ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3972/2009

Asupra recursului de față; Din analiza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 348 din 23 mai 2007, Tribunalul Iași, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen. În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea civilă SC N.L. SRL Pașcani. S-a luat act că partea vătămată C.R.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză. S-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 537 RON care a fost ridicată de la acesta în cursul urmăririi penale.

Pentru a se pronunța astfel a reținut în esență că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Iași întocmit la data de 17 martie 2006, înregistrat în instanță sub nr. 4373 din 21 martie 2006 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen. Partea vătămată C.C.R. lucrează ca vânzător - gestionar la magazinul alimentar E. aparținând SC N.L. SRL Pașcani, magazin care este amplasat în locuința părinților părții vătămate. În ziua de 14 decembrie 2005 în jurul orelor 18,20 partea vătămată C.C.R.

se afla singură în magazinul anterior menționat, când în magazin au intrat patru persoane necunoscute (trei bărbați și o femeie) identificate ulterior ca fiind inculpatul C.M. și V.D., C.G., T.D. Aceștia aveau intenția de a sustrage bani din casieria magazinului împrejurare care s-a și întâmplat în momentul în care partea vătămată a deschis sertarul, iar C.G. a observat existența bancnotelor și a pătruns după tejghea, imobilizând-o pe aceasta prinzând-o de la spate de gât și gură pentru a nu țipa, timp în care V.D. a sustras toți banii din sertar, respectiv suma de 27.000.000 lei. În acest timp C.M. și T.D. s-au aflat lângă ușă în interiorul magazinului pentru a asigura paza și pentru a împiedica accesul eventualilor clienți în magazin.

După sustragerea sumei de bani aceștia au părăsit magazinul, mergând la autoturismul F.T.A., ce se afla în fața magazinului, timp în care partea vătămată a sesizat telefonic organele de poliție, care prin stația radio au anunțat să fie urmărit un autoturism, marcă străină, acestea fiind singurele cifre și singura literă, reținute de partea vătămată.

Tribunalul Iași a reținut că situația de fapt descrisă prin rechizitoriu se bazează exclusiv pe declarațiile părții vătămate C.C.R., iar susținerile acesteia că inculpatul a participat la data de 14 decembrie 2005 în incinta magazinului E. nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză, motiv pentru care, pentru aflarea adevărului cu privire la fapte, instanța a audiat în mod nemijlocit inculpatul, martorii din lucrări care s-au prezentat la instanță și a dat citire declarațiilor martorilor audiați în cursul urmăririi penale care nu s-au putut prezenta în fața instanței, constatându-se imposibilitatea audierii nemijlocite a acestora. Partea vătămată C.C.R.

care a descris situația de fapt reținută în actul de sesizare a fost audiată în cursul urmăririi penale, iar în fața instanței la data de 4 iulie 2006 a declarat că nu are pretenții de la inculpat și nu înțelege să participe ca parte vătămată în procesul penal, iar la termenul de judecată din 20 ianuarie 2006, C.C.R. a arătat că nu vrea să dea declarații în cauză. Din procesele verbale de prezentare pentru recunoaștere rezultă că partea vătămată C.C.R. în prezența martorilor asistenți M.O., T.I.S., U.I.Ș., a recunoscut din grupul prezentat pe inculpatul C.M., afirmând că acesta este persoana care a asigurat paza, în timp ce i-a fost sustrasă suma de 2700 RON din magazin, și pe numita T.D. ca fiind una din complici la fapta de tâlhărie.

Partea civilă SC N.L. SRL prin reprezentanți legali s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 2700 RON însă nu a depus la dosar nici un înscris și nici nu s-a întocmit un proces verbal de inventariere prin care să se dovedească că prejudiciul este cel indicat de gestionara C.C.R. Martorul M.G. propus în sprijinul învinuirii aduse inculpatului, audiat în cursul urmăririi penale și în instanță, a arătat că în ziua de 14 decembrie 2005 în jurul orelor 18,15 se afla pe strada I.C. din Pașcani, în aproprierea magazinului de la locuința numitului C.I. și a avăzut pe stradă un autoturism de culoare închisă care a oprit în fața magazinului și din care au coborât 4 persoane, pe care nu le-a văzut la față și nu le-ar putea recunoaște.

