ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1757/2006

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 5 aprilie 2005, așa cum a fost precizată, reclamanta SC M. SRL Baia Mare, a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale, ministrul apărării naționale, T.A. și T.N., comandantul U.M. nr. 02574 București, obligarea acestora la încheierea contractului de închiriere spații comerciale și prestare de servicii, cu reclamanta, în forma în care a fost redactat și aprobat de Ministerul Apărării Naționale și agreat de Ministerul Finanțelor Publice. În motivare, reclamanta a arătat că a participat în cursul lunii iunie 2004, la licitația organizată de Ministerul Apărării Naționale, prin Comandamentul logistic - U.M.

02574 București, la o licitație având ca obiect închirierea unor spații pentru amenajarea de magazine militare, în care să se comercializeze produse alimentare și nealimentare, cu adaos comercial de cel mult 5% pentru cadrele militare. A mai susținut că a întrunit condițiile din caietul de sarcini și a câștigat licitația, începându-se negocierea contractului de închiriere și de prestări servicii, iar la data de 29 octombrie 2004, pârâtul a transmis Ministerului Apărării Naționale, forma de contract de închiriere. Reclamanta a arătat că, în mod nejustificat, prin adresa nr. A.8013 din 2 noiembrie 2004, i s-a comunicat că, prin ordin al ministrului apărării naționale, s-a oprit orice demers în sensul închirierii spațiilor comerciale pentru înființarea magazinelor militare.

Acest refuz este, în opinia reclamantei și nelegal, în condițiile în care erau acceptate de părți, toate elementele esențiale ale contractului - obiect, durată, preț. Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1757 din 27 octombrie 2005, a respins, ca neîntemeiată, acțiunea, după ce anterior, prin încheierea de la 16 iunie 2005, admisese excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților T.N. și T.A. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, în cauză, nu există un motiv nejustificat al pârâtului Ministerul Apărării Naționale, de a refuza perfectarea contractului de închiriere și că nu se poate suplini consimțământul autorității, prin obligarea la încheierea acestui contract, în baza H.G.

nr. 68/2000, deoarece nu s-a făcut dovada că pârâtul și-a asumat în vreun mod obligația de a semna un astfel de contract și nici că reclamanta a respectat termenul maxim convenit între părți, pentru finalizarea deschiderii magazinelor, în 13 garsoniere din România, până la data de 30 august 2004. S-a mai reținut că, în calitate de autoritate contractantă, pârâtului Ministerul Apărării Naționale îi revine competența de a încheia aceste contracte, ținând cont de interesul și specificul activității desfășurate. Împotriva sentinței, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC M. SRL Baia Mare, solicitând, în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 și 7 C. proc. civ., casarea sentinței atacate și, în fond, admiterea acțiunii, astfel cum a fost precizată.

Recurenta a susținut ca prin motiv de recurs, că sentința este lipsită de temei legal, atâta timp, cât s-a reținut că pârâtul nu și-a asumat obligația închirierii unui contract, deși acesta a organizat licitația respectivă, tocmai în scopul perfectării contractului în discuție, iar prin procesul-verbal se specifică expres că acesta se va încheia cu SC M. SRL, prin negociere directă. Criticând hotărârea recurată, SC M. SRL Baia Mare a invocat și contradictorialitatea motivelor pe care se sprijină aceasta. Astfel, s-a arătat că instanța a reținut că reclamanta nu a probat respectarea termenului de la 30 august 2005, pentru deschiderea magazinelor militare, cu toate că menționase anterior că proiectul de contract i-a fost transmis acesteia, de către Ministerul Apărării Naționale, la 29 octombrie 2005, deci ulterior, ceea ce făcea imposibile accesul în garnizoane și deschiderea magazinelor, înainte de perfectarea contractului.

Recurenta a arătat că, practic, prima instanță a reținut în favoarea intimatului-pârât, propria lui culpă, prin refuzul și întârzierea de a-i pune la dispoziție spațiile în discuție. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu criticile invocate, cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente în speță, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea va admite recursul, în sensul și pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. În conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. (5) teza I C. proc. civ., „Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale”.

În acest scop, judecătorii sunt în drept să pună în discuția părților, orice împrejurări care pot duce la lămurirea pricinii și să ordone administrarea probelor pe care le consideră necesare, cu singura mărginire ca hotărârea să nu depășească obiectul cererii deduse judecății. În ceea ce privește speța de față, într-adevăr, împrejurările de fapt invocate și susținerile formulate atât de recurenta-reclamantă, cât și de intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale, nu au putut fi verificate suficient prin probele administrate, înscrisurile depuse nefiind edificatoare pentru pronunțarea unei soluții legale și temeinice. În cuprinsul actelor atașate la dosar în probațiune, de către părți, se fac referiri la înscrisuri care sunt necesare soluționării pricinii și care nu au fost solicitate și depuse.

Astfel, așa după cum a susținut și intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale, în întâmpinarea de la dosarul de fond și după cum menționează chiar recurenta-reclamantă, în adresa depusă la dosarul de fond, prin Ordinul nr. 3586 din 1 noiembrie 2004, al ministrului apărării naționale, s-a dispus sistarea oricărui demers cu privire la închirierea spațiilor. Or, acest ordin, ca și actele care au stat la baza emiterii lui, care prezintă relevanță în lămurirea existenței pretinsului refuz nejustificat al autorității publice pârâte, nu se regăsesc la dosar și nu au fost cerute părții. Tot în același sens, s-a invocat de către părți, adresa nr. A.754 din 3 februarie 2005, prin care se susține că s-ar fi anulat licitația publică în 7 iunie 2004, nici acest act nefiind pus la dispoziția instanței.

În procesul-verbal de conciliere din 4 martie 2005 s-a reținut propunerea comisiei, de înaintare a unui raport, ministrului, pentru a-i pune la dispoziție recurentei, documentele care au dus la anularea licitației. Nici acest aspect nu a fost cercetat, prima instanță nesolicitând intimatului-pârât, să facă dovada că s-ar fi întocmit respectivul raport, dacă s-au comunicat recurentei, actele respective și care sunt aceste acte. Nici în ceea ce privește îndeplinirea obligațiilor de către societatea recurentă, nu s-au administrat dovezi concludente. Cu toate că intimatul a susținut că nu s-au îndeplinit obligațiile din caietul de sarcini, acest document nu a fost pus la dispoziția instanței.

De asemenea, deși însăși instanța a reținut în sentința atacată, că reclamanta nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute în procesul-verbal de deschidere a ofertelor, până la termenul prevăzut, respectiv 30 august 2004, totuși nu s-a pus în vedere acesteia, să probeze respectarea obligațiilor respective, mai ales că, din adresa depusă la dosar, reiese că reclamanta a transmis conducerii autorității pârâte, date cu privire la elementele tehnice ale derulării Programului cu privire la înființarea magazinelor militare. Pentru a stabili cu certitudine existența sau inexistența și eventuala temeinicie a unor justificări ale autorității pârâte de a refuza perfectarea contractului în discuție, precum și îndeplinirea sau nerespectarea obligațiilor asumate de către societatea reclamantă, deci pentru aflarea adevărului, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 313 teza I C. proc.

civ., va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe, în vederea suplimentarii probatoriului prin orice mijloc de probă permis de lege și în special, prin toate actele care au stat la baza organizării licitației în discuție, mai ales a caietului de sarcini, precum și a tuturor înscrisurilor invocate de părți și nedepuse, în sensul expus mai sus.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta SC M. SRL Baia Mare împotriva sentinței civile nr. 1757 din 27 octombrie 2005 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 mai 2006.