ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2679/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 760 din 19

decembrie 2002 a Tribunalului Iași, inculpatul M.P. a fost achitat pentru

săvârșirea complicității la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26,

raportat la art. 211 lit. a) alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen.,

în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C.

proc. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului de sub puterea mandatului

de arestare preventivă nr. 188 din 30 aprilie 2002 emis de Parchetul de pe

lângă Tribunalul Iași.

În baza art. 88 C. pen., s-a

constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv de la 27 aprilie

2002, la zi.

Prin aceeași hotărâre

judecătorească, inculpații G.B.D. și D.C. au fost condamnați la pedeapsa de 6

ani și 6 luni închisoare și, respectiv, 5 ani și 4 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 3211 alin. (2) lit. a),

alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. c)

și art. 76 lit. b) C. pen.

Pentru a pronunța această sentință, instanța

de fond a reținut în fapt, următoarele:

În ziua de 18 aprilie 2002,

inculpații G.B.D. și D.C. s-au deplasat la apartamentul părții vătămate D.V.,

cu intenția de a sustrage bunuri de valoare.

Inculpatul G.B.D. a pulverizat spray

lacrimogen peste fața părții vătămate și apoi a imobilizat-o, timp în care

inculpatul D.C. a căutat bunuri, sustrăgând un portmoneu cu suma de 1.400.000

lei, o verighetă și un inel din aur.

Inculpatul G.B.D. a sustras cerceii

pe care partea vătămată îi purta.

Prejudiciul cauzat în valoare de

5.000.000 lei a fost recuperat în natură.

Participația inculpatului M.P. în

calitate de complice la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, astfel cum s-a

reținut în actul de trimitere în judecată, a fost exclusă pe baza declarațiilor

inculpaților G.B.D. și D.C. care, cu excepția declarațiilor inițiale, au negat,

atât în fața procurorului, cât și în faza cercetării judecătorești orice

implicare a acestuia.

Inculpatul M.P. și-a construit un

alibi, dovedind că în ziua de 18 aprilie 2002 s-a aflat în locuința prietenei

sale, martora A.E., unde a fost văzut și de alți martori.

S-a mai reținut că, inițial, partea

vătămată a relatat doar despre prezența a doi bărbați, semnalmentele

inculpatului G.B. fiind comune cu ale inculpatului M.P., iar procedura

reconstituirii faptei și recunoașterii din grup a acestui din urmă inculpat a

fost afectată de vicii care fac irelevant rezultatul obținut.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și inculpații G.B.D. și

D.C.

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Iași a criticat soluția instanței de fond de achitare a inculpatului M.P., ca

fiind nelegală și netemeinică.

S-a învederat și împrejurarea că, în

mod nelegal s-a dispus confiscarea spray-ului lacrimogen în baza art. 118 lit.

b) C. pen., deoarece bunul nu mai există.

Inculpații apelanți au solicitat

reducerea cuantumului pedepselor aplicate.

Curtea de Apel Iași, prin decizia

penală nr. 402 din 4 noiembrie 2003, a admis apelul Parchetului de pe lângă

Tribunalul Iași, a desființat în parte sentința instanței de fond și a dispus

condamnarea inculpatului M.P., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.

26, raportat la art. 211 lit. a) alin. (2

1

) lit. a), b) și c) C.

pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Perioada arestării preventive de la

27 aprilie 2002 la 19 decembrie 2002 a fost computată din durata pedepsei

aplicate.

Dispozițiile privind achitarea

inculpatului M.P. și confiscarea spray-ului lacrimogen de la inculpații G.B.D.

și D.C., în baza art. 118 lit. b) C. pen., au fost înlăturate.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Apelurile declarate de inculpații

G.B.D. și D.C. au fost respinse ca nefondate.

S-a dispus menținerea stării de

arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele

aplicare durata arestării preventive de la 19 decembrie 2002, la zi.

Inculpații apelanți au fost obligați

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 300.000 lei

fiecare.

Instanța de control judiciar a

reținut că toate probele coroborate dovedesc vinovăția inculpatului M.P.,

activitatea materială infracțională a acestuia de a oferi sprijin

coinculpaților G.B.D. și D.C. prin înțelegerea prealabilă, prezența la locul

faptei, asigurarea pazei în timp ce, ceilalți făptuitori operau, părăsirea

locului faptei împreună cu aceștia, cu bunurile sustrase asupra lor.

Recursul declarat de inculpatul M.P.

împotriva acestei decizii este întemeiat pe dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 17

1

și 18 C. proc. pen.

Recurentul inculpat critică decizia

Curții de Apel Iași pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea

recursului, casarea hotărârilor judecătorești atacate și menținerea sentinței

pronunțată de instanța de fond.

Recursul este nefondat.

Din analiza materialului probator

administrat în cauză rezultă că instanța de apel a reținut în mod just

vinovăția inculpatului M.P. și participarea acestuia, în calitate de complice,

la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie a cărei victimă a fost partea vătămată

D.V.

Probatoriul a fost corect

interpretat și coroborat de instanța de control judiciar, avându-se în vedere

toate împrejurările și datele care converg spre o competentă și reală stabilire

a situației de fapt și a activității infracționale desfășurate de fiecare

inculpat în parte.

Informațiile despre starea materială

a părții vătămate și ideea deposedării acesteia de bunurile de valoare i-a

aparținut inculpatului M.P. (a se vedea declarația martorului B.A.P.).

Participarea inculpatului M.P. este

dovedită și de declarațiile coinculpaților G.B.D. și D.C. care au relatat în

amănunt activitatea desfășurată de acesta, atât cu ocazia audierii lor de către

organele de poliție, cât și de procuror; revenirea asupra acestor declarații a

avut loc cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală și nu a fost

motivată în mod plauzibil.

De altfel, martorele J.M. și V.M.

i-au auzit pe sus-numiți, cu ocazia efectuării reconstituirii faptei, spunând

că, împreună cu ei a participat și inculpatul M.P.

Partea vătămată D.V. l-a recunoscut

din grup pe recurentul inculpat ca fiind unul dintre participanții la

săvârșirea faptei, iar martorii asistenți ai acestui act de procedură penală,

D.G. și B.R.V. au confirmat identificare fără ezitare a acestuia.

Declarațiile martorilor D.A., D.V.

și raportul organelor de poliție din 21 iunie 2002 contribuie la fixarea

elementelor privind participația inculpatului M.P. la săvârșirea faptei și la

înlăturarea apărărilor pro-cauza formulate de acesta.

Declarațiile martorilor propuși în apărare

de recurentul inculpat au fost în mod corect înlăturate de instanța de apel ca

vădit nesincere sau neconvingătoare, venite doar să creeze un alibi pe baza

căruia M.P. să se sustragă răspunderii penale. Așa fiind, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că instanța de apel a dispus în mod întemeiat

condamnarea inculpatului M.P., neexistând motive pentru achitarea acestuia.

Pentru aceste considerente și

constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să

respingă ca nefondat, recursul inculpatului.

Timpul arestării preventive se va

deduce din pedeapsa aplicată de la 27 aprilie 2002 la 19 decembrie 2002.

Recurentul inculpat va fi obligat la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385

17

alin. (4) C. proc. pen.,

art. 88 C. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul M.P. împotriva deciziei penale nr. 402 din 4 noiembrie

2003 a Curții de Apel Iași.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului durata arestării preventive de la 27 aprilie 2002 la 19 decembrie

2002.

Obligă recurentul inculpat la plata

cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.200.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 mai 2004.