ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4329/2005

Deliberând a supra recursurilor de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 256 din 26 martie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași, inculpatul M.M.C. a fost condamnat, la două pedepse de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen. În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsă durata reținerii de 24 ore. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen., inculpatul a fost achitat pentru două infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 189 alin. (1) C. pen. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 2.000.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă M.M. și la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, că la 10 februarie 2002, în jurul orei 4,00, inculpatul M.M.C. și făptuitorul S.I. au intrat în scara blocului, situat pe str. Ciric din Iași, unde îi văzuseră pe M.V. și M.M. Aici, prin violență și amenințare, inculpații au sustras de la partea vătămată M.V. un lănțișor și o cruciuliță din aur și geaca din piele iar de la partea vătămată M.M., patru țigări.

Făptuitorul S.I. le-a cerut părților vătămate să-i însoțească la o casă de amanet pentru valorificarea lănțișorului. Cei patru s-au deplasat cu un taxi la casa de amanet C.C. SRL Iași unde a amanetat lănțișorul cu suma de 850.000 lei din care au plătit taxiul. Diferența de 800.000 lei a rămas asupra lui S.I. După ce s-au despărțit de făptuitori, părțile vătămate s-au întâlnit cu martorul C.A.M. căruia i-au povestit ce s-a întâmplat. Împreună cu acesta au pornit în căutarea făptuitorilor pentru a-și recupera bunurile. La scurt timp i-au găsit pe cei doi pe strada Stejar iar martorul i-a cerut inculpatului M.M. să restituie geaca. Inițial inculpatul a refuzat și a început să-l înjure pe martor, însă ulterior i-a dat geaca părții vătămate M.V.

S-a reținut că în urma loviturilor aplicate părții vătămate M.V. a suferit leziuni care au necesitat 3-4 zile de îngrijiri medicale. La data de 28 august 2002, S.A., mama lui S.I. a achitat la casa de amanet suma împrumutată și a ridicat lănțișorul și cruciulița care au fost predate a doua zi părții vătămate M.V. S-a reținut că faptele inculpatului de a sustrage, împreună cu S.I., în timpul nopții, în loc public și prin exercitarea de violențe, bunuri de la două părți vătămate întrunesc elementele constitutive a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen. anterior, modificării prin Legea nr. 169/2002, aplicabil ca lege mai favorabilă conform art. 13 C. pen.

Instanța a mai reținut că din probele administrate nu rezultă că părțile vătămate au fost constrânse să se deplaseze la casa de amanet, astfel se impune achitarea inculpatului pentru infracțiunea de lipsire de libertate. Prin decizia penală nr. 428 din 7 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de inculpat. S-a reținut că este nefondată critica formulată de procuror cu privire la achitarea inculpatului pentru infracțiunile de lipsire de libertate întrucât din probele administrate nu rezultă că părțile vătămate au fost constrânse în vreun fel să se deplaseze la casa de amanet. Instanța de apel a mai reținut că nici critica formulată de inculpat, cu privire la individualizarea pedepsei, nu este întemeiată.

Decizia a fost atacată cu recurs de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași. În recursul procurorului s-a susținut că achitarea inculpatului pentru două infracțiuni de lipsire de libertate întrucât este evident că inculpații au exercitat o constrângere prin timorare psihică asupra părților vătămate pentru ca acestea să se deplaseze la casa de amanet unde partea vătămată M.V. a semnat contractul de amanet. Prin recursul declarat de inculpat s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., susținându-se că nejustificat nu au fost reținute circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. Curtea constată că nici unul dintre recursuri nu este fondat. Din ansamblul probelor administrate în cauză nu rezultă că inculpatul sau celălalt participant la comiterea tâlhăriilor, au forțat în vreun fel părțile vătămate să se deplaseze la casa de amanet.

Violențele exercitate prin lovirea părții vătămate cu pumnii și picioarele în vederea deposedării de bunuri se circumscriu în exclusivitate infracțiunii de tâlhărie și nu există nici un indiciu că prin acestea s-a urmărit și înfrângerea voinței persoanelor vătămate cu privire la libertatea de mișcare pentru a le determina să se deplaseze la casa de amanet. Așa fiind, soluția de achitare pronunțată este corectă. Curtea reține că nu este întemeiată nici critica formulată de inculpat cu privire la individualizarea pedepselor, acestea fiind corespunzătoare pericolului social concret al fiecărei infracțiuni săvârșite precum și datele referitoare la persoana inculpatului. Din actele dosarului nu rezultă existența unor împrejurări deosebite, care raportate și la împrejurările și urmările faptei, să justifice reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului.

Reținând că din examinarea cauzei nu rezultă existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul M.M.C. împotriva deciziei penale nr. 428 din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel Iași . Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 120 lei (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iulie 2005.