ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1757/2006

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data

de 5 aprilie 2005, așa cum a fost precizată, reclamanta SC M. SRL Baia Mare, a

solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale,

ministrul apărării naționale, T.A. și T.N., comandantul U.M. nr. 02574

București, obligarea acestora la încheierea contractului de închiriere spații

comerciale și prestare de servicii, cu reclamanta, în forma în care a fost

redactat și aprobat de Ministerul Apărării Naționale și agreat de Ministerul

Finanțelor Publice.

În motivare, reclamanta a arătat că

a participat în cursul lunii iunie 2004, la licitația organizată de Ministerul

Apărării Naționale, prin Comandamentul logistic - U.M. 02574 București, la o

licitație având ca obiect închirierea unor spații pentru amenajarea de magazine

militare, în care să se comercializeze produse alimentare și nealimentare, cu

adaos comercial de cel mult 5% pentru cadrele militare.

A mai susținut că a întrunit

condițiile din caietul de sarcini și a câștigat licitația, începându-se negocierea

contractului de închiriere și de prestări servicii, iar la data de 29 octombrie

2004, pârâtul a transmis Ministerului Apărării Naționale, forma de contract de

închiriere.

Reclamanta a arătat că, în mod

nejustificat, prin adresa nr. A.8013 din 2 noiembrie 2004, i s-a comunicat că,

prin ordin al ministrului apărării naționale, s-a oprit orice demers în sensul

închirierii spațiilor comerciale pentru înființarea magazinelor militare.

Acest refuz este, în opinia

reclamantei și nelegal, în condițiile în care erau acceptate de părți, toate

elementele esențiale ale contractului - obiect, durată, preț.

Curtea de Apel București, secția a

VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1757 din

27 octombrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, după ce anterior, prin

încheierea de la 16 iunie 2005, admisese excepția lipsei calității procesuale

pasive a pârâților T.N. și T.A.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut că, în cauză, nu există un motiv nejustificat al pârâtului

Ministerul Apărării Naționale, de a refuza perfectarea contractului de

închiriere și că nu se poate suplini consimțământul autorității, prin obligarea

la încheierea acestui contract, în baza H.G. nr. 68/2000, deoarece nu s-a făcut

dovada că pârâtul și-a asumat în vreun mod obligația de a semna un astfel de

contract și nici că reclamanta a respectat termenul maxim convenit între părți,

pentru finalizarea deschiderii magazinelor, în 13 garsoniere din România, până

la data de 30 august 2004.

S-a mai reținut că, în calitate de

autoritate contractantă, pârâtului Ministerul Apărării Naționale îi revine

competența de a încheia aceste contracte, ținând cont de interesul și

specificul activității desfășurate.

Împotriva sentinței, în termen

legal, a declarat recurs reclamanta SC M. SRL Baia Mare, solicitând, în temeiul

prevederilor art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ., casarea sentinței atacate și,

în fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost precizată.

Recurenta a susținut ca prin motiv

de recurs, că sentința este lipsită de temei legal, atâta timp, cât s-a reținut

că pârâtul nu și-a asumat obligația închirierii unui contract, deși acesta a

organizat licitația respectivă, tocmai în scopul perfectării contractului în

discuție, iar prin procesul-verbal se specifică expres că acesta se va încheia

cu SC M. SRL, prin negociere directă.

Criticând hotărârea recurată, SC M. SRL

Baia Mare a invocat și contradictorialitatea motivelor pe care se sprijină

aceasta.

Astfel, s-a arătat că instanța a

reținut că reclamanta nu a probat respectarea termenului de la 30 august 2005,

pentru deschiderea magazinelor militare, cu toate că menționase anterior că

proiectul de contract i-a fost transmis acesteia, de către Ministerul Apărării Naționale,

la 29 octombrie 2005, deci ulterior, ceea ce făcea imposibile accesul în

garnizoane și deschiderea magazinelor, înainte de perfectarea contractului.

Recurenta a arătat că, practic,

prima instanță a reținut în favoarea intimatului-pârât, propria lui culpă, prin

refuzul și întârzierea de a-i pune la dispoziție spațiile în discuție.