După 10 minute autoturismul a plecat în viteză iar pe gestionara C.C. a auzit-o strigând „hoții". Același martor în fata instanței a declarat că ceea ce se menționează în declarație de la fila 41 u.p. nu corespunde adevărului iar declarația a fost semnată de el fără a-i fi citită și fără să o citească. A mai arătat că a aflat de la numitul C.C. faptul că s-a pătruns în magazin și s-ar fi furat o sumă de bani. Martora C.D.I. audiată în cursul urmăririi penale și la instanță a declarat că a asistat la comiterea faptei. A doua zi pe data de 15 decembrie 2005 a aflat de la mama ei că partea vătămată C.C. a fost tâlhărită și că i s-ar fi sustras suma de 27.000.000 lei. Martora F.D. audiată la instanță, a declarat că inculpatul C.M.

a venit la domiciliul ei din Pașcani în ziua de 14 decembrie 2005 în jurul orelor 15,00 și a plecat în jurul orelor 21,00 în aceiași zi, însă a mai arătat că nu-și menține declarația dată la poliție, deoarece a declarat în fața organelor de urmărire penală că nu s-a întâlnit cu inculpatul în ziua de 14 decembrie 2005, pentru a evita venirea organelor de poliție la domiciliul său. Martorul C.M.G. a declarat în cursul urmăririi penale că a fost vizitat la domiciliu de numitul U.T. care era însoțit de o persoană necunoscută și acesta i-a propus să-i comunice părții vătămate că în situația în care își va schimba declarația va primi suma de 2700 RON. Martorul U.T., audiat în cursul urmăririi penale a declarat că în data de 18 decembrie numiții P.N.

și F.V. l-au întrebat dacă o cunoaște pe partea vătămată C.C.R. întrucât rudele inculpatului vor să-i restituie prejudiciul, pentru ca aceasta să-și retragă plângerea. Inculpatul C.M. audiat în cursul urmăririi penale și la instanță nu a recunoscut comiterea faptei pentru care a fost trimis în judecată, susținând că nu a participat în nici un mod la comiterea faptei de care a fost acuzat, iar în data de 14 decembrie 2005 între orie 14,30 - 15,00 și 19,00 a fost în vizită la familia sa din Pașcani F. Instanța de fond a reținut că din punctul de vedere al concludentei depozițiilor date atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, probele testimoniale nu converg spre a demonstra cu certitudine că inculpatul C.M.

a săvârșit în mod nemijlocit acțiunea de complicitate la infracțiunea de tâlhărie din data de 14 decembrie 2005. Împotriva acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași criticând sentința atacată pentru netemeinicie și nelegalitate în ce privește latura civilă și latura penală, arătând că achitarea inculpatului este greșită în raport cu probele dosarului, și că martorii audiați fac dovada deplină că inculpatul C.M. este cel care a comis fapta la 14 decembrie 2005 la magazinul SC N.L. SRL. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și condamnarea inculpatului cât și soluționarea acțiunii civile. Prin Decizia nr. 34 din 12 martie 2009, Curtea de Apel Iași, secția penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr. 348 din 23 mai 2007 a Tribunalului Iași pe care a desființat-o și rejudecând în baza art. 334 C. proc.

pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen. în infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen. Pentru săvârșirea acestei infracțiuni l-a condamnat pe inculpatul C. (fost C., fost A.) M., la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 86 4 cu referire la art. 83 alin. (1) a revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 96 din 3 iunie 1998 a Tribunalului Neamț și rămasă definitivă prin Decizia nr. 1025 din 13 martie 2000 a Curții Supreme de Justiție, pedeapsă pe care a cumulat-o cu pedeapsa aplicată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare. A aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a și b C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (1) C. pen. În baza art. 88 alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării preventive în perioada 14 decembrie 2005 - 08 noiembrie 2006. A admis acțiunea civilă formulată de SC N.L.

SRL Pașcani și a obligat inculpatul la plata sumei de 2700 RON cu titlu de despăgubiri civile. A dispus restituirea către inculpat a sumei de 537 RON consemnată la C.E.C. cu recipisa din data de 10 ianuarie 2006. A obligat inculpatul la cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel a reținut că din rapoartele întocmite de agenții șefi adjuncți E.C. și C.D. (f. 24-26 u.p.) cât și din declarația detaliată dată de martorul C.D. în fața judecării apelului (f. 75) rezultă fără dubiu că la oprirea autoturismului aflat în trafic, conducătorul auto aflat în persoana inculpatului C.M., a auzit comunicarea radio moment în care acesta a purtat un dialog scurt cu ocupantul din față-dreapta, în limba romanes, care a trecut de îndată la volan și a pornit în viteză.

