ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4851/2004

Asupra recursurilor de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele : Reclamantul H.A. a chemat în judecată Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Galați solicitând, în temeiul art. 504 C. proc. pen. obligarea pârâților la plata a 8 miliarde lei cu titlu de despăgubiri civile din care 4 miliarde daune materiale și 4 miliarde lei daune morale. În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în perioada 10 martie 1994 – 9 mai 1994 a fost arestat pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la delapidare, fals intelectual și uz de fals. Ulterior a fost trimis în judecată și condamnat, însă prin decizia penală nr. 531/2000 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 1165/2000 a Curții de Apel Galați, a fost achitat.

Reclamantul a mai arătat că datorită acestui proces și-a pierdut locul de muncă, a fost internat la Spitalul de psihiatrie și a suferit o serie de afecțiuni, fiind nevoit să efectueze diferite tratamente medicale costisitoare. Totodată a fost prejudiciat moral prin știrbirea prestigiului la locul de muncă și în societate și prin traumatizarea familiei. Tribunalul Galați prin sentința civilă nr. 371 din 25 iulie 2002 a admis acțiunea și a obligat Statul român la plata a 148.306,16 dolari SUA cu titlu de despăgubiri civile (28735,42 dolari daune materiale și 119.570,74 dolari daune morale). Împotriva acestei hotărâri au declarat apel atât reclamantul, cât și pârâții.

Curtea de Apel Galați, prin decizia civilă nr. 52/A din 31 martie 2003 a respins apelul reclamantului ca nefondat și a admis apelul Ministerului Public și pe cel al Statului Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, a schimbat în parte sentința, în sensul că a obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 582.641.373 lei despăgubiri civile (din care 200.000.000 lei daune morale). Împotriva deciziei curții de apel au formulat recurs, în termen legal, reclamantul H.A. și pârâtul Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. La 17 martie 2004 recurentul H. a depus o petiție intitulată „Precizări”. Ambele recursuri sunt nefondate pentru următoarele considerente: Cu privire la precizările depuse la 17 martie 2004, instanța constată că, față de data comunicării deciziei recurate, respectiv 11 aprilie 2003, acestea sunt depuse peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc.

civ., urmând a fi respinse ca tardiv formulate. Referitor la recursul declarat de reclamant în termenul legal se constată că acesta a indicat ca temei de drept art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Criticile pe care le aduce recurentul nu privesc însă interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit al acestuia și nici motivul prevăzut de pct. 9 al art. 304, respectiv că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii. Criticile sale vizează de fapt netemeinicia hotărârii atacate, instanța de apel greșind, în opinia acestuia, prin aprecierea eronată a probelor de la dosar în stabilirea cuantumului sumelor acordate cu titlu de despăgubiri materiale și morale.

În reglementarea actuală a Codului de procedură civilă recursul este o cale extraordinară de atac (care poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 304 C. proc. civ.), de reformare (urmărește exercitarea controlului judiciar și casarea hotărârilor nelegale) și nedevolutivă (care nu determină o rejudecare în fond a cauzei). Cum criticile nestructurate ale recursului vizează, așa cum s-a arătat, netemeinicia deciziei atacate și nu se încadrează în motivele prevăzute de art. 304, recursul reclamantului se va respinge ca nefondat. Referitor la recursul Ministerului Public decizia este criticată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9, hotărârea fiind nelegală în opinia recurentului întrucât a fost dată cu aplicarea greșită a art. 504 C. proc.

pen., iar cuantumul despăgubirilor a fost apreciat greșit. În ceea ce privește aplicarea art. 504 C. proc. pen. se consideră că instanța a calculat greșit daunele cuvenite reclamantului atât pentru perioada arestării preventive, cât și pentru întreaga durată a procesului penal, întrucât reclamantul nu a fost condamnat inițial printr-o hotărârea definitivă, iar în rejudecare achitat, alin. (1) al art. 504 C. proc. pen. nefiind aplicabil. Reclamantul ar fi îndreptățit la despăgubiri numai pentru perioada arestării preventive în temeiul alin. (2) al art. 504. Motivul de recurs este nefondat. Prin decizia nr. 45/1998 a Curții Constituționale s-a statuat că dispozițiile art. 504 alin. (1) C. proc.

pen. sunt constituționale numai în măsura în care nu limitează la ipotezele prevăzute de text cazurile în care statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale, potrivit art. 48 alin. (3) din Constituție. S-a statuat astfel că principiul responsabilității statului față de persoanele care au suferit din cauza unei erori judiciare săvârșite în procesele penale trebuie aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori. S-a mai precizat că circumstanțele „potrivit legii” din textul art. 48 alin. (3) din Constituție nu privește posibilitatea legiuitorului de a restrânge răspunderea statului doar la unele erori judiciare, ci stabilirea modalităților și a condițiilor în care angajarea acestei răspunderi urmează a se face prin acordarea și plata despăgubirilor cuvenite.

Cât privește cuantumul despăgubirilor acordate se reține că instanța de apel a făcut o justă apreciere a probelor și o corectă evaluare a criteriilor de determinare echitabilă a sumei acordate cu titlu de daune pentru prejudiciul material și moral suferit de reclamant. Față de cele ce preced și recursul pârâtului Ministerul Publice se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge ca nefondate recursurile formulate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, și H.A. împotriva deciziei civil nr. 52 din 31 martie 2003 a Curții de Apel Galați, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2004.