ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 329/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 309 din 2 martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, după respingerea cererilor formulate de inculpații M.I. și V.M. de schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat a dispus condamnarea inculpaților: M.I. la 12 ani de închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.; V.M. la 10 ani de închisoare; Ș.I. la 15 ani de închisoare și expulzarea sa în Republica Moldova; R.G. la 12 ani închisoare. În baza art. 39 alin. (1) C. pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de un an și 9 luni închisoare ce i-a fost aplicată acestui inculpat, prin sentința penală nr. 1195 din 9 octombrie 2002 de un an și 9 luni închisoare, sentință pronunțată de Judecătoria sectorului 3 București, urmând ca R.G.

să execute 12 ani de închisoare. Totodată, în baza art. 116 C. pen., i s-au interzis dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 188 din Legea nr. 3/1978 au fost obligați inculpații în solidar la 56.870.940 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon și la 22.748.376 lei către Spitalul Clinic de Urgență cu dobânda aferentă. În sfârșit în baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., au fost obligați inculpații în solidar la plata sumei de 50 milioane lei daune morale către partea civilă V.C. și 150 milioane lei despăgubiri civile către aceeași parte civilă și la un milion lei despăgubiri civile către partea civilă P.N., cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt: În seara zilei de 30 noiembrie 2002, inculpații în timp ce consumau băuturi alcoolice au hotărât să se deplaseze cu căruța inculpatului R.G., pentru a sustrage coceni de porumb. În aceste condiții, în jurul orelor 18,00, au pătruns în curtea imobilului părții vătămate V.C. prin escaladarea gardului de sârmă și au sustras doi saci de porumb pe care i-au dus în căruță. Inculpatul V.M. cu o scândură ruptă din hambar a omorât câinele aflat în gospodărie moment în care a intrat partea vătămată. În aceste condiții același inculpat a lovit partea vătămată cu o scândură în zona capului, doborând-o la pământ. În continuare ceilalți trei inculpați au lovit-o cu picioarele peste corp.

Apoi prin forțarea ușii, inculpații au intrat în locuința de unde au sustras un aragaz cu butelie, un ceas de perete, un topor, mai multe scule și o găleată iar din curte trei găini și un porumbel. Ulterior comiterii faptei, inculpații s-au întâlnit la domiciliul inculpatului R.G., după ce în prealabil inculpatul V.M. a ascuns aragazul sub niște țevi de termoficare, iar pe câmp butelia, un sac de porumb, ceasul și găleata cu scule de către inculpatul R.G. A doua zi când inculpații s-au întors la locul unde au ascuns bunurile, pentru a le recupera, au fost surprinși de organele de poliție. S-a mai reținut că partea vătămată a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon cu diagnosticul „politraumatism prin agresiune”, pneumotorax stâng, emfizem subcutanat, fracturi costale multiple la nivelul hemitoracelui stâng, fractura cu deflorare femur stâng, necesitând cca.

120 de zile de îngrijiri medicale. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul M.I., a invocat nulitatea absolută a declarațiilor date în faza de urmărire penală, întrucât nu a fost asistat de apărător, că hotărârea nu a fost pronunțată în ședință publică, fiind amânată pronunțarea și că poate fi condamnat pentru infracțiunea de furt, pe care o regreta. Inculpatul V.M. și Ș.I. au cerut admiterea apelului, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei fiind încălcate prevederile art. 357 C. proc. pen. V.M. a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de furt calificat, cu redozarea corespunzătoare a pedepsei. Ș.I. a susținut că nu a fost asistat de un translator. R.G. a susținut că nu a participat la săvârșirea faptei, fiind la cca.

200-300 m de locul faptei și ca atare achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și exonerarea sa de plata cheltuielilor către partea civilă, iar în subsidiar reducerea pedepsei. Prin decizia penală nr. 379/ A din 20 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpați. Împotriva acestor hotărâri au declarat recurs inculpații. Prin motivele de recurs inculpații M.I., Ș.I. și V.M. au susținut nulitatea absolută a declarațiilor date în faza de urmărire penală, întrucât nu au fost asistați de apărători. Totodată, s-a cerut schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat și pe cale de consecință reducerea pedepselor.

