ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 329/2005

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 309

din 2 martie 2004, Tribunalul București, secția I penală, după respingerea

cererilor formulate de inculpații M.I. și V.M. de schimbarea încadrării

juridice a faptei de tâlhărie în infracțiunea de furt calificat a dispus

condamnarea inculpaților:

M.I.

la 12 ani de închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.;

V.M.

la 10 ani de închisoare;

Ș.I.

la 15 ani de închisoare și

expulzarea sa în Republica Moldova;

R.G.

la 12 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) C.

pen., s-a contopit pedeapsa aplicată în cauză cu pedeapsa de un an și 9 luni

închisoare ce i-a fost aplicată acestui inculpat, prin sentința penală nr. 1195

din 9 octombrie 2002 de un an și 9 luni închisoare, sentință pronunțată de

Judecătoria sectorului 3 București, urmând ca R.G. să execute 12 ani de

închisoare.

Totodată, în baza art. 116

C. pen., i s-au interzis dreptul prevăzut de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe

o perioadă de 5 ani.

În baza art. 14 și art. 346

C. proc. pen., raportat la art. 188 din Legea nr. 3/1978 au fost obligați

inculpații în solidar la 56.870.940 lei despăgubiri civile către partea civilă

Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon și la 22.748.376 lei către Spitalul

Clinic de Urgență cu dobânda aferentă.

În sfârșit în baza art. 14

și art. 346 C. proc. pen., au fost obligați inculpații în solidar la plata

sumei de 50 milioane lei daune morale către partea civilă V.C. și 150 milioane

lei despăgubiri civile către aceeași parte civilă și la un milion lei

despăgubiri civile către partea civilă P.N., cât și la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 30

noiembrie 2002, inculpații în timp ce consumau băuturi alcoolice au hotărât să

se deplaseze cu căruța inculpatului R.G., pentru a sustrage coceni de porumb.

În aceste

condiții, în jurul orelor 18,00, au pătruns în curtea imobilului părții

vătămate V.C. prin escaladarea gardului de sârmă și au sustras doi saci de

porumb pe care i-au dus în căruță.

Inculpatul V.M. cu o

scândură ruptă din hambar a omorât câinele aflat în gospodărie moment în care a

intrat partea vătămată.

În aceste condiții același

inculpat a lovit partea vătămată cu o scândură în zona capului, doborând-o la

pământ.

În continuare ceilalți trei

inculpați au lovit-o cu picioarele peste corp.

Apoi prin forțarea ușii,

inculpații au intrat în locuința de unde au sustras un aragaz cu butelie, un

ceas de perete, un topor, mai multe scule și o găleată iar din curte trei găini

și un porumbel.

Ulterior comiterii faptei,

inculpații s-au întâlnit la domiciliul inculpatului R.G., după ce în prealabil

inculpatul V.M. a ascuns aragazul sub niște țevi de termoficare, iar pe câmp

butelia, un sac de porumb, ceasul și găleata cu scule de către inculpatul R.G.

A doua zi când inculpații

s-au întors la locul unde au ascuns bunurile, pentru a le recupera, au fost

surprinși de organele de poliție.

S-a mai reținut că partea

vătămată a fost internată la Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon cu diagnosticul

„politraumatism prin agresiune”, pneumotorax stâng, emfizem subcutanat,

fracturi costale multiple la nivelul hemitoracelui stâng, fractura cu deflorare

femur stâng, necesitând cca. 120 de zile de îngrijiri medicale.

Împotriva acestei hotărâri

au declarat apel inculpatul M.I., a invocat nulitatea absolută a declarațiilor

date în faza de urmărire penală, întrucât nu a fost asistat de apărător, că

hotărârea nu a fost pronunțată în ședință publică, fiind amânată pronunțarea și

că poate fi condamnat pentru infracțiunea de furt, pe care o regreta.

Inculpatul V.M. și Ș.I. au

cerut admiterea apelului, casarea hotărârii și rejudecarea cauzei fiind

încălcate prevederile art. 357 C. proc. pen.

V.M. a cerut schimbarea

încadrării juridice a faptei în cea de furt calificat, cu redozarea

corespunzătoare a pedepsei.

Ș.I. a susținut că nu a fost

asistat de un translator.

R.G. a susținut că nu a

participat la săvârșirea faptei, fiind la cca. 200-300 m de locul faptei și ca

atare achitarea sa potrivit art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin.

(1) lit. c) C. proc. pen. și exonerarea sa de plata cheltuielilor către partea

civilă, iar în subsidiar reducerea pedepsei.

