ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1180/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 275 din 20 mai 2002, Tribunalul Dolj a condamnat, printre

alții și pe inculpații:

C.L. la 7 ani închisoare pentru

infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen.

și la un an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 36 alin.

(1) din Decretul nr. 328/1966, conform art. 33 și art. 34 C. pen., urmând să

execute 7 ani închisoare, precum și pe N.F. la 8 ani și 6 luni închisoare

pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit.

a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Inculpații au fost obligați, în

solidar, la plata sumei de 18.650.000 lei reprezentând despăgubiri civile către

partea civilă SC A. SA Dăbuleni.

Pentru pronunțarea acestei hotărâri,

prima instanță a reținut următoarea stare de fapt:

În ziua de 29 decembrie 2000, în

jurul orei 16, inculpații C.L. și N.F. au fost la domiciliul lui U.A. din com.

Amărăștii de Jos, unde împreună cu alte 3 persoane, au consumat băuturi

alcoolice hotărând totodată să se deplaseze cu toții la Ferma nr. 4 aparținând

SC A. SA Dăbuleni, situată între satul Ocolna și com. Dăbuleni, pentru a

sustrage țevi de irigații. În jurul orei 19

00

, cu toții au plecat la

ferma respectivă, cu căruța pusă la dispoziție de inculpatul N.F.

La fermă au fost întâmpinați de

către paznicul Z.D. căruia i s-a cerut să stingă lumina lanternei, cei din grup

înjurându-l și amenințându-l.

Realizând că se află în prezența mai

multor persoane, de teamă, paznicul, a fugit către com. Dăbuleni, dar, după

circa 400 m., el a fost ajuns de cei 6 inculpați, fiind readus în curtea

fermei, folosindu-se amenințări și violențe fizice, inculpatul C.L. aplicându-i

o lovitură cu un ciomag în spate.

Readus în fermă, paznicul a fost

așezat pe o bancă, în apropierea magaziei de materiale, fiind imobilizat și

supravegheat de inculpatul N.F. Ceilalți cinci inculpați au pătruns în magazia

cu materiale, prin forțarea ușii, de unde au sustras piese componente ale

conductelor de irigație (prelungitoare, dopuri, coturi reversibile), 5 saci cu

porumb (185 kg) și o pătură necesară pentru a transporta obiectele la căruță.

Din curte, inculpații au mai sustras 55 bucăți conducte pentru irigații, din

aluminium, iar din camera paznicului au mai luat un cojoc, un topor și o pătură

aparținând paznicului.

După ce, toți inculpații au pus în

căruță bunurile sustrase, au cerut paznicului să intre în camera de pază, după

care au asigurat, prin exterior, ușa acestei încăperi, cu un cablu,

împiedicându-l să părăsească clădirea. Cu bunurile sustrase, inculpații s-au

deplasat cu căruța până la intrarea în satul Ocolna, în apropierea unui canal

de desecare.

De aici, spre sat au plecat numai

inculpații C.L. și N.F., pentru a găsi o mașină cu care să transporte în

continuare bunurile însușite, până la Craiova. Din sat, au împrumutat un

autoturism Daci 1300, proprietatea lui S.H., care a fost condus de C.L., deși

nu avea permis de conducere. Revenind cu mașina la locul unde erau așteptați de

ceilalți inculpați, au încărcat în autovehicul o parte din conductele sustrase,

plecând spre Craiova.

După ce s-au deplasat circa 4 km,

mașina s-a defectat, în cele din urmă fiind condusă de N.F. în com. Cîrcea.

În dimineața zilei de 30 decembrie

2000, inculpații C.L. și N.F. au vândut, parte din bunurile sustrase, unor

persoane rămase neidentificate, primind suma de 3.080.000 lei.

Banii au fost împărțiți între

inculpații C.L. și G.V., după ce i-a achitat lui S.H., folosirea

autovehiculului.

În aceeași zi de 30 decembrie 2000,

lucrătorii de poliție au identificat și recuperat bunurile care nu fuseseră

vândute (valorificate la suma de 13.625.000 lei), rămânând de recuperat

prejudiciul de 18.650.000 lei.

Inculpații au recunoscut faptele și

împrejurările în care au fost săvârșite declarațiile lor coroborându-se cu

declarațiile părților vătămate, procesul verbal de cercetare la fața locului,

fotografiile judiciar-operative și declarațiile martorilor audiați.

Împotriva sentinței penale au

declarat apel inculpații C.L., N.F. și ceilalți, cerând reducerea pedepselor

aplicate. Prin decizia penală nr. 408 din 26 septembrie 2002 a Curții de Apel

Craiova, au fost respinse apelurile declarate, ca nefondate.

