ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 481/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 481/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față;

Potrivit lucrărilor din

dosar, se constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 301

din 1 martie 2004, Tribunalul București, în baza art. 20 C. pen., raportat la

art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) C. pen., art.

74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpatul B.C.G.

la 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

În baza art. 65 C. pen.,

s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 88 C. pen., s-a

dedus arestarea preventivă a inculpatului de la 4 iulie 2002 la zi.

În baza art. 350 C. proc.

pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului.

În baza art. 346 C. proc.

pen., raportat la art. 14 C. proc. pen., cu referire la art. 998 și art. 999 C.

civ., a admis în parte cererea de despăgubiri civile formulată de partea civilă

B.G.C.

A obligat inculpatul la

10.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă B.G.C. reprezentând daune

materiale, la 3.000.000 lei daune morale și 4.000.000 lei onorariu avocat

oficiu.

A obligat inculpatul la

19.711.991 lei despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic de

Urgență Sf. Pantelimon, reprezentând costul cheltuielilor de spitalizare,

inclusiv dobânda legală.

În baza art. 191 alin. (1)

C. proc. pen., a obligat inculpatul la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul

Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 4550/P/2002 din 4 martie 2003

s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv a inculpatului

B.C.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat,

prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen.

S-a reținut în actul de

inculpare că la data de 3 iulie 2002, cu ocazia unui conflict spontan care a

avut loc în scara imobilului nr. 43 din str. Radovanu, inculpatul l-a

înjunghiat cu un cuțit pe partea vătămată B.G.C. în zona toracică, producându-i

leziuni ale cordului și plămânului, care i-au pus viața în pericol și pentru

care au fost necesare 50 – 55 zile îngrijiri medicale.

Prin actul de inculpare, s-a

dispus neînceperea urmăririi penale, în ceea ce îl privește pe fratele

inculpatului, B.C.G., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tentativă de

omor, apreciindu-se că acesta deși a participat la conflict a aplicat părții

vătămate numai lovituri de mică intensitate și fără corpuri apte de a provoca

leziuni grave, iar cum pentru acestea, partea vătămată B.G.C. nu a formulat

plângere penală împotriva acestuia în termenul legal de 2 luni, s-a luat aceeași

măsură de neîncepere a urmăririi penale pentru săvârșirea infracțiunii de

lovire sau alte violențe.

De asemenea, s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de numitul B.G.C., B.M. și B.C.G. nu au

formulat plângere penală prealabilă împotriva acestora în termenul legal de 2

luni.

În faza cercetării

judecătorești au fost readministrate probe și solicitate altele, respectiv

proba testimonială invocată de inculpat, la administrarea căreia a renunțat la

termenul din 12 februarie 2004, reieșind următoarea situație de fapt:

Au existat două etape ale

conflictului intervenit între cele două grupuri de tineri, unul din care făcea

parte partea vătămată B.G.C., B.M., V.C.B., M.S.F. și L.V. și celălalt din care

făcea parte inculpatul, fratele acestuia B.C., P.N., V.R., B.N.V., R.E., B.I.

și B.C.

Primul conflict a izbucnit

lângă imobilul nr. 43 de pe str. Radovanu în ziua de 3 iulie 2002, în jurul

orelor 20,30, când grupul „fraților B.” care se afla în fața blocului respectiv

pe unde a trecut și grupul „fraților B.” și când dintr-o discuție în

contradictoriu între V. (B.N.V.) și B.M. care a degenerat s-a ajuns la o

altercație în care au fost angrenați ulterior și frații B. Ulterior, în

altercație a intervenit o persoană mai în vârstă decât ceilalți, vecin cu frații

B., care a încercat să aplaneze conflictul, moment în care aceștia și V. au

fugit în scara blocului unde domiciliază familia B. În acest sens, au confirmat

existența conflictului atât inculpatul și grupul său de prieteni, cât și partea

vătămată și prietenii acestuia, fiecare învinovățind declanșarea conflictului

membrii celuilalt grup.