Prin decizia penală nr. 379/

A din 20 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins,

ca nefondate, apelurile declarate de inculpați.

Împotriva acestor hotărâri

au declarat recurs inculpații.

Prin motivele de recurs

inculpații M.I., Ș.I. și V.M. au susținut nulitatea absolută a declarațiilor

date în faza de urmărire penală, întrucât nu au fost asistați de apărători.

Totodată, s-a cerut

schimbarea încadrării juridice a faptei de tâlhărie în infracțiunea de furt

calificat și pe cale de consecință reducerea pedepselor.

Inculpatul R.G. a cerut în

principal achitarea motivat de faptul că nu a participat la comiterea vreunei

infracțiuni, iar în subsidiar, condamnarea sa pentru infracțiunea de

complicitate la furt.

Examinând decizia recurată

prin prisma cazului de casare prevăzută de art. 385

9

pct. 5, 17 și

14 C. proc. pen., Curtea constată că, recursurile sunt nefondate.

În ceea ce privește primul

motiv de recurs, se constată din actele și lucrările dosarului, rezultă că în

această fază procesuală, inculpații au fost asistați de apărătorii: D.G.

(pentru inculpatul R.G.), M.A. (pentru inculpații M.I. și V.M.) și B.M. (pentru

inculpatul Ș.I.).

Referitor la schimbarea

încadrării juridice a faptei în cea de furt calificat, Curtea constată că

solicitările inculpaților sunt neîntemeiate.

Declarațiile date de partea

vătămată confirmă faptul că a fost lovită în zona capului, fiind doborâtă la

pământ.

Raportul de expertiză

medicală a stabilit că partea vătămată a suferit fracturi etajate de femur

stâng și fracturi costale multiple la nivelul hemitoracelui stâng, leziuni ce

i-au pus viața în pericol

Or, multitudinea loviturilor

cu pumnii și picioarele, poziționarea acestora pe corp, demonstrează că au fost

aplicate de mai multe persoane.

De altfel chiar inculpatul

Ș.I. în declarația dată, arată în mod detaliat cum și ceilalți inculpați „l-am

lovit cu picioarele în stomac, acesta fiind doborât la pământ”.

Astfel acțiunea inculpaților

de a aplica multiple lovituri părții vătămate, lăsând-o în stare de

inconștiență cu scopul de a sustrage bunurile arătate din gospodăria și

locuința acesteia, realizează conținutul complex al infracțiunii de tâlhărie.

Evident că, agresiunea

deosebit de violentă asupra părții vătămate a fost determinată de împrejurarea

neprinderii lor la momentul sustragerii bunurilor, acțiunea de lovire inițiată

pentru a nu fi împiedicați de a sustrage în continuare și pentru a-și asigura

scăparea.

Totodată, și nu în ultimul

rând, contradictorialitatea declarațiilor inculpaților și încercarea acestora

de a plasa vina în sarcina celuilalt, demonstrează vinovăția acestora.

Chiar și în ipoteza în care

numai unul din inculpați ar fi aplicat lovituri, iar ceilalți au sustras

bunurile, se impune reținerea coautoratului, deoarece complexitatea

infracțiunii de tâlhărie, impune reținerea acesteia și în cazul în care unul

din inculpați realizează acțiuni în sfera elementului material al infracțiunii

de furt, iar ceilalți aplică doar violențe.

Astfel, motivul invocat de

inculpatul R.G., în sensul achitării sale este neîntemeiat și va fi înlăturat,

ca atare.

Sub aspectul

individualizării pedepselor se constată că instanțele au făcut o corectă

aplicare a prevederilor art. 72 C. pen., în raport de gravitatea faptei și

datelor ce caracterizează persoana inculpaților, încât pedepsele orientate spre

mediu sunt necesare pentru prevenirea, educarea și reinserția acestora în

societate încât reducerea nu se justifică.

Pe cale de consecință,

Curtea în temeiul prevederilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., vor respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpați.

Se vor deduce din pedepsele

aplicate, durata arestării preventive pentru fiecare inculpat.

Văzând și prevederile art.

192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații M.I., V.M., R.G. și Ș.I. împotriva deciziei

penale nr. 379/ A din 20 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală.

Deduce din pedepse timpul

arestării preventive a inculpaților M.I., R.G. și Ș.I. de la 31 decembrie 2002

la 17 ianuarie 2005, iar pentru inculpatul V.M. de la 6 ianuarie 2003 la 17

ianuarie 2005.

Obligă pe inculpatul M.I. la

plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Obligă pe recurenții

inculpați V.M., R.G. și Ș.I. la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul

pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 17 ianuarie 2005.