ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 481/2005

Asupra recursurilor de față; Potrivit lucrărilor din dosar, se constată următoarele: Prin sentința penală nr. 301 din 1 martie 2004, Tribunalul București, în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) C. pen., art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.C.G. la 2 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 65 C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus arestarea preventivă a inculpatului de la 4 iulie 2002 la zi. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 și art. 999 C. civ., a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă B.G.C. A obligat inculpatul la 10.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.G.C. reprezentând daune materiale, la 3.000.000 lei daune morale și 4.000.000 lei onorariu avocat oficiu. A obligat inculpatul la 19.711.991 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon, reprezentând costul cheltuielilor de spitalizare, inclusiv dobânda legală. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 4550/P/2002 din 4 martie 2003 s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului B.C.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. S-a reținut în actul de inculpare că la data de 3 iulie 2002, cu ocazia unui conflict spontan care a avut loc în scara imobilului nr. 43 din str. Radovanu, inculpatul l-a înjunghiat cu un cuțit pe partea vătămată B.G.C. în zona toracică, producându-i leziuni ale cordului și plămânului, care i-au pus viața în pericol și pentru care au fost necesare 50 – 55 zile îngrijiri medicale.

Prin actul de inculpare, s-a dispus neînceperea urmăririi penale, în ceea ce îl privește pe fratele inculpatului, B.C.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de omor, apreciindu-se că acesta deși a participat la conflict a aplicat părții vătămate numai lovituri de mică intensitate și fără corpuri apte de a provoca leziuni grave, iar cum pentru acestea, partea vătămată B.G.C. nu a formulat plângere penală împotriva acestuia în termenul legal de 2 luni, s-a luat aceeași măsură de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe. De asemenea, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitul B.G.C., B.M. și B.C.G. nu au formulat plângere penală prealabilă împotriva acestora în termenul legal de 2 luni.

În faza cercetării judecătorești au fost readministrate probe și solicitate altele, respectiv proba testimonială invocată de inculpat, la administrarea căreia a renunțat la termenul din 12 februarie 2004, reieșind următoarea situație de fapt: Au existat două etape ale conflictului intervenit între cele două grupuri de tineri, unul din care făcea parte partea vătămată B.G.C., B.M., V.C.B., M.S.F. și L.V. și celălalt din care făcea parte inculpatul, fratele acestuia B.C., P.N., V.R., B.N.V., R.E., B.I. și B.C. Primul conflict a izbucnit lângă imobilul nr. 43 de pe str. Radovanu în ziua de 3 iulie 2002, în jurul orelor 20,30, când grupul „fraților B.” care se afla în fața blocului respectiv pe unde a trecut și grupul „fraților B.” și când dintr-o discuție în contradictoriu între V. (B.N.V.) și B.M.

care a degenerat s-a ajuns la o altercație în care au fost angrenați ulterior și frații B. Ulterior, în altercație a intervenit o persoană mai în vârstă decât ceilalți, vecin cu frații B., care a încercat să aplaneze conflictul, moment în care aceștia și V. au fugit în scara blocului unde domiciliază familia B. În acest sens, au confirmat existența conflictului atât inculpatul și grupul său de prieteni, cât și partea vătămată și prietenii acestuia, fiecare învinovățind declanșarea conflictului membrii celuilalt grup. Astfel, conform declarațiilor părții vătămate B.G.C., constante pe tot parcursul procesului penal, în seara zilei de 3 iulie 2002, în jurul orelor 21,00, în timp ce se plimba pe str. Radovanu, împreună cu prietenii săi, V.C.B., M.S.F., L.V.

și cu fratele său, B.M., în dreptul imobilului nr. 43 au fost abordați de mai mulți indivizi, pe care îi cunoștea din vedere și care le-au reproșat faptul că se uită la ei. Întrucât nu le-au acordat atenție și și-au continuat deplasarea indivizii în cauză le-au adresat injurii, motiv pentru care B.M., care se afla în urma grupului, s-a oprit pentru a discuta cu ei. Partea vătămată B.G.C. a precizat: „L-am văzut pe unul dintre indivizi, scund și solid care l-a prins pe M. cu mâna de gât. Tot acest individ i-a dat și o palmă, moment în care au început să se îmbrâncească. În momentul în care M. a început să-l îmbrâncească pe individul care îl lovise cu palma un alt individ înalt, brunet, slăbuț, cu șapcă albastră și cu pantaloni scurți de culoare crem, a scos din buzunarul pantalonilor un cuțit cu lama de aproximativ 15 cm cu care a vrut să-l lovească pe M., însă acesta s-a ferit”.

