ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5002/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 240 din 12 decembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Teleorman, a fost condamnat printre alții, inculpatul N.P.G. la 3 ani și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. și s-a dedus din pedeapsă reținerea și arestarea preventivă de la 31 octombrie 2002, până la 27 ianuarie 2003. A reținut instanța că în ziua de 22 iulie 2002, la propunerea inculpatului N.P.G., inculpații R.C.I., R.N., N.P.E. și S.C.C. au hotărât să sustragă un tractor, de la secția de mecanizare S., din cadrul A. Rădoiești.

Toți inculpații s-au deplasat la secția de mecanizare și întâlnindu-l pe paznicul de serviciu M.N., acesta a fost lovit de către N.P.G. cu o bâtă. În cele din urmă tractorul a fost sustras. Apelul declarat și de inculpatul N.P.G., împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, a fost respins ca nefondat prin decizia penală nr. 380 din 20 mai 2004, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul N.P.G., criticând-o cu privire la netemeinicia pedepsei aplicate și a solicitat reducerea acesteia. Recursul declarat de inculpat nu este fondat.

Reținând pericolul social sporit al faptei de tâlhărie comisă de inculpat, împrejurările în care aceasta a fost comisă, inculpatul făcând propunerea pentru sustragerea tractorului și fiind cel care a aplicat mai multe lovituri cu o bâtă paznicului de serviciu, cauzându-i leziuni care au necesitat 40-45 zile îngrijiri medicale, precum și datele ce caracterizează persoana inculpatului, fiind la prima încălcare a legii și a avut o poziție sinceră și de regret cu privire la faptă, pedeapsa aplicată de 3 ani și 6 luni închisoare, prin reținerea de circumstanțe atenuante, apare ca just individualizată. Întrucât motivul de recurs formulat de inculpat nu este întemeiat, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată existența unor cazuri de casare dintre cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc.

pen., recursul declarat de inculpat, urmează a fi respins ca nefondat. Urmează a obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.P.G., împotriva deciziei penale nr. 380/ A din 20 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 octombrie 2002 la 27 ianuarie 2003. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 5 octombrie 2004.