Astfel, conform

declarațiilor părții vătămate B.G.C., constante pe tot parcursul procesului

penal, în seara zilei de 3 iulie 2002, în jurul orelor 21,00, în timp ce se

plimba pe str. Radovanu, împreună cu prietenii săi, V.C.B., M.S.F., L.V. și cu

fratele său, B.M., în dreptul imobilului nr. 43 au fost abordați de mai mulți

indivizi, pe care îi cunoștea din vedere și care le-au reproșat faptul că se

uită la ei. Întrucât nu le-au acordat atenție și și-au continuat deplasarea

indivizii în cauză le-au adresat injurii, motiv pentru care B.M., care se afla

în urma grupului, s-a oprit pentru a discuta cu ei.

Partea vătămată B.G.C. a

precizat: „L-am văzut pe unul dintre indivizi, scund și solid care l-a prins pe

M. cu mâna de gât. Tot acest individ i-a dat și o palmă, moment în care au

început să se îmbrâncească. În momentul în care M. a început să-l îmbrâncească

pe individul care îl lovise cu palma un alt individ înalt, brunet, slăbuț, cu

șapcă albastră și cu pantaloni scurți de culoare crem, a scos din buzunarul

pantalonilor un cuțit cu lama de aproximativ 15 cm cu care a vrut să-l lovească

pe M., însă acesta s-a ferit”.

Conform declarațiilor

numitului B.G.C., întrucât indivizii în cauză deveniseră agresivi, împreună cu

ceilalți prieteni ai săi au fugit către imobilul nr. 41 și, în momentul în care

au ajuns în dreptul acestuia, au constatat că M. nu se afla cu ei, motiv pentru

care personal a hotărât să se întoarcă pentru a vedea ce se întâmplă cu fratele

său.

Declarația părții vătămate a

fost susținută de cele ale fratelui său B.M., care a arătat aceleași

împrejurări ale cauzei, învederând că în urma intervenției sale unul dintre

indivizi, înalt de aproximativ 1,75 cm tuns scurt, cu părul șaten și ten

deschis, îmbrăcat cu un tricou albastru s-a ridicat de pe gardul din fața

imobilului și l-a prins cu mâna de gât, motiv pentru care l-a împins către un

autoturism marca MERCEDES, parcat în apropiere. De asemenea, numitul B.M. a

arătat că în acel moment un individ cu o înălțime de aproximativ 1,80 cm,

brunet, tuns scurt, îmbrăcat într-o pereche de pantaloni scurți de culoare crem

a scos din buzunarul pantalonilor un cuțit, gen briceag, cu care a intenționat

să îl lovească. Întrucât s-a ferit, individul în cauză l-a lovit cu mânerul

acestuia în partea dreaptă a abdomenului.

Martorii P.N., V.E. și B.I.

au confirmat existența conflictului care a avut loc la data de 3 iulie 2002,

lângă imobilul de pe str. Radovanu, specificând că s-au aflat în acel loc

împreună cu numiții R.E., B.C., B.V., B.C. și B.C. Conform declarațiilor

acestor martori, în jurul orei 20,30, au fost abordați de mai mulți indivizi,

unii dintre aceștia aducându-i injurii numitului V. pentru ca, ulterior, să

înceapă să se îmbrâncească cu acesta și cu numiții B.C. și B.C. În acest sens,

martorul V.E. a arătat: „prietenul meu V., fără a avea un motiv bine întemeiat

a intrat în discuții contradictorii cu aceștia. Nu știu ce le-a zis, însă au

început să se îmbrâncească ușor. C. s-a îmbrâncit ușor cu un alt băiat din

grupul lor, iar apoi și C. a sărit în ajutorul fratelui său C. Din îmbrânceală

în îmbrânceală aceștia au ajuns în lateralul blocului unde C. și C. împreună cu

V. s-au luat la bătaie cu respectivii băieți”, fapt confirmat și de martorul

B.I. Acest prim conflict și intervenția inculpatului B.C. a fost de altfel

menționat atât de numitul B.G.C. cât și de B.M., rezultând, în mod cert, faptul

că inculpatul B.C. a intervenit în conflictul născut între fratele său, B.C. și

partea vătămată B.G.C.

