ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2736/2005

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 430/ F din 17 decembrie 2004, Tribunalul Ialomița a condamnat inculpatul E.I. la un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 lit. b) C. pen. A aplicat art. 71 – art. 64 C. pen. A luat act că prejudiciul în valoare de 350.000 lei produs părții civile SC G. SRL Fetești a fost acoperit prin restituirea fierului vechi. A luat act că partea vătămată T.A. nu se constituie parte civilă în cauză. S-a reținut că, în noaptea de 5 august 2004, inculpatul E.I. a sustras, prin violență, fier vechi de la SC G. SRL Fetești.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 33/ A din 19 ianuarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul E.I. împotriva hotărârii primei instanțe. Împotriva acestei din urmă hotărâri, inculpatul menționat a declarat recurs, întemeiat pe art. 385 9 pct. 17 și 17 1 C. proc. pen. Inculpatul a susținut că a sustras fier din incinta SC G. SRL, fără a exercita însă violențe asupra paznicului, împrejurare în raport de care a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 208 – art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.

S-a mai susținut de către inculpat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, împrejurare în raport de care acesta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunțate în cauză și, în rejudecare, pronunțarea unei soluții de achitare a acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen. Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Este necontestat în cauză că, în noaptea de 5 august 2004, inculpatul E.I., însoțit de numitul P.I.D., s-a deplasat la depozitul SC G. SRL, de unde au sustras fier vechi. Exercitarea de violențe în vederea săvârșirii furtului este dovedită de declarația părții vătămate, de certificatul medico-legal și declarația martorului M.M.

Pentru a înlătura posibilitatea intervenirii altor persoane, în sprijinul paznicului, ce ar fi putut fi alertate de strigătele acestuia, inculpatul a acoperit capul părții vătămate cu o pătură. Prin urmare, situația de fapt este corect stabilită, iar încadrarea juridică este cea legală. Inculpatul propune o altă selecție a probelor. Or, din examinarea materialului probator administrat în cauză se constată că instanța de fond a reținut, motivat, acele probe, concordante, care dovedesc cert săvârșirea faptei și vinovăția inculpatului, în condițiile arătate și a înlăturat probele ce nu se coroborează cu ansamblul materialului probator și nu au aptitudinea de a susține o altă situație de fapt. Ca atare, hotărârile pronunțate în cauză sunt temeinice și legale, nesupuse cazurilor de casare invocate de inculpat.

Totodată, examinând cauza în raport de dispozițiile art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nici alte cazuri de casare susceptibile a fi puse în discuție din oficiu nu se constată. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.I. care, în baza art. 192 alin. (2) din același cod, va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.I. împotriva deciziei penale nr. 33/ A din 19 ianuarie 2005 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 25 aprilie 2005.