ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1227/2007

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția I penală, prin sentința penală nr. 262 din 2 martie 2006, pronunțată în dosarul nr. 46930/3/2005, a dispus achitarea inculpatului S.N., conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) și c) C. proc. pen., pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în dauna părților vătămate, părți civile A.L. și Z.C.N. A fost revocată totodată măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului și s-a dispus punerea lui în libertate de îndată.

S-a constatat că inculpatul a fost arestat de la 15 octombrie 2005 și până la 2 martie 2006. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele: Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 1900/P/2005 din 6 decembrie 2005 a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, inculpatul S.N., zis R., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., tâlhărie calificată.

Din probele administrate în cursul cercetării penale, respectiv din procesele verbale de începere și terminare a urmăririi penale, plângerea părții vătămate A.L., declarația părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșa foto, planșa foto cu ocazia tamponării celor două mașini, dovada de ridicare bunuri din autoturismul Dacia 1310, dovada de consemnare a sumei găsită în același autoturism, procese verbale ale actelor premergătoare, raport de constatare tehnico-științifică nr. 223357/2005 a Secției 14 – Biroul Criminalistic, declarații de martori, dovada de restituire a plăcuței cu numărul de înmatriculare a părții vătămate I.S.

(fostă D.), declarații martori, înscrisul sub semnătură privată, declarație martor, autorizații percheziție, procesul verbal de identificare a autoturismului, raport de expertiză medico-legală nr. A1/4975 din 11 mai 2005 și din declarațiile inculpatului, s-a reținut că: În seara zilei de 27 aprilie 2005, orele 22,15, partea vătămată A.L. a parcat mașina proprie în fața blocului, str. Costache Stamate intersecție cu Calea Văcărești. Pe calea Văcărești se afla parcat autoturismul Dacia de culoare albă, cu geamuri fumurii în care se afla inculpatul și doi indivizii neidentificați. În timp ce se îndrepta spre scara blocului, din mașină au coborât doi indivizi, de pe locurile stânga-dreapta spate, cu fețele acoperite cu basma și șepci pe cap. Unul dintre indivizii necunoscuți a apucat cu mâinile de geanta părții vătămate pentru a o smulge, iar al doilea individ necunoscut a lovit-o pe aceasta în zona cefei.

Începând să țipe după ajutor, de pe scaunul stânga față al autoturismului Dacia a coborât un individ necunoscut (inculpatul) și împreună, cei trei indivizi au reușit să o deposedeze pe partea vătămată de geantă și să părăsească zona, suindu-se în mașină și demarând cu viteză. Aceste momente au fost văzute de partea vătămată Z.C.N., care conducea, pe calea Văcărești, autoutilitara Ford Tranzit. Întrucât o cunoștea pe partea vătămată s-a apropiat de locul incidentului, observând mașina Dacia plecând în trombă. În aceste condiții a pornit în urmărirea Daciei și la intersecția Bd. Brâncoveanu cu str. Nițu Vasile, acesta (Z.) a tamponat frontal Dacia 1310, cu intenția de a-i opri. Din mașină au coborât trei indivizi (printre care și inculpatul), și l-au lovit pe numitul Z., aplicându-i și o lovitură de cuțit în zona medie inferioară coapsă stânga.

Se arată că în apropierea zonei de tamponare se afla și martorul P.M., șofer de taxi, care a observat momentul blocării și tamponării. Se arată, de asemenea, că inculpatul și ceilalți doi indivizi neidentificați au cerut martorului P. să-i ducă cu taxiul. Pe Dacia tamponată s-a găsit montată o plăcuță ce aparținea altui autoturism, iar în interiorul mașinii s-au găsit plăcuțele ce aparținea mașinii; s-au mai găsit un cuțit, un telefon mobil, casete audio și amprente papilare. În raport de constatarea tehnico-științifică nr. 223357 din 3 mai 2005 se arată că „urma digitală” de pe partea exterioară portiera stângă a Daciei a fost creată de amprenta degetului arătător de la mâna stângă a numitului S.N.