Deși martorii P.N., B.I. și

V.E. au arătat faptul că în momentul în care a început conflictul s-au retras

pentru a nu avea personal probleme și nu au văzut că vreunul dintre cei

implicați să aibă asupra lor bâte sau alte obiecte, acesta din urmă a precizat

“eu personal, de unde mă aflam, nu am văzut la C. în mână vreun cuțit, însă am

auzit că unul din grupul celălalt a strigat: „ce mă, vrei să mă tai, ai cuțit,

ești șmecher”.

Aspectele relatate de către

aceștia au fost confirmate și de către martorul B.N.V. care a arătat „când au

ajuns în dreptul nostru s-au oprit uitându-se la noi moment în care eu le-am

reproșat de ce se uită la noi. La această replică unul dintre tinerii din acel

grup, îmbrăcat într-un tricou portocaliu, s-a apropiat de grupul nostru unde am

mai schimbat între noi replici, după care acesta și cu B.C. după ce s-au

îmbrâncit inițial, au început să se lovească reciproc cu pumnii”.

Martorul B.N.V. nu a făcut

referire în declarațiile sale la conflictul care a avut loc între el și

indivizii în cauză și nici despre intervenția inculpatului B.C., însă a relevat

faptul că au fost agresați toți de către aceștia cu pietre și sticle, motiv

pentru care personal le-a spus fraților B. să meargă la domiciliul lor.

De asemenea, martorul B.C.,

deși la fel ca și ceilalți martori a relevat faptul că nu a participat la

conflict, a declarat faptul că a văzut altercația care a avut loc între frații

B. pe de o parte și B.C. și B.C. și B.N.V., pe de altă parte.

Al doilea conflict care a

avut loc în scara blocului nr. 43 s-a derulat astfel:

După primul incident între

frații B. și B.N.V. s-au retras spre, iar băieții care formaseră grupul advers

au plecat în direcții diferite pentru ca ulterior, frații B. să revină având

asupra lor câte o bâtă.

În acest sens martorul B.C.

a arătat: „la începutul altercației indivizii în cauză nu aveau în mână vreun

obiect contondent. Însă, în momentul în care cei doi s-au dus către intrarea

principală a blocului am văzut că aveau în mână câte o bâtă pe care nu știu de

unde le-au luat. Tot pe acești indivizi, unul dintre ei fiind cel cu tricou

portocaliu, i-a văzut revenind și ducându-se la intrarea din spatele blocului.

Erau toți cu bâtele în mână. Pe ceilalți indivizi nu i-am mai văzut și nici nu

mai știu ce s-a întâmplat întrucât am plecat împreună cu fratele meu și cu E.

la scara blocului nr. 35”.

Împrejurarea că frații B.

aveau bâte asupra lor este confirmată și de afecțiunile suferite cu acel prilej

de fratele inculpatului, B.C., astfel cum se constată prin certificatul medico

– legal nr. A2/3382 din 5 iulie 2002 din care reiese că acesta a suferit

fracturarea mâinii prin lovire, cu un corp dur pentru care a necesitat 6 – 7

zile îngrijiri medicale, după cum și frații B. recunosc că s-au „înarmat” cu

bâte.

De asemenea, din

declarațiile inculpatului și ale martorilor B.C., B.M., B.N., V.E., B.M.F. și

D.Șt. a reieșit indubitabil că la acest ultim incident au participat și băieții

din grupul părții vătămate, care aveau și ei asupra lor bâte, fără însă a se

putea stabili cu certitudine numărul lor, declarațiile celor audiați fiind

contrare pe acest aspect. Este însă o certitudine că numărul persoanelor din

„grupul” părții vătămate îl depășea numeric pe cel al inculpatului, format din

acesta, fratele său și martorii B. și B.M., precum și faptul că inculpatul avea

asupra sa un cuțit, acest lucru reieșind nu numai din declarațiile martorilor:

D.Șt., care a arătat faptul că a văzut în mâna unuia dintre indivizii ce formau

„grupul B.”, „un cuțit, mai precis un briceag cu lama mică, nu foarte mare.