Inculpații N.F. și C.L. au declarat

recurs, primul pretinzând că nu a luat parte la săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen., nu este

vinovat pentru aceasta și ambii inculpați au solicitat reducerea pedepselor

aplicate.

Critica recurentului inculpat N.F.

cum că nu a participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și nu este

vinovat pentru aceasta, nu este întemeiată.

Potrivit

dispozițiilor art. 211 alin. (1) C. pen., constituie infracțiunea de tâlhărie,

furtul săvârșit prin întrebuințare de violențe sau amenințări ori prin punerea

victimei în stare de inconștiență sau neputință de a se apăra, precum și furtul

urmat de întrebuințarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat

sau pentru înlăturarea urmelor infracțiunii ori pentru ca făptuitorul să-și

asigure scăparea.

În speță, chiar dacă inculpatul N.F.

nu a participat direct la luarea materialelor din magazie și din curtea fermei,

împreună cu ceilalți cinci inculpați, el a desfășurat activități care au

contribuit, nemijlocit, la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, în condițiile

prevăzute de art. 211 alin. (1) C. pen.

Astfel, în primul rând, inculpatul a

participat la luarea hotărârii de a sustrage materialele din incinta fermei,

fiind total de acord cu executarea acestei acțiuni, în grup, fiecare

participant având sarcini precis stabilite.

Tot inculpatul a pus la dispoziția

întregului grup căruța care i-a transportat la fermă, cu aceasta urmând să se

transporte și materialele sustrase.

Inculpatul a participat la

imobilizarea paznicului și supravegherea acestuia, pe timpul cât ceilalți

inculpați au pătruns în magazia din care au sustras materialele, nedându-i

posibilitate să întreprindă vreo acțiune.

De asemenea, el a participat la

depunerea materialelor în căruță și transportarea lor cu aceasta.

Inculpatul a contribuit la izolarea

paznicului în camera de pază, la plecarea de la fermă, blocându-se ușa de

intrare în aceasta, pentru a nu-i da posibilitatea să facă cunoscut imediat

acțiunea grupului de infractori, și a-și asigura scăparea.

Împreună cu inculpatul C.L., s-a

deplasat în satul Ocolna pentru a împrumuta o mașină cu care să transporte de

urgență, materialele furate în scopul de a nu fi depistați.

A participat la încărcarea

materialelor în mașină și transportarea lor în com. Cîrcea, contribuind, a doua

zi dimineața la vinderea lor.

Toate aceste elemente dovedesc că

inculpatul N.F. a avut în cadrul grupului de infractori, un rol activ în

realizarea laturii obiective a infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. a) și d) C. pen., în calitate de coautor, așa cum în mod corect

au reținut instanțele de judecată.

Față de toate acestea, Curtea,

apreciază că vinovăția inculpatului N.F. a fost pe deplin dovedită, pentru

săvârșirea infracțiunii reținută în sarcină, nefiind motive de achitare a

acestuia.

În ce privește individualizarea

pedepselor examinând prin prisma prevederilor art. 72 C. pen., lucrările

dosarului, se reține că, la stabilirea pedepselor, inclusive pentru recurenți,

s-a ținut seama că pedepsele au fost orientate către minimul special, de

frecvența și gradul de pericol social ridicat al faptelor săvârșite, în

condițiile concrete în care ele au avut loc, fiind realizate de către un grup

organizat de făptuitori, precum și de elementele care caracterizează persoana

celor doi recurenți neîncadrați în muncă, inculpatul N.F., fiind recidivist, cu

antecedente, mai fiind condamnat pentru infracțiuni de furt.

În aceste condiții, în mod corect

s-a apreciat că pedepsele aplicate recurenților sunt în măsură să atingă scopul

educativ și de prevenire a săvârșirii altor infracțiuni, așa cum prevede art.

52 C. pen.

Ca atare, recursurile declarate de

inculpații N.F. și C.L., nefiind fondate, vor fi respinse, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform dispozițiilor art. 383 alin.

(2) C. proc. pen., se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților, timpul

reținerii și arestării preventive, iar potrivit art. 192 C. proc. pen.,

recurenții vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații C.L. și N.F. împotriva deciziei penale nr. 408 din 26

septembrie 2002 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpaților timpul reținerii și arestării preventive de la 16 ianuarie 2001,

la 7 martie 2003.

Obligă recurenții inculpați să

plătească statului suma de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care

câte 300.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

martie 2003.