S-a stabilit că Dacia are ca proprietar pe numitul C.M. din comuna Pantelimon, care a arătat că, la data de 25 martie 2005, a dat mașina cu chitanță sub semnătură privată numitului D.M.K. împreună cu toate actele. La rândul lui, acesta a arătat că neavând carnet de conducere a ținut mașina afară, în fața casei, și nu a împrumutat-o nimănui. S-a confirmat totodată prin raportul de expertiză tehnică că autoturismul Dacia a fost deschis cu un instrument special confecționat și nu cu cheia acestuia. Inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei. Martorul P.M. a arătat inițial că a văzut tamponarea, apoi că trei persoane au fugit către autoutilitară și când a revenit de la o comandă, cei trei indivizi l-au oprit și unul s-a dat jos la intersecția Mărășești, iar ceilalți doi la benzinăria S. de la Pantelimon, fără a-i plăti cursa.

S-au făcut recunoașteri din grup, în care partea vătămată A.L. și Z. (C.N.) au recunoscut pe inculpat ca fiind cel ce a condus Dacia. Partea vătămată A.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 133.000.000 lei ROL, sumă ce se afla în geanta sa. În faza de cercetare judecătorească, partea vătămată A.L. s-a constituit parte civilă cu suma de 2.000 RON, 2.200 Euro, 1.225 dolari S.U.A. și 5.000 RON daune morale, iar Z. (C.N.) cu 7.000 RON daune morale. SC K.C.G. SRL s-a constituit parte civilă cu suma de 4.660 RON despăgubiri civile, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoutilitarei, depunând factura fiscală. A fost audiată, la data de 2 martie 2006, partea civilă A.L. Aceasta arată că în acea seară a trecut cu mașina sa pe lângă o Dacie ce avea luminile aprinse.

După ce a parcat, a auzit un zgomot, a întors capul și a văzut doi indivizi necunoscuți, cu basma și fes. Unul dintre aceștia a apucat-o de păr, iar celălalt i-a luat geanta. Partea vătămată a început să țipe și atunci au trântit-o la pământ, moment în care a ieșit din mașina Dacia o altă persoană care a strigat „lăsați-o bă”! În acest timp partea vătămată a zărit o mașină ca fiind a prietenului său Z. (C.N.) Cei doi i-au smuls geanta și au intrat în mașină, pe ușa din spate, reușind să fugă. A arătat că cei doi agresori erau de statura sa sau chiar mai mici de statură. Pe cel ce a ieșit din mașină și a strigat la ceilalți doi, l-a văzut la față, dar acesta nu a participat la agresiune. La rândul lui partea civilă Z. (C.N.) a arătat că a auzit țipete pe Calea Văcărești, a încetinit, a întors mașina și a văzut-o pe partea vătămată A. căzută.

Acesta a mai arătat că a văzut o Dacie albă cu ușile deschise, a vrut să intre în ea, dat aceasta a demarat și s-a luat după ea, iar la intersecția cu str. Nițu Vasile a intrat frontal în Dacie, pentru a o bloca. Din mașină s-au dat jos patru persoane ce aveau căciuli pe cap și i s-a părut, din albumul foto prezentat că inculpatul, ce era una din persoane, era o persoană albă la față. Cei patru au tăbărât pe el, l-au bătut și l-au înjunghiat. Când a făcut recunoașterea, nu s-a văzut că semăna cu una din persoanele din incident. A arătat că, observând inculpatul din boxă, este o diferență între cel recunoscut de el și persoana din boxă, persoana aceea fiind mică de statură; de asemenea, că din planșele foto nu l-a identificat pe inculpat, ci pe o altă persoană, pe care ar recunoaște-o dacă ar trebui să o identifice.

Audiat, în fața instanței martorul P.M. a arătat că venind dinspre str. Constantin Brâncoveanu a fost oprit de trei persoane, către Pasajul Mărășești. De acolo, ei au comandat să fie duși spre str. Socului, unde au coborât și nu au plătit. A mai arătat că a remarcat vag persoanele din mașină, dar că nici unul din persoanele aflate în acea seară în mașină nu se afla în boxă, el neidentificând inculpatul la cercetări. De asemenea, că nu a văzut nici un incident anterior opririi mașinii de către cei trei indivizi, nu a văzut nici o mașină tamponată și pe nimeni căzut pe jos. A fost reținut în acea seară de organele de poliție și a fost întrebat de cei trei necunoscuți. După o lună, a fost chemat la organele de poliție pentru o recunoaștere după fotografii.

