ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3465/2006

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 876, pronunțată la data de 12 decembrie 2005, în dosarul nr. 1026/2003, Tribunalul Vaslui a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta SC S.I. SA în contradictoriu cu pârâta SC V. SA pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 2.323.752533 lei, reprezentând contravaloare investiții și suma de 51.382,525 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Spre a hotărî astfel, prima instanță, evocând incidența art. 1444 - 1447 C. civ., a reținut, în principal, că lucrările de investiții efectuate de către reclamanta-locatar au adus un spor de valoare spațiului închiriat așa încât pârâta-locator datorează acesteia prețul lucrărilor edificate, stabilit în funcție de valoarea tehnică a investițiilor din care vor fi scăzute cheltuielile de întreținere, cheltuielile voluptorii și valoarea de investiție amortizată pe perioada de rămânere în spațiu a reclamantei, și a respins excepțiile invocate de pârâtă, prin încheierea din 26 ianuarie 2004, excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată pentru neîndeplinirea prevederilor art. 720 1 C. proc.

civ., cu motivarea că reclamanta a făcut dovada încercării de conciliere directă cu pârâta prin actele depuse la dosar, iar, prin încheierea din 8 martie 2004, excepția lipsei calității procesuale pasive, în considerarea faptului că dreptul locatarului de a pretinde valoarea investițiilor este operabil, potrivit art. 1444 C. civ., atât locatorului cât și proprietarului care a dobândit ulterior imobilul. Apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului a fost respins, ca nefondat, de Secția comercială a Curții de Apel Iași, prin decizia nr. 29, pronunțată la data de 13 martie 2006 în dosarul nr. 471/2006.

Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a reținut că, față de raportul juridic de natură comercială dedus judecății și dispozițiile art. 3 și art. 4 C. com., soluționarea cauzei în primă instanță de Secția comercială a Tribunalului Vaslui s-a făcut cu respectarea dispozițiilor legale privind competența; că prima instanță s-a pronunțat, corect, asupra excepției lipsei calității procesuale pasive; că nu subzistă criticile nerespectării procedurii de conciliere prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ., față de înscrisurile doveditoare depuse la dosar; că din conținutul cererii de chemare în judecată rezultă că aceasta îndeplinește cerințele art. 112 pct. 4 C. proc.

civ., iar, pe fond, s-a avut în vedere acordul proprietarului la efectuarea investițiilor de către locatar în imobilul închiriat și s-a apreciat că valoarea reală a acestora a fost stabilită prin concluziile experților, în considerarea normelor de evaluare în vigoare și înscrisurilor depuse de părți, neputându-se face o raportare a valorii despăgubirilor la contractul de vânzare-cumpărare, deoarece prețul vânzării este rezultatul negocierii dintre părțile contractante. Împotriva menționatei decizii a formulat recurs apelanta pârâtă, invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 3, pct. 6 și pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc.

civ., s-a arătat că litigiul a fost soluționat de o instanță necompetentă, dat fiind că acesta aparține jurisdicției civile; în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 6 s-a arătat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut, cu referire la cuantumul despăgubirilor, iar în dezvoltarea motivului prevăzut de art. 304 pct. 9 a arătat că instanța de apel a încălcat art. 112 pct. 4 considerând că acțiunea introductivă este motivată în fapt; a încălcat art. 720 1 C. proc.

civ., față de neîndeplinirea cerințelor acestui text; a aplicat, greșit, art. 1444 C. civ., în soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, iar, pe fond, în stabilirea despăgubirilor, a încălcat dispozițiile contractuale și legea - recurenta neprecizând relevanța pe care o au susținerile și afirmațiile vizând fondul cauzei și criticile aduse expertizelor efectuate și interpretării dată acestor probe din perspectiva cerințelor art. 304 pct. 1 - 9 raportat la art. 299 alin. (1) C. proc. civ. Recursul este nefondat. Având în vedere prezumția de comercialitate, instituită de art. 4 C. com., incidentă în speță, față de calitatea de comercianți a părților și de faptul că obiectul cererii dedusă judecății îl reprezintă contravaloarea investițiilor destinate a servi exercițiului și utilității comerțului se constată că litigiul aparține jurisdicției comerciale, fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc.

civ., referitoare la competență, respectate, în cauză, de Tribunalul Vaslui astfel cum, corect, a considerat instanța de apel, așa încât critica întemeiată pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., nu poate fi primită. Cum, în conformitate cu prevederile art. 132 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., reclamanta și-a mărit câtimea obiectului cererii dedusă judecății la suma de 3.900.000.000 lei, astfel cum rezultă și din concluziile cuprinse în încheierea din 28 noiembrie 2005, instanța de fond, prin acordarea sumei de 2.323.752.533 lei, nu a încălcat principiul disponibilității cu privire la obiect, iar motivul prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., nu poate fi invocat decât în măsura în care instanța de control judiciar, găsind întemeiat apelul, ar schimba sentința primei instanțe ceea ce, în speță, nu s-a întâmplat, astfel că acesta nu-și găsește aplicare în speță.

Având în vedere criticile întemeiate pe motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., este de observat că nici cerințele acestui text nu sunt îndeplinite în cauză. Astfel, față de caracterul relativ al normei prevăzute de art. 112 alin. (1) pct. 4 și de sesizarea neregularității motivării în fapt a cererii de chemare în judecată pentru prima dată în apel, instanța de control judiciar nu avea a examina această critică, de altfel nejustificată cum, corect, s-a reținut, așa încât nu poate fi primită susținerea încălcării acestor dispoziții prin decizia atacată, nici cea referitoare la încălcarea art. 720 1 , față de dovezile îndeplinirii procedurii de conciliere directă depuse la dosar, cum, cu justețe, s-a apreciat, sau cea privind încălcarea art. 1444 C. civ., în soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive, dată fiind calitatea de locator a pârâtei și sursa pretențiilor reclamate.

În ceea ce privește încălcarea dispozițiilor contractuale în soluționarea cauzei pe fond, este de remarcat că temeiul acțiunii introductive nu îl constituie răspunderea contractuală, ci îmbogățirea fără justă cauză, aspect ce înlătură, ca nejustificată, critica astfel formulată, iar critica generică a încălcării legii nu respectă cerințele art. 302 1 lit. c) C. proc. civ., și nu permite a fi examinată. Așa fiind, pentru considerentele arătate în temeiul art. 312 alin. (1) teza 2 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC V. SA Vaslui împotriva deciziei nr. 29 din 13 martie 2006 a Curții de Apel Iași, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 noiembrie 2006.