ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1850/2009

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 844 din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Iași s-a hotărât, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., achitarea inculpatului B.A.D. pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. și art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2) 1 lit. a) C. pen., în dauna părților vătămate B.V. și V.C. De asemenea, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul U.P. pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit. c), alin. (2) 1 lit. a) C. pen., în dauna părții vătămate V.C.

În baza art. 346 alin. (3) C. proc. pen. au fost respinse acțiunile civile formulate de părțile vătămate. Prin rechizitoriul nr. 1455/P/2005, întocmit de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași s-a reținut următoarea situație de fapt: 1. Pe data de 1 decembrie 2005, inculpatul B.D.A., cunoscând că partea vătămată B.V. are bani asupra lui, a urmărit-o în drumul acesteia către casă și în apropierea blocului H.1 din Iași, ajungând-o din urmă, i-a smuls din mână suma de 1.950.000 lei vechi, după care a fugit. 2. În după-amiaza zilei de 16 decembrie 2005, în jurul orelor 18,00, în timp ce inculpatul U.P. asigura paza, inculpatul B.D.A. a atacat-o în scara blocului Z.2 din Iași, pe partea vătămată V.C., deposedând-o de poșeta în care se afla suma de 17.000.000 lei vechi, parafa de medic și un telefon mobil marca NOKIA.

Pentru a pronunța hotărârea de mai sus, instanța de fond a reținut că, din probele administrate în cauză nu se poate concluziona cu certitudine că tinerii indicați drept autor și complice la comiterea faptelor sunt inculpații B.A.D. și U.P., apreciind că prezumția de nevinovăție instituită de normele constituționale și procesual penale nu a fost răsturnată. Prin decizia penală nr. 2 din 15 ianuarie 2009, pronunțată în dosarul nr. 4215/99/2006, Curtea de Apel Iași, secția penală, a respins ca nefondate, apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, inculpatul B.A.D. și partea vătămată V.C. Împotriva acestei din urmă decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și partea vătămată V.C.

În motivele scrise, parchetul a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 18 C. proc. pen., criticând greșita achitare a inculpaților, iar în susținerea orală a recursului a indicat și cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10 C. proc. pen., instanța de apel omițând să se pronunțe asupra unei cereri esențiale a inculpatului B.A.D., care și-a retras apelul. Recurenta parte vătămată V.C. nu și-a motivat recursul. Înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederiulor art. 385/9 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 385/6 alin. (1) și (3) și art. 385/7 C. proc. pen., constată că recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași este fondat doar pentru considerentele ce vor fi arătate mai jos, iar recursul declarat de partea vătămată V.C.

este nefondat. Potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 369 alin. (1) C. proc. pen., până la închiderea dezbaterilor la instanța de apel, oricare dintre părți își poate retrage apelul declarat. Retragerea trebuie să fie făcută personal de parte sau prin mandatar special. În speța de față, la termenul din 4 decembrie 2008, apelantul inculpat B.A.D., prin mandatar special a învederat instanței că-și retrage apelul. În atare condiții, instanța de apel avea obligația să verifice dacă solicitarea apelantului inculpat corespunde cerințelor legii procesual penale, iar în caz afirmativ, să țină cont de voința acestuia și să ia act de retragerea apelului. Având în vedere cele arătate mai sus, urmează a se lua act că inculpatul B.A.D.

și-a retras apelul. Cel de-al doilea motiv de recurs invocat de parchet este nejustificat. La pronunțarea unei condamnări, instanța trebuie să-și întemeieze convingerea privind vinovăția inculpatului pe bază de probe sigure, certe și complete care să nu lase loc unei nesiguranțe în privința aceasta. În condițiile în care, chiar dacă în prezenta cauză s-au administrat și unele probe în sprijinul incriminării, iar alte probe nu se întrevăd, ori pur și simplu nu există, îndoiala în ceea ce privește vinovăția inculpaților persistă, aceasta capătă valența unei „probe pozitive de nevinovăție”, care nu poate să conducă decât la achitarea inculpaților. Având în vedere cele care preced, Înalta Curte constată că, în mod justificat, instanțele de fond și de apel au dispus achitarea inculpaților.

Ținând cont de faptul că recurenta parte vătămată nu și-a motivat recursul, iar Înalta Curte nu a identificat niciunul din cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu care să impună casarea deciziei atacate, va respinge ca nefondat recursul declarat de aceasta, în temeiul art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Totodată, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și va casa decizia atacată, numai cu privire la soluția pronunțată în apelul declarat de inculpatul B.A.D., luând act de retragerea apelului. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte vătămată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași împotriva deciziei penale nr. 2 din 15 ianuarie 2009 a Curții de Apel Iași, secția minori și familie, privind pe inculpații B.A.D. și U.P. (zis M.). Casează decizia penală sus-menționată numai cu privire la soluția pronunțată în apelul declarat de inculpatul B.A.D. împotriva sentinței penale nr. 844 din 21 decembrie 2007 a Tribunalului Iași, luând act de retragerea apelului declarat de acesta. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea vătămată V.C. împotriva aceleiași decizii penale. Obligă recurenta parte vătămată să plătească statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 100 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimaților inculpați, se va avansa din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat B.A.D., în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat U.P., în sumă de 200 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției și Libertăților Cetățenești. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 mai 2009.