Martorul nu a recunoscut pe nimeni, dar anchetatorul l-a obligat să pună mâna pe o fotografie, fără a recunoaște acea persoană și a fost amenințat că dacă nu-l recunoaște, îl face complice cu acela. A mai fost chemat să semneze o declarație scrisă și, deși a refuzat, pentru că nu corespunde adevărului, a fost amenințat că îl face complice la „ceva”. Mai reține, cu referire la cele trei persoane care l-au oprit în acea seară că, în dreapta sa stătea o persoană înaltă și blondă, care nu se află printre fotografiile arătate la organele de poliție. La rândul lui, martorul D. a declarat modalitatea în care a intrat în posesia autoturismului Dacia, respectiv conform chitanței, drept gaj, pentru o sumă de bani, iar mașina a stat în fața blocului.

Cu ocazia cercetării și acest martor a fost reținut și întrebat dacă a tâlhărit pe cineva cu această mașină; i-au cerut să intre în mașina avariată, dar el a refuzat, considerând că este vorba despre o capcană. Cât despre martorul C.M. s-a arătat că acesta este prieten cu inculpatul și pentru că nu are carnet, mașina sa a condus-o inculpatul până a dat-o drept gaj. Nici una din părți, la data administrării probatoriului arătat mai sus nu a solicitat nici o probă. Analizând materialul probator și coroborând probele de la anchetă și din faza de cercetare judecătorească, instanța a reținut: următoarele: Este de necontestat că, în seara zilei de 27 aprilie 2005, orele 22,12, așa cum declară partea vătămată, aceasta a fost acostată de doi indivizi mascați care i-au smuls geanta, au tras-o de păr și au trântit-o pe jos.

Nimic nu face să se creadă că declarația părții vătămate este nereală. De aici însă începe problema de fond. Aceasta, contrar celor declarate la organele de poliție, a arătat în fața instanței că a treia persoană a strigat ca cei doi să o lase, că cei doi au intrat în Dacie și au demarat în trombă, ocazie cu care a zărit mașina numitului Z. Acesta, în loc să-i acorde primul ajutor, a pornit în urmărirea Daciei, iar la o intersecție a intrat în acea mașină, tamponând-o. Partea vătămată Z. a declarat că din mașină au coborât patru persoane pe care nu a putut să le identifice, deoarece aveau căciuli pe cap și era întuneric. A fost lovit și tăiat, fără a putea identifica persoanele. A putut să-și dea seama că una din persoane este altă la față, celelalte două de etnie rromă, iar cel de la volan era blond.

Din albumul foto a recunoscut pe cei care stăteau în mașină. în spate (de etnie rromă). I s-a părut că seamănă una din persoane cu unul din mașină, cu ocazia recunoașterii din planșele foto, dar văzând inculpatul din boxă a arătat că este o diferență între inculpatul din boxă și cel pe care l-a recunoscut la anchetă. Astfel, că instanța, din toată ancheta penală, nu poate reține decât un singur element împotriva inculpatului S.N., și anume amprenta de pe portiera stângă a autoturismului. Cu proprietarul mașinii care a fost implicat în tamponare s-a făcut dovada că acest inculpat, până la 25 martie 2005 a condus mașina, proprietatea sa, el neavând carnet, așa explicându-se urma papilară.

Din declarațiile martorului P.M., șofer de taxi, dată în fața instanței, acesta nu își recunoaște declarația dată sub amenințare la organele de anchetă, arătând că nu a văzut nici un incident, iar din cele trei persoane care s-au suit în mașina sa, cel de lângă el era blond și nu este inculpatul din boxă, pe care el nu l-a recunoscut la anchetă. Mai mult, rezultă că și martorii P. și D. au fost inițial cercetați și reținuți la poliție pentru a recunoaște fapta de tâlhărie. În afară de declarația părții vătămate că a existat o tâlhărie urmată de tamponarea a două mașini, de lovirea și tăierea părții vătămate Z., în cauză nu sunt probe că în sarcina inculpatului se poate reține o probă de vinovăție.