Conducătorul auto care era coborât din mașină s-a aruncat spre agentul șef E.C. pentru a-l împiedica să urce la volanul autoturismului poliției. În momentul în care s-a urcat în mașină, inculpatul s-a apucat de portieră după care s-a așezat în fața mașinii pentru a împiedica plecarea în urmărire. Nu s-a reușit ajungerea din urmă a autoturismului, deoarece luase avans considerabil după care a stins luminile pentru a nu fi urmăriți, după care s-au reîntors la locul faptei pentru a-l găsi pe conducătorul auto și împreună cu un lucrător de poliție de la Biroul de Investigare a Fraudelor, acesta a fost identificat pe str. M. în persoana numitului C.M. În timpul cercetărilor penale martorii R. (fost P.) C.N.

și C. (fost S.) N.C., au mers la numita C.D. sora martorei C.C. pentru ca aceasta să o convingă să declare, în schimbul unei sume de bani, că nu a fost jefuită, aspect cu care partea vătămată nu a fost de acord. Fiind ascultați în fața judecății apelului (f. 163 și 164) la 22 mai 2008, după trecerea unei durate de peste 3 ani aceștia au declarat că nu-și mai amintesc conținutul celor relatate la acea dată și nu cunosc nimic din faptele deduse judecății. În baza probelor administrate și examinate, respectiv declarațiile constante ale martorei C.C.R., rapoartele întocmite de agenții șefi adjuncți E.C. și C.D., declarațiile acestora, procesul verbal pentru recunoaștere din grup de persoane a inculpatului C.M., declarațiile martorilor F.D., S.V., C.D., și U.T., Curtea de Apel Iași a reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen.

raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen., constând în aceea că în seara de 14 decembrie 2005 în timp ce se afla în loc public împreună cu alții a asigurat paza în timp ce alte două persoane au deposedat prin violență pe martora C.C.R de suma de 2700 lei. Referitor la acțiunea civilă alăturată celei penale se constată că în data de 23 decembrie 2005 în faza de urmărire penală, SC N.L. SRL Pașcani, s-a constituit parte civilă cu suma de 2700 RON ce reprezintă bani proveniți din încasări și însușită de la gestionara - martoră C.C.R. Împotriva Deciziei nr. 34 din 12 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul C. (fost C., fost A.) M. Reprezentantul parchetului a solicitat admiterea recursului și a criticat decizia pronunțată în apel pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei de doar 4 ani aplicată inculpatului C.M.

pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la tâlhărie. A mai susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante și dându-le efect conform dispozițiilor art. 76 alin. (2) lit. b) C. pen., a redus cuantumul pedepsei sub minimul special prevăzut de lege pentru fapta comisă, având în vedere starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpatul când a săvârșit fapta de tâlhărie, precum și atitudinea nesinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal prin nerecunoașterea faptei săvârșite. Apărătorul ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului promovat și în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc.

pen., a solicitat casarea deciziei pronunțată de instanța de apel ca netemeinică și nelegală și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, instanță care în mod corect a dispus achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât întreg materialul probator s-a bazat pe declarațiile părții vătămate C.C.R., neexistând martori oculari sau alte probe care să dovedească vinovăția inculpatului, precum și că inculpatul, la momentul săvârșirii faptei pentru care este trimis în judecată, se afla în vizită la niște prieteni. A arătat că decizia pronunțată în apel este criticabilă pentru nelegalitate în condițiile în care instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății, în deliberare, fără ca aceasta să fie pusă în discuția contradictorie a părților, potrivit dispozițiilor legale respectiv art. 334 C. proc.

pen. A mai susținut că prezentul recurs vizează și încheierea de respingere a cererii de recuzare a judecătorului C.P., având în vedere că acest judecător a soluționat apelul inculpatului și că se află în relații de dușmănie cu el, apărătorul ales al inculpatului, avocat S.S.M., întrucât în mod repetat a aplicat amenzi acestuia în diverse cauze soluționate de magistratul amintit anterior. A mai susținut totodată, că judecătorul era incompatibil să soluționeze prezenta cauză fiind incidente dispozițiile art. 48 lit. d) C. proc. pen. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen. combinate cu art. 385 6 alin. (1) și art. 385 7 alin. (1) C. proc. pen., constată că recursurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de recurentul inculpat C. (fost C., fost A.) M. nu sunt fondate pentru motivele care vor fi expuse în continuare. Cu privire la recursul Parchetului, Înalta Curte constată că în mod temeinic și legal, instanța de apel a avut în vedere la reindividualizarea pedepsei inculpatului criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., reținând în favoarea acestuia dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., în raport de cuantumul prejudiciului creat, respectiv 2700 RON și calitatea de complice în săvârșirea faptei. În prezenta cauză au fost îndeplinite ambele condiții ale existenței infracțiunii de complicitate, prima condiție constând în comiterea de către autor a unei fapte prevăzute de legea penală, respectiv sustragerea banilor în sumă de 2700 RON din casieria magazinului E. SC N.L.

