuseră în fața instanței
Curții de Apel București, înainte ca aceasta să-și decline competența de
soluționare a cauzei, prin notele scrise depuse la dosar.
În orice caz adeverințele medicale
depuse nu pot face dovada unei împrejurări mai presus de voința revizuienților,
care să fi împiedicat pe aceștia să formuleze în termen cererea”.
Rezultă așadar cu evidență că
întreaga susținere și motivare a contestației în anulare au la bază o afirmație
nereală, astfel încât cererea va fi respinsă ca nefondată.
Potrivit prevederilor art. 274 C.
proc. civ., contestatorii vor fi obligați la cheltuieli de judecată către
intimații I.D. și A.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondată contestația în
anulare formulată de contestatorii G.C. și G.M. împotriva deciziei nr. 33 din
11 ianuarie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală.
Obligă contestatorii G.C. și G.M. la
400 RON cheltuieli de judecată către intimații I.A. și I.D.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2006.