ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3972/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3972/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)

Asupra

recursului de față;

Din analiza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 348 din

23 mai 2007, Tribunalul Iași, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art.

10 lit. c C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.M. pentru săvârșirea infracțiunii

de complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat

la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen.

În baza art. 346

alin. (3) C. proc. pen. a fost respinsă acțiunea civilă formulată de partea

civilă SC N.L. SRL Pașcani.

S-a luat act

că partea vătămată C.R.C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

S-a dispus

restituirea către inculpat a sumei de 537 RON care a fost ridicată de la acesta

în cursul urmăririi penale.

Pentru a se

pronunța astfel a reținut în esență că prin rechizitoriul

Parchetului

de pe lângă Tribunalul Iași întocmit la data de 17 martie 2006, înregistrat în

instanță sub nr. 4373 din 21 martie 2006 s-a dispus trimiterea în judecată a

inculpatului C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin.

(1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen.

Partea

vătămată C.C.R. lucrează ca vânzător - gestionar la magazinul alimentar E. aparținând

SC N.L. SRL Pașcani, magazin care este amplasat în locuința părinților părții

vătămate.

În ziua de 14

decembrie 2005 în jurul orelor 18,20 partea vătămată C.C.R. se afla singură în

magazinul anterior menționat, când în magazin au intrat patru persoane

necunoscute (trei bărbați și o femeie) identificate ulterior ca fiind

inculpatul C.M. și V.D., C.G., T.D.

Aceștia aveau

intenția de a sustrage bani din casieria magazinului împrejurare care s-a și

întâmplat în momentul în care partea vătămată a deschis sertarul, iar C.G. a

observat existența bancnotelor și a pătruns după tejghea, imobilizând-o pe

aceasta prinzând-o de la spate de gât și gură pentru a nu țipa, timp în care V.D.

a sustras toți banii din sertar, respectiv suma de 27.000.000 lei.

În acest timp

C.M. și T.D. s-au aflat lângă ușă în interiorul magazinului pentru a asigura

paza și pentru a împiedica accesul eventualilor clienți în magazin.

După

sustragerea sumei de bani aceștia au părăsit magazinul, mergând la autoturismul

F.T.A., ce se afla în fața magazinului, timp în care partea vătămată a sesizat

telefonic organele de poliție, care prin stația radio au anunțat să fie urmărit

un autoturism, marcă străină, acestea fiind singurele cifre și singura literă,

reținute de partea vătămată.

Tribunalul

Iași a reținut că situația de fapt descrisă prin rechizitoriu se bazează

exclusiv pe declarațiile părții vătămate C.C.R., iar susținerile acesteia că

inculpatul a participat la data de 14 decembrie 2005 în incinta magazinului E.

nu se coroborează cu nici un alt mijloc de probă administrat în cauză, motiv

pentru care, pentru aflarea adevărului cu privire la fapte, instanța a audiat

în mod nemijlocit inculpatul, martorii din lucrări care s-au prezentat la

instanță și a dat citire declarațiilor martorilor audiați în cursul urmăririi

penale care nu s-au putut prezenta în fața instanței, constatându-se

imposibilitatea audierii nemijlocite a acestora.

Partea

vătămată C.C.R. care a descris situația de fapt reținută în actul de sesizare a

fost audiată în cursul urmăririi penale, iar în fața instanței la data de 4

iulie 2006 a declarat că nu are pretenții de la inculpat și nu înțelege să

participe ca parte vătămată în procesul penal, iar la termenul de judecată din

20 ianuarie 2006, C.C.R. a arătat că nu vrea să dea declarații în cauză.

Din procesele

verbale de prezentare pentru recunoaștere rezultă că partea vătămată C.C.R. în

prezența martorilor asistenți M.O., T.I.S., U.I.Ș., a recunoscut din grupul

prezentat pe inculpatul C.M., afirmând că acesta este persoana care a asigurat

paza, în timp ce i-a fost sustrasă suma de 2700 RON din magazin, și pe numita T.D.

ca fiind una din complici la fapta de tâlhărie.

Partea civilă

SC N.L. SRL prin reprezentanți legali s-a constituit parte civilă în cauză cu

suma de 2700 RON însă nu a depus la dosar nici un înscris și nici nu s-a

întocmit un proces verbal de inventariere prin care să se dovedească că

prejudiciul este cel indicat de gestionara C.C.R.

