ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 344/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 413 din 15 iunie 2006, Tribunalul Iași a dispus condamnarea inculpatului I.G., la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) – (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. S-a menținut beneficiul liberării condiționate a restului de pedeapsă de 445 zile de închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 535 din 26 mai 1999 a Judecătoriei Pașcani. I s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) și e) C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen. S-a constatat că partea vătămată A.E.

nu s-a constituit parte civilă. S-a constatat recuperat prejudiciul cauzat părții civile SC T.H.I.C. SRL Pașcani. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că inculpatul a lucrat la SC A. SRL, societate învecinată cu SC T.H.I.C. SRL Pașcani, paza acestor societăți fiind asigurată de partea vătămată A.E. În seara zilei de 28 octombrie 2005 inculpatul a pătruns în curtea SC T.H.I.C. SRL Pașcani, a demontat de pe un utilaj trei motoare, unul mai mare și două de putere mai mică, pe care le-a pus într-un sac de rafie, iar pe unul din ele l-a luat în mână și a ieșit prin curtea SC A. SRL. Fiind surprins de paznic și încercând să scape, i-a aplicat acestuia mai multe lovituri. Împotriva acestei sentințe inculpatul a declarat apel, susținând că pedeapsa aplicată este mult prea severă.

Instanța de control judiciar, Curtea de Apel Iași, analizând apelul inculpatului în raport de probele administrate prin decizia penală nr. 309 din 23 noiembrie 2006, l-a respins ca nefondat. Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs, nemotivat, susținut de apărător desemnat din oficiu, în sensul reducerii pedepsei inculpatului pe care o socotește prea aspră. Recursul își regăsește temeiul în dispozițiile art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat. Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului se situează la limita prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă, iar din actele dosarului nu rezultă existența vreunor împrejurări cărora să li se poată atribui valența unor circumstanțe atenuante, mai ales în condițiile în care inculpatul a mai fost condamnat anterior și este fără ocupație.

Constatând că nu există nici motive de recurs care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G. împotriva deciziei penale nr. 309 din 23 noiembrie 2006 a Curții de Apel Iași. Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2007 .