ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7474/2007

Deliberând, în condițiile art. 256

C. proc. civ., asupra cauzei civile de față, a reținut următoarele:

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că în raport de efectul direct al directivei comunitare din

normele căreia rezultă fără echivoc că împrejurarea că autoritățile unui alt

stat au dispus expulzarea unei persoane nu este suficientă prin ea însăși

pentru ca tribunalul să restrângă dreptul la liberă circulație a unui cetățean

român pe teritoriul acelui stat.

Reclamanta a invocat doar nerespectarea

condițiilor prevăzute de legea unui alt stat referitoare la dreptul de ședere

pe teritoriul acestuia a unui cetățean român, fără a administra nicio probă

concludentă cu privire la conduita pârâtului din care să reiasă că încălcarea

condițiilor impuse de legea străină ar constitui o amenințare reală, prezentă

și suficient de gravă la adresa unui interes fundamental al societății.

În considerentele hotărârii sale

instanța de apel a arătat că, față de art. 8 alin. (1) din Tratatul de

Instituire a unei Constituții pentru Europa, odată cu aderarea României la Uniunea

Europeană intimatul pârât a dobândit și cetățenia europeană și dreptul de a se

afla pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene, drept care nu

poate fi limitat în orice condiții.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte din Ministerul

Internelor și Reformei Administrative critica, nemotivată în drept, vizând

următoarele aspecte:

Autoritățile

române nu au competența de a cerceta și a se pronunța asupra legalității și

temeiniciei

actului de returnare săvârșit de autoritățile străine, ci doar de a lua act de

această măsură.

Potrivit

art. 25 din Constituție, condițiile exercitării dreptului la liberă circulație

se

stabilesc prin lege, astfel că ține de opțiunea legiuitorului

instituirea anumitor cerințe specifice în care cetățenii români pot circula în

străinătate.

Analizând

criticile formulate, Înalta Curte a apreciat că dezvoltarea acestora face

posibilă

încadrarea în motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

în

raport de care a fost verificată

legalitatea hotărârii, și a reținut că recursul nu este întemeiat

pentru

următoarele considerente:

Reclamanta a solicitat

restrângerea exercitării dreptului intimatului la libera circulație în statele

Uniunii Europene în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind

regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate.

Conform art. 39 alin. (1) din

lege, în situația prevăzută la art. 38 lit. a) măsura se

dispune, la solicitarea Direcției Generale de

Pașapoarte, cu privire la statul de pe teritoriul

căruia a fost

returnată persoana, de către tribunalul în a cărui rază teritorială se află

domiciliul acestei persoane, iar când aceasta are

domiciliul în străinătate, de către Tribunalul

București.

Așadar,

luarea acestei măsuri este de competența instanțelor judecătorești cărora, în

lipsa

unei prevederi care să dispună altfel, nu le poate fi restrâns dreptul de

apreciere și analizare a dovezilor administrate în cauză.

Într-adevăr, libertatea

circulației cetățenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfășoare

cu respectarea cerințelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25

alin. (1) teza

a II-a din Constituție. Or,

Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor

români

în străinătate nu stabilește că, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui

cetățean român, trebuie să se dispună restrângerea exercitării dreptului

acestuia la libera circulație.

Dacă legiuitorul ar fi dorit ca

simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea

exercițiului dreptului la libera circulație, ar fi stipulat că o asemenea

restrângere operează de drept.

În legislația primară, art. 18.1.

TCE prevede că orice cetățean al Uniunii are dreptul de a circula și de a locui

liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva limitărilor și condițiilor

prevăzute de tratat și de dispozițiile luate pentru aplicarea sa.

În legislația secundară, Directiva

Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29

aprilie 2004 privind libera circulație și rezidență a cetățenilor Uniunii

Europene și membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de

modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 și de abrogare a directivelor

64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE,

90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii

Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004, stabilește că limitarea dreptului

cetățenilor statelor membre la liberă circulație poate fi dispusă numai pentru

motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.

Prin O.U.G. nr. 102/2005 privind

libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale

Uniunii Europene și Spațiului Economic European, aprobată prin Legea nr.

260/2005, și care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea

Europeană (art. 35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE.

Drept urmare, normele din

reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de

drept intern.

Întrucât reclamanta nu a probat,

în condițiile art. 1169 C. civ., incidența vreunuia dintre cauzele de limitare

prevăzute în Directivă, instanțele de fond au pronunțat hotărâri legale, date

cu aplicarea și interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente.

Față de cele ce preced, Înalta

Curte a constatat că nu sunt întrunite cerințele art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

motiv pentru care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul a fost

respins cu consecința păstrării hotărârii atacate.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul

declarat de reclamanta Direcția Generală de Pașapoarte

din Ministerul Internelor și Reformei Administrative împotriva deciziei

nr. 344 din 16 mai

2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 6 noiembrie 2007.