Martorul M.G.

propus în sprijinul învinuirii aduse inculpatului, audiat în cursul urmăririi

penale și în instanță, a arătat că în ziua de 14 decembrie 2005 în jurul orelor

18,15 se afla pe strada I.C. din Pașcani, în aproprierea magazinului de la

locuința numitului C.I. și a avăzut pe stradă un autoturism de culoare închisă

care a oprit în fața magazinului și din care au coborât 4 persoane, pe care nu

le-a văzut la față și nu le-ar putea recunoaște. După 10 minute autoturismul a

plecat în viteză iar pe gestionara C.C. a auzit-o strigând „hoții".

Același martor în fata instanței a declarat că ceea ce se menționează în

declarație de la fila 41 u.p. nu corespunde adevărului iar declarația a fost

semnată de el fără a-i fi citită și fără să o citească. A mai arătat că a aflat

de la numitul C.C. faptul că s-a pătruns în magazin și s-ar fi furat o sumă de

bani.

Martora C.D.I.

audiată în cursul urmăririi penale și la instanță a declarat că a asistat la

comiterea faptei. A doua zi pe data de 15 decembrie 2005 a aflat de la mama ei

că partea vătămată C.C. a fost tâlhărită și că i s-ar fi sustras suma de

27.000.000 lei.

Martora F.D. audiată

la instanță, a declarat că inculpatul C.M. a venit la domiciliul ei din Pașcani

în ziua de 14 decembrie 2005 în jurul orelor 15,00 și a plecat în jurul orelor

21,00 în aceiași zi, însă a mai arătat că nu-și menține declarația dată la

poliție, deoarece a declarat în fața organelor de urmărire penală că nu s-a

întâlnit cu inculpatul în ziua de 14 decembrie 2005, pentru a evita venirea

organelor de poliție la domiciliul său.

Martorul C.M.G.

a declarat în cursul urmăririi penale că a fost vizitat la domiciliu de numitul

U.T. care era însoțit de o persoană necunoscută și acesta i-a propus să-i

comunice părții vătămate că în situația în care își va schimba declarația va

primi suma de 2700 RON.

Martorul U.T.,

audiat în cursul urmăririi penale a declarat că în data de 18 decembrie numiții

P.N. și F.V. l-au întrebat dacă o cunoaște pe partea vătămată C.C.R. întrucât

rudele inculpatului vor să-i restituie prejudiciul, pentru ca aceasta să-și

retragă plângerea.

Inculpatul C.M.

audiat în cursul urmăririi penale și la instanță nu a recunoscut comiterea

faptei pentru care a fost trimis în judecată, susținând că nu a participat în

nici un mod la comiterea faptei de care a fost acuzat, iar în data de 14

decembrie 2005 între orie 14,30 - 15,00 și 19,00 a fost în vizită la familia sa

din Pașcani F.

Instanța de

fond a reținut că din punctul de vedere al concludentei depozițiilor date atât

în cursul urmăririi penale, cât și în faza cercetării judecătorești, probele

testimoniale nu converg spre a demonstra cu certitudine că inculpatul C.M. a

săvârșit în mod nemijlocit acțiunea de complicitate la infracțiunea de tâlhărie

din data de 14 decembrie 2005.

Împotriva

acestei sentințe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași

criticând sentința atacată pentru netemeinicie și nelegalitate în ce privește

latura civilă și latura penală, arătând că achitarea inculpatului este greșită

în raport cu probele dosarului, și că martorii audiați fac dovada deplină că

inculpatul C.M. este cel care a comis fapta la 14 decembrie 2005 la magazinul

SC N.L. SRL. S-a solicitat admiterea apelului, desființarea hotărârii atacate și

condamnarea inculpatului cât și soluționarea acțiunii civile.

Prin Decizia nr.

34 din 12 martie 2009, Curtea de Apel Iași, secția penală, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași împotriva sentinței penale nr.

348 din 23 mai 2007 a Tribunalului Iași pe care a desființat-o și rejudecând în

baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică dată faptelor prin

rechizitoriu din infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26

C. pen. raportat la art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit.

a) C. pen. în infracțiunea de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C.

pen. raportat la art. 211 alin. (1) alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit.

a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 alin. (2) și art. 76 lit.

b) C. pen.