Conform declarațiilor numitului B.G.C., întrucât indivizii în cauză deveniseră agresivi, împreună cu ceilalți prieteni ai săi au fugit către imobilul nr. 41 și, în momentul în care au ajuns în dreptul acestuia, au constatat că M. nu se afla cu ei, motiv pentru care personal a hotărât să se întoarcă pentru a vedea ce se întâmplă cu fratele său. Declarația părții vătămate a fost susținută de cele ale fratelui său B.M., care a arătat aceleași împrejurări ale cauzei, învederând că în urma intervenției sale unul dintre indivizi, înalt de aproximativ 1,75 cm tuns scurt, cu părul șaten și ten deschis, îmbrăcat cu un tricou albastru s-a ridicat de pe gardul din fața imobilului și l-a prins cu mâna de gât, motiv pentru care l-a împins către un autoturism marca MERCEDES, parcat în apropiere.

De asemenea, numitul B.M. a arătat că în acel moment un individ cu o înălțime de aproximativ 1,80 cm, brunet, tuns scurt, îmbrăcat într-o pereche de pantaloni scurți de culoare crem a scos din buzunarul pantalonilor un cuțit, gen briceag, cu care a intenționat să îl lovească. Întrucât s-a ferit, individul în cauză l-a lovit cu mânerul acestuia în partea dreaptă a abdomenului. Martorii P.N., V.E. și B.I. au confirmat existența conflictului care a avut loc la data de 3 iulie 2002, lângă imobilul de pe str. Radovanu, specificând că s-au aflat în acel loc împreună cu numiții R.E., B.C., B.V., B.C. și B.C. Conform declarațiilor acestor martori, în jurul orei 20,30, au fost abordați de mai mulți indivizi, unii dintre aceștia aducându-i injurii numitului V. pentru ca, ulterior, să înceapă să se îmbrâncească cu acesta și cu numiții B.C.

și B.C. În acest sens, martorul V.E. a arătat: „prietenul meu V., fără a avea un motiv bine întemeiat a intrat în discuții contradictorii cu aceștia. Nu știu ce le-a zis, însă au început să se îmbrâncească ușor. C. s-a îmbrâncit ușor cu un alt băiat din grupul lor, iar apoi și C. a sărit în ajutorul fratelui său C. Din îmbrânceală în îmbrânceală aceștia au ajuns în lateralul blocului unde C. și C. împreună cu V. s-au luat la bătaie cu respectivii băieți”, fapt confirmat și de martorul B.I. Acest prim conflict și intervenția inculpatului B.C. a fost de altfel menționat atât de numitul B.G.C. cât și de B.M., rezultând, în mod cert, faptul că inculpatul B.C. a intervenit în conflictul născut între fratele său, B.C.

și partea vătămată B.G.C. Deși martorii P.N., B.I. și V.E. au arătat faptul că în momentul în care a început conflictul s-au retras pentru a nu avea personal probleme și nu au văzut că vreunul dintre cei implicați să aibă asupra lor bâte sau alte obiecte, acesta din urmă a precizat “eu personal, de unde mă aflam, nu am văzut la C. în mână vreun cuțit, însă am auzit că unul din grupul celălalt a strigat: „ce mă, vrei să mă tai, ai cuțit, ești șmecher”. Aspectele relatate de către aceștia au fost confirmate și de către martorul B.N.V. care a arătat „când au ajuns în dreptul nostru s-au oprit uitându-se la noi moment în care eu le-am reproșat de ce se uită la noi. La această replică unul dintre tinerii din acel grup, îmbrăcat într-un tricou portocaliu, s-a apropiat de grupul nostru unde am mai schimbat între noi replici, după care acesta și cu B.C.

după ce s-au îmbrâncit inițial, au început să se lovească reciproc cu pumnii”. Martorul B.N.V. nu a făcut referire în declarațiile sale la conflictul care a avut loc între el și indivizii în cauză și nici despre intervenția inculpatului B.C., însă a relevat faptul că au fost agresați toți de către aceștia cu pietre și sticle, motiv pentru care personal le-a spus fraților B. să meargă la domiciliul lor. De asemenea, martorul B.C., deși la fel ca și ceilalți martori a relevat faptul că nu a participat la conflict, a declarat faptul că a văzut altercația care a avut loc între frații B. pe de o parte și B.C. și B.C. și B.N.V., pe de altă parte. Al doilea conflict care a avut loc în scara blocului nr. 43 s-a derulat astfel: După primul incident între frații B. și B.N.V.