Chiar partea vătămată A. a arătat că nu îl poate recunoaște pe inculpat ca fiind cel din mașină; partea vătămată Z. a văzut o persoană blondă și nici martorii nu l-au identificat pe inculpat ca fiind cel din planșa fotografică. Inculpatul nu a recunoscut fapta, arătând că a fost plecat în străinătate, nu a fost căutat de nimeni, și a fost reținut la revenirea benevolă în țară. Pentru a pronunța o soluție de condamnare instanța trebuie să aibă la dosar probe care să se coroboreze între ele ori, în speță, este o singură probă, urma papilară, cu referire la care inculpatul, prin martorul acuzării, a demonstrat de unde provine. În final, față de probatoriul administrat, nici aceste probe nu mai au valoare de dovadă, explicația urmei papilare fiind dată chiar de proprietarul mașinii, martorul din acte.

În afara acestei unice probe, în schimb la dosar apare cu evidență obținerea unor declarații sub amenințare, în urma unor rețineri la organele de poliție, sau amenințări că dacă nu recunosc vor fi complici la o infracțiune (a se vedea declarația martorului P.). În aceste condiții, neexistând nici o probă în dovedirea acestei infracțiuni în sarcina inculpatului trimis în judecată, instanța va dispune achitarea conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de inculpatul S.N. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 708 din 11 octombrie 2006 pronunțată în dosarul nr. 46390/5/2005, a admis acest apel, a desființat în parte hotărârea pronunțată și, judecând, a dispus condamnarea inculpatului S.N., pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., la pedeapsa de 8 ani închisoare, cu aplicarea și a art. 71 și 64 lit. a) și b) C. pen. A făcut totodată aplicarea art. 65 C. pen., interzicând inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. De asemenea, conform art. 116 C. pen., a interzis inculpatului dreptul de a se afla în municipiul București, pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale.

A făcut și aplicarea art. 169 C. proc. pen., dispunând restituirea autoturismului Dacia numitului C.M., proprietarul acestuia. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea obiectelor corp delict menționate în dovada seria B nr. 20898 din 2 noiembrie 2005 și depunerea acestora la Camera de corpuri delicte. S-a făcut și aplicarea art. 998 C. civ., în raport de partea civilă A.L. și de SC N.C.G. SRL. S-au respins cererile formulate de părțile civile A.L. și Z. (C.N.) pentru obligarea inculpatului la daune morale. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a avut în vedere următoarele: Din probele administrate în cauză rezultă clar că, în seara zilei de 27 aprilie 2005, în jurul orei 22,15, partea vătămată A.L.

a fost agresată de doi indivizi cu fețele mascate, unul luându-i geanta, iar celălalt a lovit-o în zona cefei și a tras-o de păr până ce aceasta a căzut la pământ, în timp ce se îndrepta spre scara blocului în care locuiește. În declarația dată la poliție, aceasta precizează că, atunci când a ajuns în dreptul unei Dacii, de culoare albă, cu geamuri negre, ce i-a atras atenția, parcat pe carosabil înainte de trecerea de pietoni de pe Calea Văcărești, îndreptat către Big, cei doi au ieșit și au agresat-o. Nu a reușit să rețină decât o parte din numărul de înmatriculare al autoturismului, așa cum s-a menționat mai sus. Când șoferul a strigat la ei să o lase în pace, pentru că partea vătămată începuse să țipe, aceștia s-au urcat în mașină cu ușa semideschisă și, în trombă, au fugit, însă au fost urmăriți de martorul Z. (C.N.) cu mașina Ford Tranzit.

Pentru că i se sustrăsese geanta, partea vătămată A.L. a urcat la vecina sa, J.S., pentru a da telefon la 955, apoi la Secția 14 Poliție, în scopul de a anunța ce i s-a întâmplat și pentru ca un echipaj de poliție să se deplaseze la locul faptei, ocazie cu care a aflat că în zonă a avut loc un accident în care era implicat Z. (C.N.) Din declarația martorului Z. (C.N.), menținută constant la urmărirea penală și cercetarea judecătorească, a rezultat faptul că a văzut când fosta sa colegă era pe jos și cei din Dacia albă au fugit în trombă, iar el i-a urmărit și, pentru a-i determina să oprească autoturismul, a tamponat frontal Dacia albă la intersecția Bd. Constantin Brâncoveanu cu str. Nițu Vasile.

