ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5157/2006

Deliberând asupra cauzei civile de față constată următoarele : Prin cererea înregistrată sub nr. 1955/C/2003 pe rolul Tribunalului Galați, reclamantul D.I. a solicitat în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea la plata sumei de 2 miliarde lei cu titlu de despăgubiri morale și materiale datorate ca urmare a calității de luptător în rezistența anticomunistă și de persoană împotriva căreia au fost dispuse măsuri administrative abuzive. Prin sentința civilă nr. 136 din 24 februarie 2004, Tribunalul Galați a admis în parte acțiunea fiind obligat Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice la plata sumei de 1 miliard lei cu titlu de despăgubiri către reclamant.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul D.I. și pârâta D.G.F.P. Galați ca reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice. Tribunalul Galați prin decizia civilă nr. 1450/A din 16 noiembrie 2004 a respins excepțiile de netimbrare a acțiunii ca nefondată; a respins apelul declarat de D.G.F.P. Galați, ca inadmisibil, a admis apelul declarat de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a schimbat sentința apelată în sensul că a respins acțiunea în daune pentru lipsa calității procesuale pasive a Statului Român; a respins totodată apelul declarat de reclamantul D.I., ca nefondat. Reclamantul D.I. a declarat recurs împotriva deciziei sus menționate invocând dispozițiile art. 304 pct. 4, 5, 6, 7, 8 și 9 C. proc.

civ. Înalta Curte de Casație și Justiție, pe cale administrativă a scos cauza de pe rol și a înaintat-o Curții de Apel Galați spre soluționare în raport cu dispozițiile art. II alin. (1)-(4) din Legea 219 / 2005. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. 1208/C/2005 care, la rândul său, prin decizia civilă nr. 919/R din 18 noiembrie 2005 a declinat competența de soluționare a recursului declarat de reclamantul D.I. către Înalta Curte de Casație și Justiție. Pentru a se pronunța astfel Curtea de Apel Galați a reținut, în esență, că actuala reglementare privind competența instanțelor prevede că apelul împotriva hotărârilor pronunțate de tribunale în primă instanță se soluționează de curțile de apel, iar recursurile împotriva hotărârilor pronunțate în apel de tribunale, se soluționează de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Înalta Curte constată că decizia de declinare a competenței soluționării recursului pronunțată de Curtea de Apel Galați este nelegală pentru considerentele expuse în cele ce urmează. În primul rând, măsura dispusă pe cale administrativă în temeiul art. II alin. (4) din Legea nr. 219/2005 nu este susceptibilă de un control de legalitate din partea unei alte instanțe. Astfel, soluția dispusă pe această cale de Înalta Curte de Casație și Justiție se impune atât instanței judecătorești de trimitere, cât și părților înseși, întrucât ea nu reprezintă o hotărâre de declinare a competenței susceptibilă de recurs în baza art. 158 alin. (3) C. proc. civ.

În subisidiar, chiar dacă măsura scoaterii, pe cale administrativă, a dosarului de pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție ar fi asimilată unei hotărâri de declinare a competenței, Curtea de Apel Galați, nu ar fi fost în măsură să constate competența de soluționare a recursului în favoarea unei alte instanțe, întrucât dispozițiile art. 22 C. proc. civ. nu permit crearea unui conflict de competență între Înalta Curte de Casație și Justiție și o altă instanță judecătorească. Pe cale de consecință, Curtea de Apel Galați primind recursul spre soluționare de la Înalta Curte de Casație și Justiție, ar fi fost datoare, constatându-și competența materială, să pășească la judecarea fondului recursului pronunțând o decizie irevocabilă.

Singura soluție de a conferi aplicabilitate unor dispoziții legale tranzitorii de imediată aplicare așa cum sunt cele de la art. II alin. (3) și (4) din Legea nr. 219/2005, este aceea de a interpreta sintagma „recursurile (...) care potrivit acestei legi, sunt de competența curților de apel” ca referindu-se la recursurile ce ar ajunge pe rolul curților de apel prin efectul promovării căilor de atac sub imperiul legii noi De altfel, este notorie rațiunea aflată la baza dispozițiilor legale tranzitorii pentru care legiuitorul a prevăzut, prin reglementarea, cu caracter excepțional, a măsurii scoaterii dosarului de pe rol pe cale administrativă, o derogare de la tradiționala regulă de drept tranzitoriu potrivit căreia instanțele legal învestite sub legea veche rămân competente să judece pricinile independent că legea nouă nu le-ar mai recunoaște această competență.

Într-adevăr, legiuitorul a urmărit să obțină o degrevare rapidă a instanței supreme pe rolul căreia, în vara anului 2005, se aflau un număr extrem de mare de cauze, de natură să pericliteze respectarea dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire la termenul rezonabil în care trebuie soluționată o cauză civilă. În aceste condiții, sunt incidente în cauză dispozițiile art. II alin. (3) din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea O.U.G. nr. 138/2000 pentru modificarea și completarea Codului de procedură civilă, conform cărora „recursurile aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data intrării în vigoare a prezentei legi și care, potrivit prezentei legi, sunt de competența curților de apel se trimit la curțile de apel”.

Or, avănd în vedere că, așa cum s-a arătat mai sus, asupra recursului de față au devenit incidente, la data intrării în vigoare a Legii nr. 219/2005, dispozițiile art. II alin. (3) din acest act normative, tocmai grație caracterului lor de imediată aplicare, Înalta Curte privește drept întemeiată excepția necompetenței materiale de soluționare a recursului și, în consecință, va trimite dosarul spre competentă soluționare Curții de Apel Galați.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Trimite recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva deciziei nr. 1450 din 16 noiembrie 2005 a Curții de Apel Galați, spre competentă soluționare, aceleiași curți de apel în temeiul art. II pct. 3 din Legea nr. 219/2005. Irevocabilă Pronunțată în ședință publică astăzi, 26 mai 2006.