s-au retras spre, iar băieții care formaseră grupul advers au plecat în direcții diferite pentru ca ulterior, frații B. să revină având asupra lor câte o bâtă. În acest sens martorul B.C. a arătat: „la începutul altercației indivizii în cauză nu aveau în mână vreun obiect contondent. Însă, în momentul în care cei doi s-au dus către intrarea principală a blocului am văzut că aveau în mână câte o bâtă pe care nu știu de unde le-au luat. Tot pe acești indivizi, unul dintre ei fiind cel cu tricou portocaliu, i-a văzut revenind și ducându-se la intrarea din spatele blocului. Erau toți cu bâtele în mână. Pe ceilalți indivizi nu i-am mai văzut și nici nu mai știu ce s-a întâmplat întrucât am plecat împreună cu fratele meu și cu E. la scara blocului nr. 35”.

Împrejurarea că frații B. aveau bâte asupra lor este confirmată și de afecțiunile suferite cu acel prilej de fratele inculpatului, B.C., astfel cum se constată prin certificatul medico – legal nr. A2/3382 din 5 iulie 2002 din care reiese că acesta a suferit fracturarea mâinii prin lovire, cu un corp dur pentru care a necesitat 6 – 7 zile îngrijiri medicale, după cum și frații B. recunosc că s-au „înarmat” cu bâte. De asemenea, din declarațiile inculpatului și ale martorilor B.C., B.M., B.N., V.E., B.M.F. și D.Șt. a reieșit indubitabil că la acest ultim incident au participat și băieții din grupul părții vătămate, care aveau și ei asupra lor bâte, fără însă a se putea stabili cu certitudine numărul lor, declarațiile celor audiați fiind contrare pe acest aspect.

Este însă o certitudine că numărul persoanelor din „grupul” părții vătămate îl depășea numeric pe cel al inculpatului, format din acesta, fratele său și martorii B. și B.M., precum și faptul că inculpatul avea asupra sa un cuțit, acest lucru reieșind nu numai din declarațiile martorilor: D.Șt., care a arătat faptul că a văzut în mâna unuia dintre indivizii ce formau „grupul B.”, „un cuțit, mai precis un briceag cu lama mică, nu foarte mare. Ulterior, de la vecini am aflat că cel care avea cuțitul în mână este un vecin al soacrei sale care locuiește la parter și îl chema B.”, B.F.M. care a declarat că a observat un grup mare de indivizi în care unii dintre ei se îmbrânceau, iar alții încercau să-i despartă, grup în care i-a recunoscut pe vecinii săi C. și C.B.; subliniind că „l-am văzut atunci pe C. având în mână un cuțit sau briceag cu lama de aproximativ 10 cm.

De asemenea, am văzut că unul din băieți care era îmbrăcat într-un tricou de culoare portocalie a strigat la C. spunându-i: „ce vrei, să mă tai cu cuțitul”, Z.I.L. a arătat faptul că a văzut pe aleea din spatele blocului o bâtă din cauciuc și a precizat: „după ce C. a fost transportat la spital, în fața blocului au avut loc discuții între vecini. Cu această ocazie F. zisă B. a spus că în timpul conflictului care a avut loc între băieți în timp ce se aflau la gard l-a văzut pe B.C. când a scos un cuțit cu care a vrut să-l lovească pe M., în acel moment M. s-a enervat și a început să țipe la C. în sensul că „ce faci mă, te dai cu cuțitul la mine, nu vezi că eu nu am nimic în mână?”, ci din concluziile R.E.M.L.

nr. A1/10794/2002 care atestă că „numitul B.G.C. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi produse prin acțiunea unui corp tăietor – înțepător” și din F.F.O nr. 11880/2828 din 3 iulie 2002, emisă de Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon, din care reiese că partea vătămată a fost internată în cadrul acestei unități la data de 3 iulie 2002 ora 21,45 cu diagnosticul „plăgi toracice prin înjunghiere penetrante, plagă ventricul drept”. Pe acest aspect elocvente sunt și declarațiile martorilor V.B., M.S. și L.V. care la data de 3 iulie 2002 îi însoțeau pe frații B. și care au relatat că inculpatul avea asupra sa „un briceag argintiu, gen fluture, cu o lungime de aproximativ 15 – 20 cm”, cu care l-a amenințat pe B.M.

