ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4851/2004

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele :

Reclamantul H.A. a chemat în judecată

Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Galați solicitând, în temeiul art.

504 C. proc. pen. obligarea pârâților la plata a 8 miliarde lei cu titlu de

despăgubiri civile din care 4 miliarde daune materiale și 4 miliarde lei daune

morale.

În motivarea acțiunii reclamantul a

arătat că în perioada 10 martie 1994 – 9 mai 1994 a fost arestat pentru

săvârșirea infracțiunilor de instigare la delapidare, fals intelectual și uz de

fals. Ulterior a fost trimis în judecată și condamnat, însă prin decizia penală

nr. 531/2000 a Tribunalului Galați, rămasă definitivă prin decizia penală nr.

1165/2000 a Curții de Apel Galați, a fost achitat.

Reclamantul a mai arătat că datorită

acestui proces și-a pierdut locul de muncă, a fost internat la Spitalul de

psihiatrie și a suferit o serie de afecțiuni, fiind nevoit să efectueze

diferite tratamente medicale costisitoare. Totodată a fost prejudiciat moral

prin știrbirea prestigiului la locul de muncă și în societate și prin

traumatizarea familiei.

Tribunalul Galați prin sentința civilă

nr. 371 din 25 iulie 2002 a admis acțiunea și a obligat Statul român la plata a

148.306,16 dolari SUA cu titlu de despăgubiri civile (28735,42 dolari daune

materiale și 119.570,74 dolari daune morale).

Împotriva acestei hotărâri au declarat

apel atât reclamantul, cât și pârâții.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

civilă nr. 52/A din 31 martie 2003 a respins apelul reclamantului ca nefondat

și a admis apelul Ministerului Public și pe cel al Statului Român reprezentat

de Ministerul Finanțelor Publice, a schimbat în parte sentința, în sensul că a

obligat pârâții să plătească reclamantului suma de 582.641.373 lei despăgubiri

civile (din care 200.000.000 lei daune morale).

Împotriva deciziei curții de apel au

formulat recurs, în termen legal, reclamantul H.A. și pârâtul Ministerul

Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați. La 17 martie 2004

recurentul H. a depus o petiție intitulată „Precizări”.

Ambele recursuri sunt nefondate pentru

următoarele considerente:

Cu privire la precizările depuse la 17

martie 2004, instanța constată că, față de data comunicării deciziei recurate,

respectiv 11 aprilie 2003, acestea sunt depuse peste termenul legal de 15 zile

prevăzut de art. 301 C. proc. civ., urmând a fi respinse ca tardiv formulate.

Referitor la recursul declarat de

reclamant în termenul legal se constată că acesta a indicat ca temei de drept

art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Criticile pe care le aduce recurentul nu

privesc însă interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății,

schimbarea naturii ori înțelesului lămurit și vădit al acestuia și nici motivul

prevăzut de pct. 9 al art. 304, respectiv că hotărârea pronunțată este lipsită

de temei legal ori că a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.

Criticile sale vizează de fapt

netemeinicia hotărârii atacate, instanța de apel greșind, în opinia acestuia,

prin aprecierea eronată a probelor de la dosar în stabilirea cuantumului

sumelor acordate cu titlu de despăgubiri materiale și morale.

În reglementarea actuală a Codului de

procedură civilă recursul este o cale extraordinară de atac (care poate fi

exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute de art. 304 C. proc.

civ.), de reformare (urmărește exercitarea controlului judiciar și casarea

hotărârilor nelegale) și nedevolutivă (care nu determină o rejudecare în fond a

cauzei).

Cum criticile nestructurate ale

recursului vizează, așa cum s-a arătat, netemeinicia deciziei atacate și nu se

încadrează în motivele prevăzute de art. 304, recursul reclamantului se va

respinge ca nefondat.

Referitor la recursul Ministerului Public

decizia este criticată pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9, hotărârea

fiind nelegală în opinia recurentului întrucât a fost dată cu aplicarea greșită

a art. 504 C. proc. pen., iar cuantumul despăgubirilor a fost apreciat greșit.

În ceea ce privește aplicarea art. 504 C.

proc. pen. se consideră că instanța a calculat greșit daunele cuvenite

reclamantului atât pentru perioada arestării preventive, cât și pentru întreaga

durată a procesului penal, întrucât reclamantul nu a fost condamnat inițial

printr-o hotărârea definitivă, iar în rejudecare achitat, alin. (1) al art. 504

C. proc. pen. nefiind aplicabil.

Reclamantul ar fi îndreptățit la

despăgubiri numai pentru perioada arestării preventive în temeiul alin. (2) al

art. 504.

Motivul de recurs este nefondat. Prin

decizia nr. 45/1998 a Curții Constituționale s-a statuat că dispozițiile art.

504 alin. (1) C. proc. pen. sunt constituționale numai în măsura în care nu

limitează la ipotezele prevăzute de text cazurile în care statul răspunde

patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în

procesele penale, potrivit art. 48 alin. (3) din Constituție. S-a statuat

astfel că principiul responsabilității statului față de persoanele care au

suferit din cauza unei erori judiciare săvârșite în procesele penale trebuie

aplicat tuturor victimelor unor asemenea erori. S-a mai precizat că

circumstanțele „potrivit legii” din textul art. 48 alin. (3) din Constituție nu

privește posibilitatea legiuitorului de a restrânge răspunderea statului doar

la unele erori judiciare, ci stabilirea modalităților și a condițiilor în care

angajarea acestei răspunderi urmează a se face prin acordarea și plata

despăgubirilor cuvenite.

Cât privește cuantumul despăgubirilor

acordate se reține că instanța de apel a făcut o justă apreciere a probelor și

o corectă evaluare a criteriilor de determinare echitabilă a sumei acordate cu

titlu de daune pentru prejudiciul material și moral suferit de reclamant.

Față de cele ce preced și recursul

pârâtului Ministerul Publice se va respinge ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile

formulate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, și

H.A. împotriva deciziei civil nr. 52 din 31 martie 2003 a Curții de Apel

Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2004.