SRL, de către V.D. și imobilizarea vânzătoarei C.C.R. de către C.G., precum și a doua condiție constând în săvârșirea de către complice a unei activități menite să ajute pe autor la săvârșirea infracțiunii, respectiv asigurarea pazei magazinului pentru a împiedica accesul eventualilor clienți în magazin de către C. (fost C., fost A.) M. Totodată, inculpatul C. (fost C., fost A.) M., a avut o participație secundară, contribuția sa fiind indirectă și mediată la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, reținându-i-se corect vinovăția pentru comiterea infracțiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen.

Nici critica reprezentantului parchetului cu privire la cuantumul prejudiciului luat în considerare la stabilirea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., nu este întemeiată. Prin dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. s-a prevăzut că împrejurările enumerate, ce pot constitui circumstanțe atenuante, din alineatul precedent, au caracter exemplificativ ceea ce presupune că instanța poate reține ca circumstanțe atenuante și alte îmrejurări care atenuează gradul de pericol social al faptei și de periculozitate al infractorului, astfel că instanța de apel a reținut corect ca circumstanțe atenuante judiciare calitatea de complice a inculpatului în săvârșirea faptei de tâlhărie și cuantumul prejudiciului creat, condamnându-l pe acesta la o pedeapsa de 4 ani închisoare, circumstanțe pe care instanța de recurs nu le va înlătura.

Totodată instanța de apel a reținut și starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla inculpatul la momentul săvârșirii faptei, ținând cont de sentința penală nr. 96 din 03 iunie 1998 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 223/1998, prin care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (3) C. pen., rămasă definitivă la data de 13 martie 2000 prin Decizia nr. 1025 a Curții Supreme de Justiție, prin care a admis recursul declarat de inculpat referitor la modalitatea de executare a pedepsei care a fost suspendată supravegheat pe o durată de 8 ani, conform art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., revocând beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei precizată anterior, în temeiul art. 86 4 cu referire la art. 83 alin. (1) C. pen., cumulând pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiuni de „complicitate la tâlhărie" urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

Înalta Curte nu poate primi nici critica apărătorului ales al inculpatului prin care a solicitat casarea deciziei pronunțată de instanța de apel ca netemeinică și nelegală și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, instanță care în mod corect a dispus achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât întreg materialul probator s-a bazat pe declarațiile părții vătămate C.C.R., neexistând martori oculari sau alte probe care să dovedească vinovăția inculpatului. Din declarațiile date în mod constant de martora C.C.R., în sensul că în data de 14 decembrie 2005 în jurul orelor 18,30 în timp ce se afla singură și își desfășura activitatea de vânzător - gestionar la magazinul alimentar E. aparținând SC N.L.

SRL Pașcani, magazin care este amplasat în locuința părinților părții vătămate, a fost tâlhărită, fiindu-i sustrasă suma de 2700 lei, de către patru persoane necunoscute (trei bărbați și o femeie), recunoscând ulterior din grupul de peroane pe inculpatul C.M. și din fotografie pe numiții V.D., C.G., T.D. Din rapoartele întocmite de agenții șefi adjuncți E.C. și C.D. (f. 24-26 u.p.) cât și din declarația detaliată dată de martorul C.D. în fața judecării apelului (f.75) rezultă fără dubiu că la oprirea autoturismului aflat în trafic, conducătorul autoturismului cu marca F.T.A. aflat în persoana inculpatului C.M., care a auzit comunicarea radio moment în care acesta a purtat un dialog scurt cu ocupantul din față-dreapta care a trecut de îndată la volan și a pornit în viteză.