Cei trei făptuitori, după ce l-au agresat și înjunghiat pe șoferul autoutilitarei Ford Tranzit, s-au urcat în Dacia Super Nova, condus de P.M., care a declarat la urmărirea penală, că a văzut coliziunea, a descris-o și a precizat că cel ce stătea în dreapta, în taxi, era blond, deci așa cum susținuse partea vătămată și martorul Z. (C.N.), indicând numărul autoturismului cu care au fugit de la locul accidentului cei trei, abandonând ulterior Dacia albă. Punctul de plecare în această cercetare penală a pornit de la autoturismul Dacia 1310 care a fost sigilată și dusă la sediul Secției 14 Poliție, după ce au fost ridicate mai multe urme papilare din interiorul și exteriorul autoturismului ca, de altfel, și bunurile găsite.

A fost identificat apoi proprietarul autoturismului în persoana numitului C.M. din Pantelimon, după două plăcuțe de înmatriculare găsite în Dacie pentru aparținea unei alte mașini, Opel Vectra, proprietatea numitei D.S.L., care a declarat că, în după amiaza aceleiași zile de 27 aprilie 2005 i-au fost furate și, în aceeași zi aceasta a anunțat organele de poliție.

În urma probatoriului efectuat, a rezultat că, urma papilară, găsită pe autoturismul Dacia avariat, aparținea inculpatului S.N., acesta având impresiunile papilare introduse în sistemul Afiș 2000 care, în declarațiile de la urmărirea penală nu-și putea explica existența acesteia, iar în fața instanței de judecată a precizat că a condus autoturismul o perioadă și, este posibil să existe amprente, însă, dacă ar fi condus mai mult timp pentru că l-a rugat prietenul său, care nu avea permis de conducere, sigur că impresiunile digitale s-ar fi găsit și în interiorul autoturismului și chiar mai multe, și nu una singură, pe partea exterioară a portierei stânga-față, semn că inculpatul este cu siguranță unul dintre autorii infracțiunii de tâlhărie săvârșită la data de 27 aprilie 2005 și că a condus autoturismul (raport de constatare tehnico-științifică nr. 223357 din 3 mai 2005). Atât martorul Z. (C.N.), cât și P.M., la urmărirea penală, l-au indicat pe inculpatul S.N., din planșa foto, în prezența martorilor asistenți, așa încât susținerea lui P.M., în fața instanței de judecată, că a fost amenințat de organele de poliție, este nejustificată nu rezultă existența vreunui dubiu cu privire la aceasta.

Declarația dată în fața instanței de către martorul P.M. nu este credibilă, instanța putea să o înlăture ca mincinoasă, atâta vreme cât acesta a negat în fața sa că ar fi văzut vreo coliziune, deși la urmărirea penală a declarat cu lux de amânunte cum s-a întâmplat. Faptul că ar fi fost obligat să declare altfel de poliție sub presiune și amenințări, nu are corespondent, nefiind probate obiectiv, concludent, aceste aspecte. În ceea ce privește declarațiile martorului Z. (C.N.), acestea converg spre recunoașterea inculpatului din planșa foto la urmărirea acestora, întrucât îndoiala pe care și-a manifestat-o în fața instanței de judecată, cu privire la inculpatul ce i-a fost arătat în boxă, se poate baza pe timpul mare scurs de la data când s-a săvârșit fapta și de când nu l-a mai văzut pe inculpat.

Din declarația martorului D.M. rezultă că înainte de a preda autoturismul, l-a pregătit pentru vânzare, l-a spălat la o spălătorie auto, așa că este exclus ca existența impresiunii urmei papilare (probă științifică) să fie înlăturată, probabilitatea ca această urmă si fi rezistat din data de 25 martie 2005, timp de aproximativ o lună, chiar în ciuda intemperiilor și a pregătirii spre vânzare a autoturismului. Curtea de apel a apreciat că instanța fondului a dat o apreciere necorespunzătoare probelor efectuate în cauză întrucât, acestea nu au fost coroborate între ele, în raport cu faza procesuală în care au fost administrate. În cauza dedusă judecății s-a stabilit, în raport de probe, că există infracțiune, că aceasta s-a săvârșit în împrejurările arătate mai sus și, prin mijloace de probă uzitate, a fost identificată una dintre persoanele participante la infracțiune, respectiv inculpatul S.N., probele conducând indubitabil la stabilirea vinovăției sale.

