ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6523/2010

Asupra

recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 10

iunie 2009, reclamantul L.G. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român

prin Ministerul Finanțelor Publice, obligarea acestuia la plata sumei de 1.780

lei, cu titlul de despăgubiri și la plata sumei de 20.000 lei cu titlul de

daune morale.

Prin sentința

civilă nr. 1029 din 18 iunie 2009, Tribunalul Galați, secția civilă, a admis

acțiunea formulată de reclamant.

În motivarea

sentinței, tribunalul a reținut următoarele:

Reclamantul

nu a înțeles să-și propună probe în susținerea pretențiilor formulate -

respectiv de obligare a pârâtului la plata sumei de 1.780 lei despăgubiri și a

sumei de 20.000 lei, daune morale.

În acest

context, instanța de fond, a avut în vedere și sentința penală nr. 381 din 04

septembrie 2006 a I.C.C.J. prin care s-a respins ca inadmisibilă plângerea

formulată de reclamant către Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casație și

justiție pentru abuzuri ce se încadrează în dispozițiile art.1169 Cod civil,

conform căruia „cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o

dovedească”.

Prin decizia

civilă nr.

337/ A din 08

decembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în Dosarul nr. 2977/121/2009,

a respins apelul declarat de reclamant ca nefondat.

Instanța a

reținut faptul că reclamantul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată

către stat, și aceasta ca o consecință a respingerii tuturor căilor de atac

declarate de acesta.

Împotriva acestei

decizii a declarat contestație în anulare L.G. iar prin decizia civilă nr. 76/

A din 09 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Galați, în Dosarul nr.

58/44/2010, a anulat ca netimbrată contestația în anulare.

Instanța a

reținut faptul că neîndeplinirea obligației de plată a taxei de timbru la

termenul stabilit se sancționează cu anularea cererii potrivit disp.

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, republicată.

Împotriva

acestei decizii a declarat recurs reclamantul U.G. fără a indica criticile de

nelegalitate.

Prin

declarația de recurs înregistrată la data 22 martie 2010 reclamantul susține că

respingerea cererii dedusă judecății ca netimbrată s-a făcut în mod greșit,

deoarece acțiunea întrunește prevederile contenciosului-administrativ și nu

civil.

Analizând

recursul, înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:

Excepția

tardivității cererii de recurs este neîntemeiată deoarece Conform art. 301 C. proc.

civ. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii și a fost

respectat de reclamantul L.G., care a depus recursul la data de 22 martie 2010,

hotărârea fiind comunicată la data de 19 martie 2010 cu respectarea termenului

de 15 zile.

În drept,

recursul este o cale extraordinară de atac iar soarta sa depinde de modul cum

sunt formulate motivele de recurs, căci numai motivul formulat în scris și

numai în măsura în care a fost formulat poate fi cercetat de Înalta Curte de

Casație și Justiție.

Obligația

părții de a arăta, în termenul prescris prin dispozițiile art. 303 alin. (1) C.

proc. civ., pe care din motivele de nelegalitate prevăzute

de

dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. își întemeiază recursul, precum și

dezvoltarea acestor motive, este instituită sub sancțiunea nulității prin

dispozițiile art. 302

1

alin.(1) lit. c) C. proc. civ.

În consecință,

în măsura în care recursul este nemotivat ori atunci când aspectele invocate nu

pot fi încadrate în vreunul din motivele de recurs prevăzute de lege, potrivit

art. 306 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este lovită de nulitate.

În

speță, prin declarația de recurs, reclamantul s-a rezumat a prezenta instanței

anumite aspecte, fără a argumenta în vreun fel, nemulțumirea față de soluția

pronunțată de instanța de apel, în fața căreia apreciază că se impunea a-și

face apărarea.

Aceste

susțineri, formulate în termeni generali și fără a fi argumentate, nu îmbracă

caracterul unor critici la adresa considerentelor de drept reținute de instanța

de apel în justificarea soluției și, respectiv, cu privire la modalitatea în

care s-a desfășurat procedura judiciară în fața instanței de apel și, pe cale

de consecință, ele nu pot fi calificate ca fiind motive de recurs.

Așa fiind,

pentru considerentele de drept arătate, Înalta Curte urmează a respinge

excepția tardivității recursului și în conformitate cu art. 306 alin. (1) C.

proc. civ., constată că recursul dedus judecății este lovit de nulitate.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Respinge

excepția tardivității recursului.

Constata

nul recursul formulat de reclamantul L.G. împotriva deciziei nr. 76/ A din 9

martie 2010 a Curții de Apel Galați, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică astăzi, 2 decembrie 2010.