Conducătorul auto care era coborât din mașină s-a aruncat spre agentul șef E.C. pentru a-l împiedica să urce la volanul autoturismului poliției, opunându-se ca agenții șefi de poliție să urmărească mașina inculpatului, acesta fiind identificat ca fiind inculpatul C.M. Din declarația numitei F.D. (f. 59 u.p), a numitului P.N. (f. 61 u.p.), numitului C.M.G. (f. 62 u.p.), numitei C.D.I. (f. 63 u.p.), numitului U.T. (f. 64 u.p.), S.C.N. (fost C.) zis B. (f. 74 u.p.), rezultă că numiții S.C.N. și P.N., au mers împreună la data de 18 decembrie 2005 domiciliul numitei F.D. din Pașcani, aceasta fiind rudă îndepărtată cu inculpatul C.M., la domiciliul acesteia fiind A.N. (fratele inculpatului C.M.) și soția acestuia din Piatra Neamț.

Prezența numiților S.C.N. și P.N. a avut ca scop de a merge la numitul U.T. pentru a lua legătura cu o rudă a numitei C.C.R. pentru a-i propune oferire a sumei de 2700 RON plus 100 milioane lei în vederea retragerii declarației de la poliție prin care era învinuit inculpatul C.M. de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie din data de 14 decembrie 2005. Lucru care s-a și întâmplat la data de 18 decembrie 2005, când cei doi menționați anterior au contactat pe U.T. mergând cu acesta la C.D.I. (sora martorei C.C.R.) și la soțul ei C.M.G. pentru a le propune oferirea sumelor de bani anterior arătate, după care, soții C. luând legătura telefonic cu sora, respectiv, cumnata lor C.C.R., aceasta a precizat că refuză oferta propusă, întrucât nu dorește să-și retragă declarația.

De asemenea declarațiile date de F.D. și S.V. - fiul său - (f. 58 și f. 60 u.p.) confirmă că în data de 14 decembrie 2005, aceștia au stat în piață „unde au vândut marfă la tarabă până în jurul orelor 16, 30 când au plecat acasă", iar în cursul acestei zile inculpatul C.M. nu i-a vizitat deloc. Împrejurarea că F.D. și numiții S.C.N. și P.N. fiind reaudiați de către instanța de apel și de instanța de fond, și-au retractat declarațiile date la urmărirea penală pe motivul că nu-și mai amintesc exact din pricina timpului îndelungat existent între momentul declarațiilor date la urmărire penală respectiv anul 2005 și anul 2008 - când martorii S.C.N. și P.N. au fost audiați în apel (f. 163, f. 164 dosar apel), iar martora F.D.

arătând că în data de 14 decembrie 2005, a fost la domiciliul ei între orele 15,00 și 21,00 timp în care a fost vizitată de către inculpatul C.M. (f. 25 dosar fond), motivând că declarația dată la urmărire penală (f. 58 u.p.) a fost dată în sensul că nu s-a întâlnit cu C.M., pentru a nu fi chemată în mod repetat la poliție, nu pot conduce la concluzia că întreg materialul probator administrat în cauză a constat în fapt în exclusivitate în declarațiile martorei C.C.R. În mod corect a mai reținut Curtea de Apel Iași că există îndoieli cu privire la veridicitatea declarațiilor date ulterior de către F.D., aceasta fiind în situația de concubinaj cu inculpatul C.M., aceștia fiind părinții biologici ai numitei F.R., așa cum rezultă din declarațiile autentificate la notarul public I.A.

în data de 22 mai 2006, date de către F.R., F.D., S.V., exprimând îndoiala cu privire la același aspect relatat fidel în primele declarații date la urmărirea penală imediat după petrecerea evenimentelor. Înalta Curte constată că, instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptelor comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei. Cu privire la critica apărătorului inculpatului în sensul că decizia pronunțată în apel este criticabilă pentru nelegalitate în condițiile în care instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății, în deliberare, fără ca aceasta să fie pusă în discuția contradictorie a părților, potrivit dispozițiilor legale respectiv art. 334 C. proc.

pen., Înalta Curte constată că nici acesta nu este întemeiat. Prin încheierea de ședință din data de 5 martie 200, când cauza a rămas în pronunțare, Curtea de Apel Iași a acordat cuvântul la dezbateri, iar reprezentantul parchetului în concluziile orale (f. 300 verso dosar apel), a arătat că înțelege să invoce schimbarea încadrării juridice în senul reținerii stării de recidivă postcondamnatorie în sarcina inculpatului C.M. Apărătorul inculpatului, avocat S.M.S., având cuvântul la dezbateri la data de 5 martie 2009 nu a făcut referire, în mod expres, la acest motiv de apel invocat în concluziile orale de către reprezentantul parchetului, solicitând respingerea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.

