ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1850/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1850/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2007)

Asupra

recursurilor de față;

În

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 844 din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Iași s-a hotărât,

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C.

proc. pen., achitarea inculpatului B.A.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. c), alin.

(2)

1

lit. a) C. pen., în dauna părților vătămate B.V. și V.C.

De

asemenea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit.

c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul U.P. pentru infracțiunea prevăzută

de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2)

1

lit.

a) C. pen., în dauna părții vătămate V.C.

În baza

art. 346 alin. (3) C. proc. pen. au fost respinse acțiunile civile formulate de

părțile vătămate.

Prin rechizitoriul

nr. 1455/P/2005, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași s-a reținut

următoarea situație de fapt:

vătămată B.V. are bani asupra lui, a urmărit-o în drumul acesteia către casă și

în apropierea blocului H.1 din Iași, ajungând-o din urmă, i-a smuls din mână

suma de 1.950.000 lei vechi, după care a fugit.

după-amiaza zilei de 16 decembrie 2005, în jurul orelor 18,00, în timp ce

inculpatul U.P. asigura paza, inculpatul B.D.A. a atacat-o în scara blocului

Z.2 din Iași, pe partea vătămată V.C., deposedând-o de poșeta în care se afla

suma de 17.000.000 lei vechi, parafa de medic și un telefon mobil marca NOKIA.

Pentru

a pronunța hotărârea de mai sus, instanța de fond a reținut că, din probele

administrate în cauză nu se poate concluziona cu certitudine că tinerii

indicați drept autor și complice la comiterea faptelor sunt inculpații B.A.D.

și U.P., apreciind că prezumția de nevinovăție instituită de normele constituționale

și procesual penale nu a fost răsturnată.

Prin

decizia penală nr. 2 din 15 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 4215/99/2006,

Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins ca nefondate, apelurile formulate

de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul B.A.D. și partea vătămată V.C.

Împotriva

acestei din urmă decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de

Apel Iași și partea vătămată V.C.

În

motivele scrise, parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9

pct. 18 C. proc. pen., criticând greșita achitare a inculpaților, iar în

susținerea orală a recursului a indicat și cazul de casare prevăzut de art. 385/9

pct. 10 C. proc. pen., instanța de apel omițând să se pronunțe asupra unei cereri

esențiale a inculpatului B.A.D., care și-a retras apelul.

Recurenta

parte vătămată V.C. nu și-a motivat recursul.

Înalta

Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele

hotărâri, conform prevederiulor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu

art. 385/6 alin. (1) și (3) și art. 385/7 C. proc. pen., constată că recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași este fondat doar pentru

considerentele ce vor fi arătate mai jos, iar recursul declarat de partea

vătămată V.C. este nefondat.

Potrivit

dispozițiilor cuprinse în art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea

dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul

declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar

special.

În

speța de față, la termenul din 4 decembrie 2008, apelantul inculpat B.A.D., prin

mandatar special a învederat instanței că-și retrage apelul.

În

atare condiții, instanța de apel avea obligația să verifice dacă solicitarea

apelantului inculpat corespunde cerințelor legii procesual penale, iar în caz

afirmativ, să țină cont de voința acestuia și să ia act de retragerea apelului.

Având

în vedere cele arătate mai sus, urmează a se lua act că inculpatul B.A.D. și-a

retras apelul.

Cel

de-al doilea motiv de recurs invocat de parchet este nejustificat.

La

pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea

privind vinovăția inculpatului pe bază de probe sigure, certe și complete care

să nu lase loc unei nesiguranțe în privința aceasta.

În

condițiile în care, chiar dacă în prezenta cauză s-au administrat și unele

probe în sprijinul incriminării, iar alte probe nu se întrevăd, ori pur și

simplu nu există, îndoiala în ceea ce privește vinovăția inculpaților persistă,

aceasta capătă valența unei „probe pozitive de nevinovăție”, care nu poate să

conducă decât la achitarea inculpaților.

Având

în vedere cele care preced, Înalta Curte constată că, în mod justificat,

instanțele de fond și de apel au dispus achitarea inculpaților.

Ținând

cont de faptul că recurenta parte vătămată nu și-a motivat recursul, iar Înalta

Curte nu a identificat niciunul din cazurile de casare ce pot fi luate în

considerare din oficiu care să impună casarea deciziei atacate, va respinge ca

nefondat recursul declarat de aceasta, în temeiul art. 385

15

alin.

(1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Totodată,

în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite

recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și va casa

decizia atacată, numai cu privire la soluția pronunțată în apelul declarat de

inculpatul B.A.D., luând act de retragerea apelului.

Conform

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte vătămată va fi obligată la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 2 din

15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția minori și familie, privind pe

inculpații B.A.D. și U.P. (zis M.).

Casează decizia penală sus-menționată

numai cu privire la soluția pronunțată în apelul declarat de inculpatul B.A.D.

împotriva sentinței penale nr. 844 din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Iași,

luând act de retragerea apelului declarat de acesta.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de partea vătămată V.C. împotriva aceleiași decizii penale.

Obligă recurenta parte vătămată să

plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte

100 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a

intimaților inculpați, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și

Libertăților Cetățenești.

Onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu a intimatului inculpat B.A.D., în sumă de 100 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu a intimatului inculpat U.P., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 mai

2009.