Nu s-a demonstrat, nici de către inculpat, nici de către instanță, că mijloacele de probă au fost obținute în mod ilegal. Inculpatul nu a reușit să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăție existente. Concluziile raportului tehnico-științific, privind existența impresiunii digitale creată de degetul arătător de la mâna stângă a inculpatului S.N. care este de dată recentă și a fost lăsată de inculpat numai cu prilejul folosirii autoturismului la săvârșirea faptei, se coroborează cu declarațiile părții vătămate, cu cele ale martorului Z. (C.N.), cu procesul-verbal de recunoaștere din grup și declarațiile martorei C.A. Curtea de apel a apreciat că în cauză sunt suficiente probe care conduc la concluzia că inculpatul S.N.

este unul din autorii infracțiunii de tâlhărie săvârșită față de partea vătămată, constituită parte civilă, A.L., sens în care, în baza art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, a desființat, în parte, sentința penală nr. 262, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, la data de 2 martie 2006 (dosar nr. 46390/3/2005) și, în fond: În baza art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c) și art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., a dispus condamnarea inculpatului S.N., la o pedeapsă cu închisoare, cu aplicarea prevederilor art. 71 – art. 64 lit. a) și b) C. pen., executarea acesteia în regim de detenție, fiind motivată de faptul că, numai astfel, pedeapsa își poate atinge scopul preventiv și educativ.

Sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate, Curtea a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., vizând: limitele de pedeapsă pentru fapta săvârșită, gradul de pericol social în concret al faptei săvârșite, modalitățile și împrejurările în care aceasta s-a săvârșit, coroborate cu circumstanțele personale și reale ale inculpatului, poziția constantă de nerecunoaștere a faptei, nu are ocupație, este recidivist (anterior a mai săvârșit infracțiuni de violență: tâlhărie, vătămare corporală gravă. Curtea a aplicat inculpatului o pedeapsă care, prin cuantumul ei, să asigure scopul sancționator penal și de reeducare, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

În baza art. 65 C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, după executarea pedepsei principale. A constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 16 octombrie 2005 – până la 2 martie 2006 când a fost pus în libertate de instanța fondului, urmare a achitării sale, conform art. 350 C. proc. pen. Având în vedere că inculpatul își are domiciliul în comuna Pantelimon, jud. Ilfov, iar pe teritoriul municipiului București a săvârșit o infracțiune gravă și având în vedere prevederile alin. (4) al art. 116 C. pen., Curtea a aplicat acestui inculpat măsura de siguranță a interzicerii prezenței acestuia pe raza municipiului București, pe o perioadă de 2 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 169 C. proc. pen., Curtea a dispus ridicarea sechestrului asigurator și restituirea autoturismului Dacia 1310 către proprietar, numitului C.M. indisponibilizat prin ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul București nr. 1900/ P din 10 august 2005, precum și a talonului auto, a cărții de identitate pentru autoturismul cu serie de șasiu, împreună cu legătura de trei chei tip Dacia. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea obiectelor corp delict menționate în dovada seria B/20898 din 2 noiembrie 2005 și depunerea acestora la Camera de corpuri delicte, întrucât au fost folosite, astfel cum rezultă din actele dosarului, la sustragerea autoturismului, prin forțarea butucului portierei.