Pentru săvârșirea

acestei infracțiuni l-a condamnat pe inculpatul C. (fost C., fost A.) M., la

pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 86

4

cu referire la art. 83 alin. (1) a revocat beneficiul suspendării sub

supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința

penală nr. 96 din 3 iunie 1998 a Tribunalului Neamț și rămasă definitivă prin Decizia

nr. 1025 din 13 martie 2000 a Curții Supreme de Justiție, pedeapsă pe care a

cumulat-o cu pedeapsa aplicată urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 7

ani închisoare.

A aplicat

inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a și b C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (1)

C. pen.

În baza art. 88

alin. (1) C. pen. a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și arestării

preventive în perioada 14 decembrie 2005 - 08 noiembrie 2006.

A admis acțiunea

civilă formulată de SC N.L. SRL Pașcani și a obligat inculpatul la plata sumei

de 2700 RON cu titlu de despăgubiri civile.

A dispus

restituirea către inculpat a sumei de 537 RON consemnată la C.E.C. cu recipisa

din data de 10 ianuarie 2006.

A obligat

inculpatul la cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a

hotărî astfel a reținut că din rapoartele întocmite de agenții șefi adjuncți E.C.

și C.D. (f. 24-26 u.p.) cât și din declarația detaliată dată de martorul C.D. în

fața judecării apelului (f. 75) rezultă fără dubiu că la oprirea autoturismului

aflat în trafic, conducătorul auto aflat în persoana inculpatului C.M., a auzit

comunicarea radio moment în care acesta a purtat un dialog scurt cu ocupantul

din față-dreapta, în limba romanes, care a trecut de îndată la volan și a

pornit în viteză. Conducătorul auto care era coborât din mașină s-a aruncat

spre agentul șef E.C. pentru a-l împiedica să urce la volanul autoturismului

poliției.

În momentul

în care s-a urcat în mașină, inculpatul s-a apucat de portieră după care s-a

așezat în fața mașinii pentru a împiedica plecarea în urmărire.

Nu s-a reușit

ajungerea din urmă a autoturismului, deoarece luase avans considerabil după

care a stins luminile pentru a nu fi urmăriți, după care s-au reîntors la locul

faptei pentru a-l găsi pe conducătorul auto și împreună cu un lucrător de poliție

de la Biroul de Investigare a Fraudelor, acesta a fost identificat pe str. M. în

persoana numitului C.M.

În timpul

cercetărilor penale martorii R. (fost P.) C.N. și C. (fost S.) N.C., au mers la

numita C.D. sora martorei C.C. pentru ca aceasta să o convingă să declare, în

schimbul unei sume de bani, că nu a fost jefuită, aspect cu care partea

vătămată nu a fost de acord.

Fiind

ascultați în fața judecății apelului (f. 163 și 164) la 22 mai 2008, după

trecerea unei durate de peste 3 ani aceștia au declarat că nu-și mai amintesc

conținutul celor relatate la acea dată și nu cunosc nimic din faptele deduse

judecății.

În baza

probelor administrate și examinate, respectiv declarațiile constante ale

martorei C.C.R., rapoartele întocmite de agenții șefi adjuncți E.C. și C.D.,

declarațiile acestora, procesul verbal pentru recunoaștere din grup de persoane

a inculpatului C.M., declarațiile martorilor F.D., S.V., C.D., și U.T., Curtea

de Apel Iași a reținut că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii de

complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin.

(1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen., constând în aceea că

în seara de 14 decembrie 2005 în timp ce se afla în loc public împreună cu

alții a asigurat paza în timp ce alte două persoane au deposedat prin violență

pe martora C.C.R de suma de 2700 lei.

Referitor la

acțiunea civilă alăturată celei penale se constată că în data de 23 decembrie

2005 în faza de urmărire penală, SC N.L. SRL Pașcani, s-a constituit parte

civilă cu suma de 2700 RON ce reprezintă bani proveniți din încasări și

însușită de la gestionara - martoră C.C.R.

Împotriva Deciziei

nr. 34 din 12 martie 2009, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală, au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul C. (fost

C., fost A.) M.

Reprezentantul

parchetului a solicitat admiterea recursului și a criticat decizia pronunțată

în apel pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei de doar 4

ani aplicată inculpatului C.M. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate

la tâlhărie.