cu prilejul primului conflict stradal. Inculpatul nu a recunoscut că a avut cuțit asupra sa, ci doar bâta cu care s-a apărat de partea vătămată și de băieții din grupul acestuia. Din coroborarea declarațiilor reiese că fratele inculpatului a fost lovit cu o bâtă în cap și ulterior, pentru a-și apăra mama a primit o lovitură în mâna dreaptă pe care și-o ridicase „pentru a para lovitura cu bâta lui M.” (declarația lui C.). Este cert că a existat o încăierare între cei prezenți în holul blocului, în care fiecare din părțile combatante a ripostat, dar ținând seama că „grupul” părții vătămate îl depășea numeric pe cel al inculpatului, care rămăsese format din trei persoane (inculpatul, fratele și mama acestuia) prin plecarea lui Bratu „după ajutor” și că inculpatul văzând agresiunea săvârșită de aceștia asupra fratelui său, l-a înjunghiat pe partea vătămată B.G.C.

în zona toracică. Din derularea episodului infracțional reiese că inculpatul s-a considerat în legitimă apărare, fiind constrâns de necesitatea înlăturării agresiunii care-i punea în pericol membrii familiei sale, să acționeze. Modalitatea în care a făcut-o nu poate fi privită ca o legitimă apărare în sensul prevăzut de art. 44 alin. (3) C. proc. pen., și care privește depășirea limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul, datorat tulburării sau temerii în care s-a aflat cele ce face apărarea, deoarece acesta și-a dat seama că prin folosirea briceagului va pricinui urmări vădit mai grave decât acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat.

În cauză, suntem în prezența circumstanței atenuante legale cunoscută în doctrina penală ca „exces scuzabil” care constă în recunoașterea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante a depășirii limitelor stării de necesitate, deoarece acesta a acționat sub imperiul pentru integritatea fizică a membrilor familiei sale, dar nu a ales cele mai bune mijloace pentru salvarea lor. Atacul rămâne de apărare chiar dacă cel atacat avea posibilitatea de a scăpa prin alt mijloc. În raport de aceste considerații de fapt și de drept, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului B.G.C., care la data de 3 iulie 2002, cu ocazia unui conflict care a avut loc în scara imobilului din str. Radovanu, l-a înjunghiat cu un cuțit pe partea vătămată B.G.C.

în zona toracică, producându-i leziuni ale cordului și plămânului care i-au pus viața în pericol, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat cu depășirea limitelor legitimei apărări, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) C. pen. La individualizarea pedepsei pe care i-a aplicat-o inculpatului pentru fapta reținută mai sus, tribunalul a avut în vedere pericolul social concret al faptei, modalitatea de săvârșire, împrejurările comiterii acesteia (partea vătămată i-a urmărit pe inculpat și pe fratele acestuia în scara blocului unde aceștia locuiau, expunându-se în acest fel unui potențial pericol), de urmările produse (partea vătămată a necesitat până la 55 zile îngrijiri medicale), precum și de persoana inculpatului, necunoscut cu antecedente penale, vârsta tânără a acestuia, încadrat în muncă, cu un comportament adecvat în societate.

În raport de circumstanțele reale ale faptei și personale ale inculpatului, tribunalul a apreciat că acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., urmând ca pedeapsa aplicată acestuia să fie coborâtă, conform art. 76 lit. b) C. pen., sub minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune. Pe latura civilă a cauzei, tribunalul a constatat că partea vătămată B.G.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 150.000.000 lei daune morale și 10.000.000 lei daune materiale, iar Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon cu suma de 19.711.991 lei. Având în vedere că partea vătămată B.G.C. nu a făcut dovada cheltuielilor decât pentru suma de 4.000.000 lei și având în vedere că potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o și dovedească, tribunalul l-a obligat pe inculpat doar la plata despăgubirilor materiale certe și dovedite.

După cum este evident că prin fapta inculpatului partea vătămată a cunoscut o suferință morală, motiv pentru care l-a obligat pe inculpat la 10.000.000 lei daune morale. Împotriva acestei sentințe în termen legal au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București, partea civilă B.G.C. și inculpatul B.C.G. Parchetul de pe lângă Tribunalul București a criticat hotărârile pentru netemeinicia hotărârii în privința reținerii dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen., care a avut ca urmare greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cât și în privința greșitei soluționări a laturii civile prin obligarea inculpatului la suma modică de 3.000.000 lei daune morale pentru partea civilă B.G.C.