Ulterior, de la vecini am aflat că cel care avea cuțitul în mână este un vecin

al soacrei sale care locuiește la parter și îl chema B.”, B.F.M. care a

declarat că a observat un grup mare de indivizi în care unii dintre ei se

îmbrânceau, iar alții încercau să-i despartă, grup în care i-a recunoscut pe

vecinii săi C. și C.B.; subliniind că „l-am văzut atunci pe C. având în mână un

cuțit sau briceag cu lama de aproximativ 10 cm. De asemenea, am văzut că unul

din băieți care era îmbrăcat într-un tricou de culoare portocalie a strigat la

C. spunându-i: „ce vrei, să mă tai cu cuțitul”, Z.I.L. a arătat faptul că a

văzut pe aleea din spatele blocului o bâtă din cauciuc și a precizat: „după ce

C. a fost transportat la spital, în fața blocului au avut loc discuții între

vecini. Cu această ocazie F. zisă B. a spus că în timpul conflictului care a

avut loc între băieți în timp ce se aflau la gard l-a văzut pe B.C. când a scos

un cuțit cu care a vrut să-l lovească pe M., în acel moment M. s-a enervat și a

început să țipe la C. în sensul că „ce faci mă, te dai cu cuțitul la mine, nu

vezi că eu nu am nimic în mână?”, ci din concluziile R.E.M.L. nr. A1/10794/2002

care atestă că „numitul B.G.C. a prezentat leziuni traumatice ce au putut fi

produse prin acțiunea unui corp tăietor – înțepător” și din F.F.O nr.

11880/2828 din 3 iulie 2002, emisă de Spitalul Clinic de Urgență Sf.

Pantelimon, din care reiese că partea vătămată a fost internată în cadrul

acestei unități la data de 3 iulie 2002 ora 21,45 cu diagnosticul „plăgi

toracice prin înjunghiere penetrante, plagă ventricul drept”. Pe acest aspect

elocvente sunt și declarațiile martorilor V.B., M.S. și L.V. care la data de 3

iulie 2002 îi însoțeau pe frații B. și care au relatat că inculpatul avea

asupra sa „un briceag argintiu, gen fluture, cu o lungime de aproximativ 15 –

20 cm”, cu care l-a amenințat pe B.M. cu prilejul primului conflict stradal.

Inculpatul nu a recunoscut

că a avut cuțit asupra sa, ci doar bâta cu care s-a apărat de partea vătămată

și de băieții din grupul acestuia.

Din coroborarea

declarațiilor reiese că fratele inculpatului a fost lovit cu o bâtă în cap și

ulterior, pentru a-și apăra mama a primit o lovitură în mâna dreaptă pe care

și-o ridicase „pentru a para lovitura cu bâta lui M.” (declarația lui C.). Este

cert că a existat o încăierare între cei prezenți în holul blocului, în care

fiecare din părțile combatante a ripostat, dar ținând seama că „grupul” părții

vătămate îl depășea numeric pe cel al inculpatului, care rămăsese format din

trei persoane (inculpatul, fratele și mama acestuia) prin plecarea lui Bratu

„după ajutor” și că inculpatul văzând agresiunea săvârșită de aceștia asupra

fratelui său, l-a înjunghiat pe partea vătămată B.G.C. în zona toracică.

Din derularea episodului

infracțional reiese că inculpatul s-a considerat în legitimă apărare, fiind

constrâns de necesitatea înlăturării agresiunii care-i punea în pericol membrii

familiei sale, să acționeze. Modalitatea în care a făcut-o nu poate fi privită

ca o legitimă apărare în sensul prevăzut de art. 44 alin. (3) C. proc. pen., și

care privește depășirea limitelor unei apărări proporționale cu gravitatea

pericolului și cu împrejurările în care s-a produs atacul, datorat tulburării

sau temerii în care s-a aflat cele ce face apărarea, deoarece acesta și-a dat

seama că prin folosirea briceagului va pricinui urmări vădit mai grave decât

acelea care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat.