A mai

susținut că în mod greșit instanța de apel a reținut în favoarea inculpatului

circumstanțe atenuante și dându-le efect conform dispozițiilor art. 76 alin. (2)

lit. b) C. pen., a redus cuantumul pedepsei sub minimul special prevăzut de

lege pentru fapta comisă, având în vedere starea de recidivă postcondamnatorie

în care se afla inculpatul când a săvârșit fapta de tâlhărie, precum și

atitudinea nesinceră a inculpatului pe tot parcursul procesului penal prin

nerecunoașterea faptei săvârșite.

Apărătorul

ales al inculpatului a solicitat admiterea recursului promovat și în temeiul

dispozițiilor art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a solicitat

casarea deciziei pronunțată de instanța de apel ca netemeinică și nelegală și

menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, instanță care în mod

corect a dispus achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2

lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât întreg materialul

probator s-a bazat pe declarațiile părții vătămate C.C.R., neexistând martori

oculari sau alte probe care să dovedească vinovăția inculpatului, precum și că

inculpatul, la momentul săvârșirii faptei pentru care este trimis în judecată,

se afla în vizită la niște prieteni.

A arătat că

decizia pronunțată în apel este criticabilă pentru nelegalitate în condițiile

în care instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei deduse

judecății, în deliberare, fără ca aceasta să fie pusă în discuția

contradictorie a părților, potrivit dispozițiilor legale respectiv art. 334 C.

proc. pen.

A mai

susținut că prezentul recurs vizează și încheierea de respingere a cererii de

recuzare a judecătorului C.P., având în vedere că acest judecător a soluționat

apelul inculpatului și că se află în relații de dușmănie cu el, apărătorul ales

al inculpatului, avocat S.S.M., întrucât în mod repetat a aplicat amenzi

acestuia în diverse cauze soluționate de magistratul amintit anterior. A mai

susținut totodată, că judecătorul era incompatibil să soluționeze prezenta

cauză fiind incidente dispozițiile art. 48 lit. d) C. proc. pen.

Înalta Curte

de Casație și Justiție, examinând motivele de recurs invocate, cât și din

oficiu, ambele hotărâri, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen. combinate cu art. 385

6

alin. (1) și art. 385

7

alin.

(1) C. proc. pen., constată că recursurile formulate de Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Iași și de recurentul inculpat C. (fost C., fost A.) M. nu sunt

fondate pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Cu privire la

recursul Parchetului, Înalta Curte constată că în mod temeinic și legal,

instanța de apel a avut în vedere la reindividualizarea pedepsei inculpatului

criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., reținând în favoarea acestuia

dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen., în raport de cuantumul prejudiciului

creat, respectiv 2700 RON și calitatea de complice în săvârșirea faptei.

În prezenta

cauză au fost îndeplinite ambele condiții ale existenței infracțiunii de

complicitate, prima condiție constând în comiterea de către autor a unei fapte

prevăzute de legea penală, respectiv sustragerea banilor în sumă de 2700 RON din

casieria magazinului E. SC N.L. SRL, de către V.D. și imobilizarea vânzătoarei

C.C.R. de către C.G., precum și a doua condiție constând în săvârșirea de către

complice a unei activități menite să ajute pe autor la săvârșirea infracțiunii,

respectiv asigurarea pazei magazinului pentru a împiedica accesul eventualilor

clienți în magazin de către C. (fost C., fost A.) M.

Totodată,

inculpatul C. (fost C., fost A.) M., a avut o participație secundară,

contribuția sa fiind indirectă și mediată la săvârșirea infracțiunii de

tâlhărie, reținându-i-se corect vinovăția pentru comiterea infracțiunii de

complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin.

(1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen.

Nici critica

reprezentantului parchetului cu privire la cuantumul prejudiciului luat în

considerare la stabilirea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C.

pen., nu este întemeiată.

Prin

dispozițiile art. 74 alin. (2) C. pen. s-a prevăzut că împrejurările enumerate,

ce pot constitui circumstanțe atenuante, din alineatul precedent, au caracter

exemplificativ ceea ce presupune că instanța poate reține ca circumstanțe

atenuante și alte îmrejurări care atenuează gradul de pericol social al faptei

și de periculozitate al infractorului, astfel că instanța de apel a reținut

corect ca circumstanțe atenuante judiciare calitatea de complice a inculpatului

în săvârșirea faptei de tâlhărie și cuantumul prejudiciului creat,

condamnându-l pe acesta la o pedeapsa de 4 ani închisoare, circumstanțe pe care

instanța de recurs nu le va înlătura.

Totodată

instanța de apel a reținut și starea de recidivă postcondamnatorie în care se

afla inculpatul la momentul săvârșirii faptei, ținând cont de sentința penală nr.