Inculpatul R.G. a cerut în principal achitarea motivat de faptul că nu a participat la comiterea vreunei infracțiuni, iar în subsidiar, condamnarea sa pentru infracțiunea de complicitate la furt. Examinând decizia recurată prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 385 9 pct. 5, 17 și 14 C. proc. pen., Curtea constată că, recursurile sunt nefondate. În ceea ce privește primul motiv de recurs, se constată din actele și lucrările dosarului, rezultă că în această fază procesuală, inculpații au fost asistați de apărătorii: D.G. (pentru inculpatul R.G.), M.A. (pentru inculpații M.I. și V.M.) și B.M. (pentru inculpatul Ș.I.). Referitor la schimbarea încadrării juridice a faptei în cea de furt calificat, Curtea constată că solicitările inculpaților sunt neîntemeiate.

Declarațiile date de partea vătămată confirmă faptul că a fost lovită în zona capului, fiind doborâtă la pământ. Raportul de expertiză medicală a stabilit că partea vătămată a suferit fracturi etajate de femur stâng și fracturi costale multiple la nivelul hemitoracelui stâng, leziuni ce i-au pus viața în pericol Or, multitudinea loviturilor cu pumnii și picioarele, poziționarea acestora pe corp, demonstrează că au fost aplicate de mai multe persoane. De altfel chiar inculpatul Ș.I. în declarația dată, arată în mod detaliat cum și ceilalți inculpați „l-am lovit cu picioarele în stomac, acesta fiind doborât la pământ”. Astfel acțiunea inculpaților de a aplica multiple lovituri părții vătămate, lăsând-o în stare de inconștiență cu scopul de a sustrage bunurile arătate din gospodăria și locuința acesteia, realizează conținutul complex al infracțiunii de tâlhărie.

Evident că, agresiunea deosebit de violentă asupra părții vătămate a fost determinată de împrejurarea neprinderii lor la momentul sustragerii bunurilor, acțiunea de lovire inițiată pentru a nu fi împiedicați de a sustrage în continuare și pentru a-și asigura scăparea. Totodată, și nu în ultimul rând, contradictorialitatea declarațiilor inculpaților și încercarea acestora de a plasa vina în sarcina celuilalt, demonstrează vinovăția acestora. Chiar și în ipoteza în care numai unul din inculpați ar fi aplicat lovituri, iar ceilalți au sustras bunurile, se impune reținerea coautoratului, deoarece complexitatea infracțiunii de tâlhărie, impune reținerea acesteia și în cazul în care unul din inculpați realizează acțiuni în sfera elementului material al infracțiunii de furt, iar ceilalți aplică doar violențe.

Astfel, motivul invocat de inculpatul R.G., în sensul achitării sale este neîntemeiat și va fi înlăturat, ca atare. Sub aspectul individualizării pedepselor se constată că instanțele au făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 72 C. pen., în raport de gravitatea faptei și datelor ce caracterizează persoana inculpaților, încât pedepsele orientate spre mediu sunt necesare pentru prevenirea, educarea și reinserția acestora în societate încât reducerea nu se justifică. Pe cale de consecință, Curtea în temeiul prevederilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați. Se vor deduce din pedepsele aplicate, durata arestării preventive pentru fiecare inculpat.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații M.I., V.M., R.G. și Ș.I. împotriva deciziei penale nr. 379/ A din 20 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Deduce din pedepse timpul arestării preventive a inculpaților M.I., R.G. și Ș.I. de la 31 decembrie 2002 la 17 ianuarie 2005, iar pentru inculpatul V.M. de la 6 ianuarie 2003 la 17 ianuarie 2005. Obligă pe inculpatul M.I. la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Obligă pe recurenții inculpați V.M., R.G. și Ș.I. la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 ianuarie 2005.