Partea civilă B.G.C., a criticat sentința instanței de fond, sub aspectul cuantumului daunelor morale, invocând precum arată și parchetul că, suma acordată este derizorie și deci cere majorarea. Inculpatul B.C.G. a solicitat reaprecierea probelor și astfel să se dispună achitarea sa, pentru că a acționat pe fondul tulburării pricinuite de primul incident. Curtea de Apel București, secția a II–a penală, prin decizia penală nr. 507/ A din 2 iulie 2004, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea civilă B.G.C. împotriva sentinței penale nr. 301 din 1 martie 2004, pronunțată de Tribunalul București. A desființat în parte sentința penală și rejudecând, în fond: Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen.

și majorează pedeapsa aplicată inculpatului B.C.G. de la 2 ani la 5 ani închisoare. S-a aplicat art. 71 și art. 64 C. pen. Majorează cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă B.G.C. de la 3 milioane lei la 50.000.000 lei. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul B.C.G. împotriva aceleiași sentințe. Compută prevenția pentru inculpat de la 4 iulie 2002 la zi. Menține starea de arest a inculpatului. Nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs, partea civilă și inculpatul, ambii reluând motivele invocate în apel. Recursurile sunt nefondate. Verificând actele dosarului în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se constată că întreg probatoriul a fost evaluat corect, abia de către instanța de apel iar încadrarea juridică este cea legală.

Vinovăția penală a inculpatului, de asemeni a fost reținută în deplin acord, cu acțiunile infracționale efectiv desfășurate de acesta. Se impune a se sublinia că, în cauză probatoriul a fost evaluat corect și îndreptarea dispusă de către instanța de apel, este temeinică și justificată în privința înlăturării prevederilor art. 73 lit. a) C. pen., reținute greșit de către instanța de fond deoarece, inculpatul a agresat victima, nefiind în stare de legitimă apărare și nici în condițiile „excesului scuzabil”, ci acesta pur și simplu a atacat, violența inculpatului dovedindu-se chiar din prima fază a conflictului.

Corect astfel s-a reținut că, inculpatul nu a acționat pentru a înlătura, un atac material direct, imediat și injust îndreptat împotriva sa, ci a folosit cuțitul (ce-l deținea) împotriva victimei de 19 ani, cu o intensitate deosebită, afectându-i zona toracică și organe interne vitale (inima și plămânii) de pe urma căror leziuni, a suferit mai multe intervenții chirurgicale. Drept urmare, partea vătămată și-a întrerupt cursurile școlare și i-a fost influențat comportamentul ulterior de viață. Acestea fiind faptele în ordinea derulării lor, de la data de 3 iulie 2002, în două etape, dar strâns legate între ele și de o violență crescândă, culminând cu înjunghierea părții vătămate, în scara blocului nr. 43, de către inculpat, au determinat instanța de apel, pe deplin întemeiat, să majoreze și pedeapsa dar și daunele morale, prin înlăturarea circumstanței atenuante, a scuzei provocării, recunoscută eronat de către instanța de fond.

În acest context mai trebuie reținut că, tot conflictul a început, determinat de fratele inculpatului, care l-a strâns de gât pe fratele părții vătămate, doar pentru motivul că se uita la el. Deci această împrejurare în plus, nu poate dovedi pretinsa apărare ridicată de inculpat, ca legitimă apărare în care s-ar fi aflat, sau a existenței unui pericol, pentru membrii familiei sale și provenit din partea victimei, atâta vreme cât, probele o infirmă și evidențiază contrariul. Cum, inculpatul împotriva acestor evidențe, în mod nesincer a încercat a prezenta o altă realitate, ajungând a nega chiar și folosirea cuțitului, fondat a fost apreciat de către instanța de apel, ca reprezentând un pericol sporit pentru societate și a majorat pedeapsa și corespunzător suferințelor pricinuite victimei și a daunelor morale, ce inițial au fost calculate la o sumă cu totul infimă.

În raport de cele analizate, hotărârea atacată va fi menținută, iar recursurile declarate de inculpat și de partea civilă, vor fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Se vor aplica și prevederile art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul B.C.G. și de partea civilă B.G.C. împotriva deciziei penale nr. 507/ A din 2 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția a II–a penală. Obligă recurentul inculpat și recurenta parte civilă să plătească sumele de câte 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 ianuarie 2005.