96 din 03 iunie 1998 pronunțată de Tribunalul Neamț în Dosarul nr. 223/1998,

prin care a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de încăierare prevăzută de art. 322 alin. (3) C. pen.,

rămasă definitivă la data de 13 martie 2000 prin Decizia nr. 1025 a Curții

Supreme de Justiție, prin care a admis recursul declarat de inculpat referitor

la modalitatea de executare a pedepsei care a fost suspendată supravegheat pe o

durată de 8 ani, conform art. 86

1

și art. 86

2

C. pen.,

revocând beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei precizată anterior,

în temeiul art. 86

4

cu referire la art. 83 alin. (1) C. pen.,

cumulând pedeapsa de 3 ani închisoare cu pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare,

pentru săvârșirea infracțiuni de „complicitate la tâlhărie" urmând ca

inculpatul să execute pedeapsa de 7 ani închisoare.

Înalta Curte

nu poate primi nici critica apărătorului ales al inculpatului prin care a

solicitat casarea deciziei pronunțată de instanța de apel ca netemeinică și

nelegală și menținerea sentinței pronunțată de instanța de fond, instanță care în

mod corect a dispus achitarea inculpatului în temeiul dispozițiilor art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât întreg

materialul probator s-a bazat pe declarațiile părții vătămate C.C.R.,

neexistând martori oculari sau alte probe care să dovedească vinovăția

inculpatului.

Din

declarațiile date în mod constant de martora C.C.R., în sensul că în data de 14

decembrie 2005 în jurul orelor 18,30 în timp ce se afla singură și își

desfășura activitatea de vânzător - gestionar la magazinul alimentar E.

aparținând SC N.L. SRL Pașcani, magazin care este amplasat în locuința

părinților părții vătămate, a fost tâlhărită, fiindu-i sustrasă suma de 2700

lei, de către patru persoane necunoscute (trei bărbați și o femeie),

recunoscând ulterior din grupul de peroane pe inculpatul C.M. și din fotografie

pe numiții V.D., C.G., T.D.

Din

rapoartele întocmite de agenții șefi adjuncți E.C. și C.D. (f. 24-26 u.p.) cât

și din declarația detaliată dată de martorul C.D. în fața judecării apelului (f.75)

rezultă fără dubiu că la oprirea autoturismului aflat în trafic, conducătorul

autoturismului cu marca F.T.A. aflat în persoana inculpatului C.M., care a

auzit comunicarea radio moment în care acesta a purtat un dialog scurt cu

ocupantul din față-dreapta care a trecut de îndată la volan și a pornit în

viteză. Conducătorul auto care era coborât din mașină s-a aruncat spre agentul șef

E.C. pentru a-l împiedica să urce la volanul autoturismului poliției,

opunându-se ca agenții șefi de poliție să urmărească mașina inculpatului,

acesta fiind identificat ca fiind inculpatul C.M.

Din

declarația numitei F.D. (f. 59 u.p), a numitului P.N. (f. 61 u.p.), numitului C.M.G.

(f. 62 u.p.), numitei C.D.I. (f. 63 u.p.), numitului U.T. (f. 64 u.p.), S.C.N. (fost

C.) zis B. (f. 74 u.p.), rezultă că numiții S.C.N. și P.N., au mers împreună la

data de 18 decembrie 2005 domiciliul numitei F.D. din Pașcani, aceasta fiind

rudă îndepărtată cu inculpatul C.M., la domiciliul acesteia fiind A.N. (fratele

inculpatului C.M.) și soția acestuia din Piatra Neamț. Prezența numiților S.C.N.

și P.N. a avut ca scop de a merge la numitul U.T. pentru a lua legătura cu o

rudă a numitei C.C.R. pentru a-i propune oferire a sumei de 2700 RON plus 100

milioane lei în vederea retragerii declarației de la poliție prin care era

învinuit inculpatul C.M. de săvârșirea infracțiunii de tâlhărie din data de 14

decembrie 2005. Lucru care s-a și întâmplat la data de 18 decembrie 2005, când

cei doi menționați anterior au contactat pe U.T. mergând cu acesta la C.D.I. (sora

martorei C.C.R.) și la soțul ei C.M.G. pentru a le propune oferirea sumelor de

bani anterior arătate, după care, soții C. luând legătura telefonic cu sora,

respectiv, cumnata lor C.C.R., aceasta a precizat că refuză oferta propusă,

întrucât nu dorește să-și retragă declarația.

