ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4329/2005

Deliberând a

supra recursurilor de față, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 256 din 26

martie 2004, pronunțată de Tribunalul Iași, inculpatul M.M.C. a fost condamnat,

la două pedepse de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de

tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art. 211 alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64

C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedeapsă durata reținerii de 24 ore.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) și art.

10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat pentru două

infracțiuni de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzute de art. 189 alin. (2)

C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din art.

189 alin. (1) C. pen.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 2.000.000 lei, cu titlu de daune morale, către partea civilă M.M. și

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Instanța a reținut, că la 10

februarie 2002, în jurul orei 4,00, inculpatul M.M.C. și făptuitorul S.I. au

intrat în scara blocului, situat pe str. Ciric din Iași, unde îi văzuseră pe M.V.

și M.M.

Aici, prin violență și amenințare,

inculpații au sustras de la partea vătămată M.V. un lănțișor și o cruciuliță

din aur și geaca din piele iar de la partea vătămată M.M., patru țigări.

Făptuitorul S.I. le-a cerut părților

vătămate să-i însoțească la o casă de amanet pentru valorificarea lănțișorului.

Cei patru s-au deplasat cu un taxi

la casa de amanet C.C. SRL Iași unde a amanetat lănțișorul cu suma de 850.000

lei din care au plătit taxiul. Diferența de 800.000 lei a rămas asupra lui S.I.

După ce s-au despărțit de

făptuitori, părțile vătămate s-au întâlnit cu martorul C.A.M. căruia i-au

povestit ce s-a întâmplat. Împreună cu acesta au pornit în căutarea

făptuitorilor pentru a-și recupera bunurile.

La scurt timp i-au găsit pe cei doi

pe strada Stejar iar martorul i-a cerut inculpatului M.M. să restituie geaca.

Inițial inculpatul a refuzat și a început să-l înjure pe martor, însă ulterior

i-a dat geaca părții vătămate M.V.

S-a reținut că în urma loviturilor

aplicate părții vătămate M.V. a suferit leziuni care au necesitat 3-4 zile de

îngrijiri medicale.

La data de 28 august 2002, S.A.,

mama lui S.I. a achitat la casa de amanet suma împrumutată și a ridicat

lănțișorul și cruciulița care au fost predate a doua zi părții vătămate M.V.

S-a reținut că faptele inculpatului

de a sustrage, împreună cu S.I., în timpul nopții, în loc public și prin

exercitarea de violențe, bunuri de la două părți vătămate întrunesc elementele

constitutive a două infracțiuni de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit.

a), d) și e) C. pen. anterior, modificării prin Legea nr. 169/2002, aplicabil

ca lege mai favorabilă conform art. 13 C. pen.

Instanța a mai reținut că din

probele administrate nu rezultă că părțile vătămate au fost constrânse să se

deplaseze la casa de amanet, astfel se impune achitarea inculpatului pentru

infracțiunea de lipsire de libertate.

Prin decizia penală nr. 428 din 7

decembrie 2004, pronunțată de Curtea de Apel Iași, au fost respinse, ca

nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași și de

inculpat.

S-a reținut că este nefondată

critica formulată de procuror cu privire la achitarea inculpatului pentru

infracțiunile de lipsire de libertate întrucât din probele administrate nu

rezultă că părțile vătămate au fost constrânse în vreun fel să se deplaseze la

casa de amanet.

Instanța de apel a mai reținut că

nici critica formulată de inculpat, cu privire la individualizarea pedepsei, nu

este întemeiată.

Decizia a fost atacată cu recurs de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași.

În recursul procurorului s-a

susținut că achitarea inculpatului pentru două infracțiuni de lipsire de

libertate întrucât este evident că inculpații au exercitat o constrângere prin

timorare psihică asupra părților vătămate pentru ca acestea să se deplaseze la casa

de amanet unde partea vătămată M.V. a semnat contractul de amanet.

Prin recursul declarat de inculpat

s-a invocat cazul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., susținându-se că nejustificat nu au fost reținute circumstanțe atenuante

în favoarea inculpatului.

Curtea constată că nici unul dintre

recursuri nu este fondat.

Din ansamblul probelor administrate

în cauză nu rezultă că inculpatul sau celălalt participant la comiterea

tâlhăriilor, au forțat în vreun fel părțile vătămate să se deplaseze la casa de

amanet.

Violențele exercitate prin lovirea

părții vătămate cu pumnii și picioarele în vederea deposedării de bunuri se

circumscriu în exclusivitate infracțiunii de tâlhărie și nu există nici un

indiciu că prin acestea s-a urmărit și înfrângerea voinței persoanelor vătămate

cu privire la libertatea de mișcare pentru a le determina să se deplaseze la

casa de amanet.

Așa fiind, soluția de achitare

pronunțată este corectă.

Curtea reține că nu este întemeiată

nici critica formulată de inculpat cu privire la individualizarea pedepselor,

acestea fiind corespunzătoare pericolului social concret al fiecărei

infracțiuni săvârșite precum și datele referitoare la persoana inculpatului.

Din actele dosarului nu rezultă

existența unor împrejurări deosebite, care raportate și la împrejurările și

urmările faptei, să justifice reținerea unor circumstanțe atenuante în favoarea

inculpatului.

Reținând că din examinarea cauzei nu

rezultă existența vreunui motiv de casare care să poată fi luat în considerare

din oficiu, Curtea va respinge recursurile, ca nefondate, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și inculpatul M.M.C. împotriva

deciziei penale nr. 428 din 7 decembrie 2004 a Curții de Apel Iași .

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 120 lei (1.200.000 lei) cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13

iulie 2005.