Având nevoie de timp pentru deliberare Curtea de Apel Iași a amânat pronunțarea cauzei la data de 12 martie 2009. Curtea de Apel Iași în raport de dispozițiile art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen. în infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen.

Împrejurarea că apărătorul inculpatului nu a formulat în concluziile sale, în mod expres apărarea asupra schimbării încadrării juridice invocată, în concluziile orale de reprezentantul parchetului, la data de 5 martie 2009, când au avut loc dezbaterile, și că acesta nici nu a formulat concluzii scrise în acest sens, întrucât pronunțarea cauzei s-a amânat la data de 12 martie 2009, nu se poate reține că nu au fost respectate garanțiile procesuale de către instanța de apel și că acest aspect ar trebui să atragă casarea deciziei pronunțate. Din aceste împrejurări rezultă că schimbarea încadrării juridice a fost invocată de către reprezentantul Parchetului la data de 5 martie 2009 (fila 300 verso dosar apel) când a fost acordat cuvântul la dezbateri și nu „în deliberare", așa cum susține inculpatul, prin apărător, în motivele de recurs.

Pe de altă parte, prin aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen., în decizia pronunțată în apel, de fapt, Curtea de Apel Iași a schimbat coordonatele între care s-a pus problema individualizării sancțiuni penale a inculpatului C.M., în raport de starea de recidivă postcondamnatorie în care se afla acesta la momentul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie.

Cu privire la ultima critică a apărătorului inculpatului și casarea deciziei date în apel în sensul că prezentul recurs vizează și încheierea de respingere a cererii de recuzare a judecătorului C.P., având în vedere că acest judecător a soluționat apelul inculpatului și că se află în relații de dușmănie cu el, apărătorul ales al inculpatului, avocat S.S.M., întrucât în mod repetat a aplicat amenzi acestuia în diverse cauze soluționate de magistratul amintit anterior, susținând totodată, că acesta era incompatibil să soluționeze prezenta cauză fiind incidente dispozițiile art. 48 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte constată că nici acesta nu este întemeiat. Prin încheierea de ședință din data de 4 septembrie 2008, Dosar nr. 4373/99/2006 (f. 234 dosar apel), apărătorul inculpatului C.M., avocat S.M.S.

a formulat în scris, cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, judecător C.P., invocând dispozițiile art. 48 lit. d) C. proc. pen. Prin încheierea de ședință din data de 15 octombrie 2008 Dosar nr. 4373/99/2006 (f. 233 dosar apel), Curtea de Apel Iași a respins cererea de recuzare a președintelui completului de judecată, judecător C.P., formulată de apărătorul inculpatului C.M., avocat S.M.S., reținând că motivul invocat respectiv, dispozițiile art. 48 lit. d) C. proc. pen., este neîntemeiat. La termenul de judecată din data de 5 martie 2009 (f. 330 verso dosar apel), când a fost acordat cuvântul la dezbaterile pe fond a apelului promovat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Iași a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 199 alin. (3) C. proc.

pen., exonerarea de Ia plata amenzii judiciare în cuantum de 2000 lei aplicată apărătorului inculpatului, prin încheierea de ședință din data de 27 martie 2008, ca urmare a înscrisului depus de acesta la dosarul cauzei, și a dispus totodată efectuarea unei adrese la Curtea de Apel Iași - Registrul de Amenzi Judiciare, însoțită de încheierea de ședință de la acest termen de judecată pentru a se lua măsurile care se impun. Pentru aceste ultime considerente, Înalta Curte constată că nu se impune casarea deciziei pronunțată în apel nici cu privire la acest caz de casare invocat de apărarea inculpatului în recurs, respectiv că a existat un caz de incompatibilitate în sensul dispozițiilor art. 48 lit. d) C. proc.

pen., cu atât mai mult cu cât apărătorul a fost exonerat de la plata amenzii judiciare, iar cererea de recuzare a președintelui completului de judecată a fost soluționată potrivit dispozițiilor legale. Așa fiind, instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul C. (fost C., fost A.) M. împotriva Deciziei penale nr. 34 din 12 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală, nu sunt fondate, urmând a fi respinse în temeiul dispozițiilor art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În temeiul dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la cheltuieli judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și de inculpatul C. (fost C., fost A.) M. împotriva Deciziei penale nr. 34 din 12 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 27 noiembrie 2009.