Potrivit art. 14 și 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., l-a obligat pe inculpatul S.N. la despăgubiri materiale, în cuantum de 2000 RON, 1700 Euro și 2000 dolari S.U.A., pentru sumele în valută, urmând a fi avut în vedere cursul zilei în lei, la data efectivă a efectuării plății către partea civilă A.L., întrucât aceasta a făcut dovada sumelor de bani pe care le avea asupra sa în geanta ce i-a fost sustrasă, și la 46.509.403 lei către partea civilă SC K.C.G. SRL, reprezentând contravaloarea reparațiilor efectuate la autoutilitara Ford Tranzit, conform, facturii fiscale. În baza art. 999 C. civ., partea civilă A.L. și Z. (C.N.) au solicitat daune morale în cuantum de 50 milioane lei (5000 RON) și respectiv 70 milioane lei (7000 RON), fără însă a motiva această cerere, respectiv în ce au constat eventualele prejudicii morale, sens în care, Curtea de apel a respins, ca nefondate, cererile formulate.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S.N. cerând achitarea lui pentru această infracțiune. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, a probelor administrate, cât și din oficiu, conform art. 385 6 și 385 9 C. proc. pen., instanța constată recursul întemeiat pentru motivele de mai jos. Cele două instanțe anterioare care s-au pronunțat în cauză, respectiv Tribunalul București, ca instanță de fond și Curtea de Apel București, ca instanță de apel, au ajuns la soluții diametral opuse, prima dispunând achitarea inculpatului, iar cea de a doua dispunând condamnarea aceluiași inculpat, după administrarea, și respectiv interpretarea unui material probator incomplet, una dintre instanțe punând accent mai mare pe probele administrate în faza de cercetare judecătorească, pe când cea de a doua, pe cele din faza de urmărire penală.

Pentru aceste motive, nici una nici cealaltă dintre soluții nu sunt convingătoare, ele cuprinzând și judecăți de valoare sau aprecieri proprii ale instanței, nesusținute de probe. În măsura în care s-a evidențiat încă din faza de urmărire penală și apoi de către prima instanță că există contradicții între declarațiile părților civile privind descrierea participanților la faptele de violență comise asupra lor, cât și asupra recunoașterii făcute în faza de urmărire penală, după fotografii, cât și văzând poziția părților civile din fața instanței de fond față de identitatea dintre autorul faptei și inculpatul S.N., ambele instanțe, atât cea de fond cât și de apel erau obligate ca, prin toate mijloacele procesuale prevăzute de lege să elucideze aceste contradicții.

Deși și prin motivele scrise de apel formulate Parchetul a arătat că se impunea a fi audiați martorii asistenți C.A. și C.P.A., care au participat la recunoașterea după planșa foto de către Z. (C.N.) și P.M., iar apoi și apărătorul inculpatului a solicitat reaudierea inculpatului, a părților civile și a martorilor, instanța de apel, a apreciat că nu se impune această reaudiere, întrucât nu s-au învederat elemente noi care să justifice această reaudiere.

Cât privește urma papilară identificată pe autoturismul Dacia 1310 și care incontestabil aparține inculpatului S.N., contradicțiile dintre interpretările date de instanța de fond și de instanța de apel au ca explicație faptul că nici una din instanțe nu a solicitat relații de la organul de specialitate, I.N.E.C., pe care să le interpreteze alături de celelalte probe, privind intervalul de timp cât aceste urme puteau rezista în condițiile concrete de timp și de operațiunile care au fost efectuate asupra mașinii, pentru ca urma să se prezinte în această formă, după intervalul de timp relevat de probele din dosar. Principiul de drept consacrat de art. 63 alin. (2) C. proc. pen., potrivit căruia probele nu au valoare mai dinainte stabilită, și că aprecierea probelor se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului, a fost încălcat de ambele instanțe.

Astfel fiind, cum, de asemenea, ambele instanțe au încălcat art. 62 C. proc. pen., care prevede că „în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe, urmează a fi admis recursul inculpatului conform art. 385 15 pct. 2 alin. ultim C. proc. pen. și, casând cele două hotărâri să se dispună rejudecarea cauzei de către prima instanță pentru efectuarea probelor arătate în conținutul prezentei și a altora care vor rezulta din dezbateri, în scopul aflării adevărului, respectării principiului legalității de arme și al dreptului la apărare al inculpatului.

De asemenea, nici instanța de fond și nici cea de apel nu au avut în vedere celelalte obiecte descrise în faza de urmărire penală ca găsite în autoturism și de pe care, în parte, s-au prelevat urme, însă despre care nu s-a mai amintit nimic ulterior (sticla de coca-cola, telecomanda, telefonul mobil, ochelarii, casete audio, pixul, etc.).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul S.N. împotriva deciziei penale nr. 708 din 11 octombrie 2006 a Curții de Apel București, secția I penală. Casează decizia penală sus-menționată și sentința penală nr. 262 din 2 martie 2006 a Tribunalului București, secția I penală, și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul București. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 6 martie 2007 .