De asemenea

declarațiile date de F.D. și S.V. - fiul său - (f. 58 și f. 60 u.p.) confirmă

că în data de 14 decembrie 2005, aceștia au stat în piață „unde au vândut marfă

la tarabă până în jurul orelor 16, 30 când au plecat acasă", iar în cursul

acestei zile inculpatul C.M. nu i-a vizitat deloc.

Împrejurarea

că F.D. și numiții S.C.N. și P.N. fiind reaudiați de către instanța de apel și

de instanța de fond, și-au retractat declarațiile date la urmărirea penală pe

motivul că nu-și mai amintesc exact din pricina timpului îndelungat existent

între momentul declarațiilor date la urmărire penală respectiv anul 2005 și

anul 2008 - când martorii S.C.N. și P.N. au fost audiați în apel (f. 163, f. 164

dosar apel), iar martora F.D. arătând că în data de 14 decembrie 2005, a fost

la domiciliul ei între orele 15,00 și 21,00 timp în care a fost vizitată de

către inculpatul C.M. (f. 25 dosar fond), motivând că declarația dată la urmărire

penală (f. 58 u.p.) a fost dată în sensul că nu s-a întâlnit cu C.M., pentru a

nu fi chemată în mod repetat la poliție, nu pot conduce la concluzia că întreg

materialul probator administrat în cauză a constat în fapt în exclusivitate în

declarațiile martorei C.C.R.

În mod corect

a mai reținut Curtea de Apel Iași că există îndoieli cu privire la

veridicitatea declarațiilor date ulterior de către F.D., aceasta fiind în

situația de concubinaj cu inculpatul C.M., aceștia fiind părinții biologici ai

numitei F.R., așa cum rezultă din declarațiile autentificate la notarul public

I.A. în data de 22 mai 2006, date de către F.R., F.D., S.V., exprimând îndoiala

cu privire la același aspect relatat fidel în primele declarații date la

urmărirea penală imediat după petrecerea evenimentelor.

Înalta Curte

constată că, instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt și a

stabilit vinovăția inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului

probator administrat în cauză, dând faptelor comise încadrarea juridică

corespunzătoare, precum și o corectă individualizare a pedepsei.

Cu privire la

critica apărătorului inculpatului în sensul că decizia pronunțată în apel este

criticabilă pentru nelegalitate în condițiile în care instanța a dispus

schimbarea încadrării juridice a faptei deduse judecății, în deliberare, fără

ca aceasta să fie pusă în discuția contradictorie a părților, potrivit

dispozițiilor legale respectiv art. 334 C. proc. pen., Înalta Curte constată că

nici acesta nu este întemeiat.

Prin

încheierea de ședință din data de 5 martie 200, când cauza a rămas în

pronunțare, Curtea de Apel Iași a acordat cuvântul la dezbateri, iar

reprezentantul parchetului în concluziile orale (f. 300 verso dosar apel), a

arătat că înțelege să invoce schimbarea încadrării juridice în senul reținerii

stării de recidivă postcondamnatorie în sarcina inculpatului C.M.

Apărătorul

inculpatului, avocat S.M.S., având cuvântul la dezbateri la data de 5 martie

2009 nu a făcut referire, în mod expres, la acest motiv de apel invocat în

concluziile orale de către reprezentantul parchetului, solicitând respingerea

apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și menținerea

sentinței pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală.

Având nevoie

de timp pentru deliberare Curtea de Apel Iași a amânat pronunțarea cauzei la

data de 12 martie 2009.

Curtea de

Apel Iași în raport de dispozițiile art. 334 C. proc. pen. a schimbat

încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriu din infracțiunea de

complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin.

(1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen. în infracțiunea de

complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26 C. pen. raportat la art. 211 alin.

(1), alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) și art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C. pen.

Împrejurarea

că apărătorul inculpatului nu a formulat în concluziile sale, în mod expres

apărarea asupra schimbării încadrării juridice invocată, în concluziile orale

de reprezentantul parchetului, la data de 5 martie 2009, când au avut loc

dezbaterile, și că acesta nici nu a formulat concluzii scrise în acest sens,

întrucât pronunțarea cauzei s-a amânat la data de 12 martie 2009, nu se poate

reține că nu au fost respectate garanțiile procesuale de către instanța de apel

și că acest aspect ar trebui să atragă casarea deciziei pronunțate.