În cauză, suntem în prezența

circumstanței atenuante legale cunoscută în doctrina penală ca „exces scuzabil”

care constă în recunoașterea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante

a depășirii limitelor stării de necesitate, deoarece acesta a acționat sub

imperiul pentru integritatea fizică a membrilor familiei sale, dar nu a ales

cele mai bune mijloace pentru salvarea lor.

Atacul rămâne de apărare

chiar dacă cel atacat avea posibilitatea de a scăpa prin alt mijloc.

În raport de aceste

considerații de fapt și de drept, tribunalul a apreciat că fapta inculpatului

B.G.C., care la data de 3 iulie 2002, cu ocazia unui conflict care a avut loc

în scara imobilului din str. Radovanu, l-a înjunghiat cu un cuțit pe partea

vătămată B.G.C. în zona toracică, producându-i leziuni ale cordului și

plămânului care i-au pus viața în pericol, întrunește elementele constitutive

ale infracțiunii de tentativă de omor calificat cu depășirea limitelor

legitimei apărări, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit.

i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. a) C. pen.

La individualizarea pedepsei

pe care i-a aplicat-o inculpatului pentru fapta reținută mai sus, tribunalul a

avut în vedere pericolul social concret al faptei, modalitatea de săvârșire,

împrejurările comiterii acesteia (partea vătămată i-a urmărit pe inculpat și pe

fratele acestuia în scara blocului unde aceștia locuiau, expunându-se în acest

fel unui potențial pericol), de urmările produse (partea vătămată a necesitat

până la 55 zile îngrijiri medicale), precum și de persoana inculpatului,

necunoscut cu antecedente penale, vârsta tânără a acestuia, încadrat în muncă,

cu un comportament adecvat în societate.

În raport de circumstanțele

reale ale faptei și personale ale inculpatului, tribunalul a apreciat că

acestuia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 74 lit. a) C. pen., urmând ca

pedeapsa aplicată acestuia să fie coborâtă, conform art. 76 lit. b) C. pen.,

sub minimul special prevăzut de lege pentru această infracțiune.

Pe latura civilă a cauzei,

tribunalul a constatat că partea vătămată B.G.C. s-a constituit parte civilă cu

suma de 150.000.000 lei daune morale și 10.000.000 lei daune materiale, iar

Spitalul Clinic de Urgență Sf. Pantelimon cu suma de 19.711.991 lei.

Având în vedere că partea

vătămată B.G.C. nu a făcut dovada cheltuielilor decât pentru suma de 4.000.000

lei și având în vedere că potrivit art. 1169 C. civ., cel ce face o propunere

înaintea judecății trebuie să o și dovedească, tribunalul l-a obligat pe

inculpat doar la plata despăgubirilor materiale certe și dovedite. După cum

este evident că prin fapta inculpatului partea vătămată a cunoscut o suferință

morală, motiv pentru care l-a obligat pe inculpat la 10.000.000 lei daune

morale.

Împotriva acestei sentințe

în termen legal au formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București,

partea civilă B.G.C. și inculpatul B.C.G.

Parchetul de pe lângă

Tribunalul București a criticat hotărârile pentru netemeinicia hotărârii în

privința reținerii dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen., care a avut ca urmare

greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatului, cât și în privința

greșitei soluționări a laturii civile prin obligarea inculpatului la suma

modică de 3.000.000 lei daune morale pentru partea civilă B.G.C.

Partea civilă B.G.C., a

criticat sentința instanței de fond, sub aspectul cuantumului daunelor morale,

invocând precum arată și parchetul că, suma acordată este derizorie și deci

cere majorarea.

Inculpatul B.C.G. a

solicitat reaprecierea probelor și astfel să se dispună achitarea sa, pentru că

a acționat pe fondul tulburării pricinuite de primul incident.

Curtea de Apel București,

secția a II–a penală, prin decizia penală nr. 507/ A din 2 iulie 2004, a admis

apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și partea

civilă B.G.C. împotriva sentinței penale nr. 301 din 1 martie 2004, pronunțată

de Tribunalul București.

