ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1901/2005

Din actele dosarului,

constată următoarele:

Parchetul de pe lângă

Tribunalul Iași, prin rechizitoriul din 22 mai 2002, trimite în judecată pe

inculpatul M.P., pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de

art. 26, raportat la art. 211 alin. (2), art. 2

1

lit. a), b și c) C.

pen.

Actul de învinuire reține,

în esență, că, la 18 aprilie 2002, împreună cu alte două persoane, inculpatul a

pătruns în locuința numitei V.D., de unde, cu ajutorul său, au fost sustrase,

prin violență, mai multe bunuri.

Tribunalul Iași, prin

sentința penală nr. 760 din 19 decembrie 2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a)

și art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., îl achită pe inculpat de orice

penalitate.

Parchetul de pe lângă

aceeași instanță declară apel.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 402 din 4 noiembrie 2003, admite apelul parchetului, casează

sentința atacată și îl condamnă pe inculpatul M.P. la 5 ani de închisoare,

pentru complicitate la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat

la art. 211 lit. a) alin. (2

1

) lit. a), b) și c), cu aplicarea art.

74, art. 76 și art. 71 C. pen.

Inculpatul declară recurs.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția penală, prin decizia nr. 2679 din 18 mai 2004, respinge, ca

nefondat, recursul inculpatului, pe care îl obligă la 1.200.000 lei cheltuieli

judiciare statului.

Inculpatului i se deduce

detenția preventivă, de la 27 aprilie până la 19 decembrie 2002.

Condamnatul cere să fie

îndreptată eroarea materială, strecurată în considerentele sentinței penale nr.

760 din 19 decembrie 2002, unde s-a menționat că fapta ce i se impută a fost

săvârșită la data de 17 aprilie 2002, deși acest eveniment a avut loc în ziua

de 18 aprilie 2002.

Tribunalul Iași, prin

încheierea din 27 octombrie 2004 (dosar nr. 7924/2002), respinge cererea

condamnatului.

Condamnatul declară apel.

Curtea de Apel Iași, prin

decizia penală nr. 410 din 23 noiembrie 2004, admite apelul, desființează

încheierea atacată și, în baza art. 195 C. proc. pen., îndreaptă eroarea

materială strecurată în considerentele sentinței penale nr. 760 din 19

decembrie 2002 a Tribunalului Iași, în sensul că, la pag. 3-4 ale acestor

considerente „se va trece, corect, data de 18 aprilie 2002, în loc de 17

aprilie 2002, cum, greșit, s-a trecut”.

Prin recursul de față,

condamnatul critică decizia, reiterând că, dacă a admis cererea de îndreptare a

erorii materiale în discuție, instanța de apel trebuia să „anuleze” apelul prin

care parchetul critica sentința prin care el, M.P., fusese exonerat de

răspundere penală.

Recursul este inadmisibil.

Potrivit art. 385

1

C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs sentințele, deciziile și încheierile,

altele decât cele invocate de recurent.

De altfel, eroarea

materială, îndreptată, la cererea recurentului, nu pune în cauză existența

faptei penale pentru care a fost condamnat, faptă stabilită, fără dubiu, prin

două hotărâri judecătorești rămase definitive.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul va fi respins, ca inadmisibil, conform

dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

inadmisibil, recursul declarat de inculpatul M.P. prin procurator M.P.

împotriva deciziei penale nr. 410 din 23 noiembrie 2004 a Curții de Apel Iași.

Obligă recurentul inculpat

să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 18 martie 2005.