Din aceste

împrejurări rezultă că schimbarea încadrării juridice a fost invocată de către

reprezentantul Parchetului la data de 5 martie 2009 (fila 300 verso dosar apel)

când a fost acordat cuvântul la dezbateri și nu „în deliberare", așa cum

susține inculpatul, prin apărător, în motivele de recurs.

Pe de altă

parte, prin aplicarea art. 37 lit. a) și art. 74 alin. (2) și art. 76 lit. b) C.

pen., în decizia pronunțată în apel, de fapt, Curtea de Apel Iași a schimbat

coordonatele între care s-a pus problema individualizării sancțiuni penale a

inculpatului C.M., în raport de starea de recidivă postcondamnatorie în care se

afla acesta la momentul săvârșirii infracțiunii de tâlhărie.

Cu privire la

ultima critică a apărătorului inculpatului și casarea deciziei date în apel în

sensul că prezentul recurs vizează și încheierea de respingere a cererii de

recuzare a judecătorului C.P., având în vedere că acest judecător a soluționat

apelul inculpatului și că se află în relații de dușmănie cu el, apărătorul ales

al inculpatului, avocat S.S.M., întrucât în mod repetat a aplicat amenzi

acestuia în diverse cauze soluționate de magistratul amintit anterior,

susținând totodată, că acesta era incompatibil să soluționeze prezenta cauză

fiind incidente dispozițiile art. 48 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte

constată că nici acesta nu este întemeiat.

Prin

încheierea de ședință din data de 4 septembrie 2008, Dosar nr. 4373/99/2006 (f.

234 dosar apel), apărătorul inculpatului C.M., avocat S.M.S. a formulat în

scris, cerere de recuzare a președintelui completului de judecată, judecător C.P.,

invocând dispozițiile art. 48 lit. d) C. proc. pen.

Prin

încheierea de ședință din data de 15 octombrie 2008 Dosar nr. 4373/99/2006 (f.

233 dosar apel), Curtea de Apel Iași a respins cererea de recuzare a

președintelui completului de judecată, judecător C.P., formulată de apărătorul

inculpatului C.M., avocat S.M.S., reținând că motivul invocat respectiv,

dispozițiile art. 48 lit. d) C. proc. pen., este neîntemeiat.

La termenul

de judecată din data de 5 martie 2009 (f. 330 verso dosar apel), când a fost

acordat cuvântul la dezbaterile pe fond a apelului promovat de Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Iași, Curtea de Apel Iași a dispus, în temeiul

dispozițiilor art. 199 alin. (3) C. proc. pen., exonerarea de Ia plata amenzii

judiciare în cuantum de 2000 lei aplicată apărătorului inculpatului, prin

încheierea de ședință din data de 27 martie 2008, ca urmare a înscrisului depus

de acesta la dosarul cauzei, și a dispus totodată efectuarea unei adrese la

Curtea de Apel Iași - Registrul de Amenzi Judiciare, însoțită de încheierea de

ședință de la acest termen de judecată pentru a se lua măsurile care se impun.

Pentru aceste

ultime considerente, Înalta Curte constată că nu se impune casarea deciziei

pronunțată în apel nici cu privire la acest caz de casare invocat de apărarea

inculpatului în recurs, respectiv că a existat un caz de incompatibilitate în

sensul dispozițiilor art. 48 lit. d) C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât apărătorul

a fost exonerat de la plata amenzii judiciare, iar cererea de recuzare a

președintelui completului de judecată a fost soluționată potrivit dispozițiilor

legale.

Așa fiind,

instanța de apel a reținut în mod corect situația de fapt și a stabilit vinovăția

inculpatului, pe baza unei juste aprecieri a ansamblului probator administrat

în cauză, dând faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare, precum și o

corectă individualizare a pedepsei.

Pentru

considerentele arătate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și

inculpatul C. (fost C., fost A.) M. împotriva Deciziei penale nr. 34 din 12

martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală, nu sunt fondate, urmând a fi

respinse în temeiul dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

În temeiul

dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă recurentul inculpat la

cheltuieli judiciare către stat potrivit dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași

și de inculpatul C. (fost C., fost A.) M. împotriva Deciziei penale nr. 34 din

12 martie 2009 a Curții de Apel Iași, secția penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat

din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 27 noiembrie 2009.