Examinând cauza și sentința atacată,

în raport cu criticile invocate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu

dispozițiile legale incidente în speță, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Curtea va admite recursul, în sensul și pentru considerentele care

vor fi expuse în continuare.

În conformitate cu dispozițiile art.

129 alin. (5) teza I C. proc. civ., „Judecătorii au îndatorirea să stăruie,

prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea

faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri

temeinice și legale”.

În acest scop, judecătorii sunt în

drept să pună în discuția părților, orice împrejurări care pot duce la

lămurirea pricinii și să ordone administrarea probelor pe care le consideră

necesare, cu singura mărginire ca hotărârea să nu depășească obiectul cererii

deduse judecății.

În ceea ce privește speța de față,

într-adevăr, împrejurările de fapt invocate și susținerile formulate atât de

recurenta-reclamantă, cât și de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale,

nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate, înscrisurile

depuse nefiind edificatoare pentru pronunțarea unei soluții legale și

temeinice.

În cuprinsul actelor atașate la dosar

în probațiune, de către părți, se fac referiri la înscrisuri care sunt necesare

soluționării pricinii și care nu au fost solicitate și depuse.

Astfel, așa după cum a susținut și

intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale, în întâmpinarea de la dosarul de

fond și după cum menționează chiar recurenta-reclamantă, în adresa depusă la

dosarul de fond, prin Ordinul nr. 3586 din 1 noiembrie 2004, al ministrului

apărării naționale, s-a dispus sistarea oricărui demers cu privire la

închirierea spațiilor.

Or, acest ordin, ca și actele care

au stat la baza emiterii lui, care prezintă relevanță în lămurirea existenței

pretinsului refuz nejustificat al autorității publice pârâte, nu se regăsesc la

dosar și nu au fost cerute părții.

Tot în același sens, s-a invocat de

către părți, adresa nr. A.754 din 3 februarie 2005, prin care se susține că

s-ar fi anulat licitația publică în 7 iunie 2004, nici acest act nefiind pus la

dispoziția instanței.

În procesul-verbal de conciliere din

4 martie 2005 s-a reținut propunerea comisiei, de înaintare a unui raport,

ministrului, pentru a-i pune la dispoziție recurentei, documentele care au dus

la anularea licitației.

Nici acest aspect nu a fost

cercetat, prima instanță nesolicitând intimatului-pârât, să facă dovada că s-ar

fi întocmit respectivul raport, dacă s-au comunicat recurentei, actele

respective și care sunt aceste acte.

Nici în ceea ce privește îndeplinirea

obligațiilor de către societatea recurentă, nu s-au administrat dovezi

concludente.

Cu toate că intimatul a susținut că

nu s-au îndeplinit obligațiile din caietul de sarcini, acest document nu a fost

pus la dispoziția instanței.

De asemenea, deși însăși instanța a

reținut în sentința atacată, că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile

prevăzute în procesul-verbal de deschidere a ofertelor, până la termenul

prevăzut, respectiv 30 august 2004, totuși nu s-a pus în vedere acesteia, să

probeze respectarea obligațiilor respective, mai ales că, din adresa depusă la

dosar, reiese că reclamanta a transmis conducerii autorității pârâte, date cu

privire la elementele tehnice ale derulării Programului cu privire la

înființarea magazinelor militare.

Pentru a stabili cu certitudine

existența sau inexistența și eventuala temeinicie a unor justificări ale

autorității pârâte de a refuza perfectarea contractului în discuție, precum și

îndeplinirea sau nerespectarea obligațiilor asumate de către societatea

reclamantă, deci pentru aflarea adevărului, Curtea, în temeiul dispozițiilor art.

313 teza I C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va

trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în vederea suplimentarii

probatoriului prin orice mijloc de probă permis de lege și în special, prin

toate actele care au stat la baza organizării licitației în discuție, mai ales a

caietului de sarcini, precum și a tuturor înscrisurilor invocate de părți și

nedepuse, în sensul expus mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC M. SRL Baia Mare împotriva sentinței civile nr. 1757 din 27

octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza,

spre rejudecare, aceleiași instanțe.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 mai 2006.