ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5002/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 240

din 12 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost condamnat

printre alții, inculpatul N.P.G. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen. și s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă

de la 31 octombrie 2002, până la 27 ianuarie 2003.

A reținut instanța că în

ziua de 22 iulie 2002, la propunerea inculpatului N.P.G., inculpații R.C.I., R.N.,

N.P.E. și S.C.C. au hotărât să sustragă un tractor, de la secția de mecanizare

S., din cadrul A. Rădoiești.

Toți inculpații s-au

deplasat la secția de mecanizare și întâlnindu-l pe paznicul de serviciu M.N.,

acesta a fost lovit de către N.P.G. cu o bâtă. În cele din urmă tractorul a

fost sustras.

Apelul declarat și de

inculpatul N.P.G., împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, a fost

respins ca nefondat prin decizia penală nr. 380 din 20 mai 2004, pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Împotriva acestei decizii

penale a declarat recurs inculpatul N.P.G., criticând-o cu privire la

netemeinicia pedepsei aplicate și a solicitat reducerea acesteia.

Recursul declarat de

inculpat nu este fondat.

Reținând pericolul social

sporit al faptei de tâlhărie comisă de inculpat, împrejurările în care aceasta

a fost comisă, inculpatul făcând propunerea pentru sustragerea tractorului și

fiind cel care a aplicat mai multe lovituri cu o bâtă paznicului de serviciu,

cauzându-i leziuni care au necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale, precum și

datele ce caracterizează persoana inculpatului, fiind la prima încălcare a

legii și a avut o poziție sinceră și de regret cu privire la faptă, pedeapsa

aplicată de 3 ani și 6 luni închisoare, prin reținerea de circumstanțe

atenuante, apare ca just individualizată.

Întrucât motivul de recurs

formulat de inculpat nu este întemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu

se constată existența unor cazuri de casare dintre cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat, urmează a fi respins ca

nefondat.

Urmează a obliga recurentul

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul N.P.G., împotriva deciziei penale nr. 380/ A

din 20 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 octombrie 2002 la 27

ianuarie 2003.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 5 octombrie 2004.