A desființat în parte

sentința penală și rejudecând, în fond:

Înlătură aplicarea

dispozițiilor art. 73 lit. a) C. pen. și majorează pedeapsa aplicată

inculpatului B.C.G. de la 2 ani la 5 ani închisoare.

S-a aplicat art. 71 și art.

64 C. pen.

Majorează cuantumul daunelor

morale la care a fost obligat inculpatul către partea civilă B.G.C. de la 3

milioane lei la 50.000.000 lei.

Menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Respinge, ca nefondat,

apelul declarat de inculpatul B.C.G. împotriva aceleiași sentințe.

Compută prevenția pentru

inculpat de la 4 iulie 2002 la zi.

Menține starea de arest a

inculpatului.

Nemulțumit și de această

hotărâre, în termenul legal, au declarat recurs, partea civilă și inculpatul,

ambii reluând motivele invocate în apel.

Recursurile sunt nefondate.

Verificând actele dosarului

în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, se constată că întreg

probatoriul a fost evaluat corect, abia de către instanța de apel iar

încadrarea juridică este cea legală.

Vinovăția penală a inculpatului,

de asemeni a fost reținută în deplin acord, cu acțiunile infracționale efectiv

desfășurate de acesta.

Se impune a se sublinia că,

în cauză probatoriul a fost evaluat corect și îndreptarea dispusă de către

instanța de apel, este temeinică și justificată în privința înlăturării

prevederilor art. 73 lit. a) C. pen., reținute greșit de către instanța de fond

deoarece, inculpatul a agresat victima, nefiind în stare de legitimă apărare și

nici în condițiile „excesului scuzabil”, ci acesta pur și simplu a atacat,

violența inculpatului dovedindu-se chiar din prima fază a conflictului.

Corect astfel s-a reținut

că, inculpatul nu a acționat pentru a înlătura, un atac material direct,

imediat și injust îndreptat împotriva sa, ci a folosit cuțitul (ce-l deținea)

împotriva victimei de 19 ani, cu o intensitate deosebită, afectându-i zona

toracică și organe interne vitale (inima și plămânii) de pe urma căror leziuni,

a suferit mai multe intervenții chirurgicale. Drept urmare, partea vătămată

și-a întrerupt cursurile școlare și i-a fost influențat comportamentul ulterior

de viață.

Acestea fiind faptele în

ordinea derulării lor, de la data de 3 iulie 2002, în două etape, dar strâns

legate între ele și de o violență crescândă, culminând cu înjunghierea părții

vătămate, în scara blocului nr. 43, de către inculpat, au determinat instanța

de apel, pe deplin întemeiat, să majoreze și pedeapsa dar și daunele morale,

prin înlăturarea circumstanței atenuante, a scuzei provocării, recunoscută

eronat de către instanța de fond.

În acest context mai trebuie

reținut că, tot conflictul a început, determinat de fratele inculpatului, care

l-a strâns de gât pe fratele părții vătămate, doar pentru motivul că se uita la

el. Deci această împrejurare în plus, nu poate dovedi pretinsa apărare ridicată

de inculpat, ca legitimă apărare în care s-ar fi aflat, sau a existenței unui

pericol, pentru membrii familiei sale și provenit din partea victimei, atâta

vreme cât, probele o infirmă și evidențiază contrariul.

Cum, inculpatul împotriva

acestor evidențe, în mod nesincer a încercat a prezenta o altă realitate,

ajungând a nega chiar și folosirea cuțitului, fondat a fost apreciat de către

instanța de apel, ca reprezentând un pericol sporit pentru societate și a

majorat pedeapsa și corespunzător suferințelor pricinuite victimei și a

daunelor morale, ce inițial au fost calculate la o sumă cu totul infimă.

În raport de cele analizate,

hotărârea atacată va fi menținută, iar recursurile declarate de inculpat și de

partea civilă, vor fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile

art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpatul B.C.G. și de partea civilă B.G.C. împotriva

deciziei penale nr. 507/ A din 2 iulie 2004 a Curții de Apel București, secția

a II–a penală.

Obligă recurentul inculpat

și recurenta parte civilă să plătească sumele de câte 1.200.000 lei cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 ianuarie 2005.