ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 713/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. 6533 din 2 din 20 iulie 2010, reclamanta SC A. SRL în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale a solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța în cauză, să se dispună admiterea prezentei acțiuni și, pe cale de consecință:

- anularea în tot a adresei nr. A 8778 din 21 iunie 2010, prin care Ministerul Apărării Naționale, Direcția domenii și infrastructuri a returnat ca neavizată documentația depusă cu adresa nr. A8255 din 9 iunie 2010 și s-a refuzat eliberarea avizului de securitate la incendiu pentru lucrarea "Terasă clădire anexă alimentație publică, terasă parțial acoperită, pasaj de legătură între pavilioanele H1 și H2, acces carosabil și parcări în cazarma 429" cod lucrare 2010-1-429/pav. B, H1, H2 București;

- obligarea pârâtului la eliberarea avizului de securitate la incendiu pentru lucrarea "Terasă clădire anexă alimentație publică, terasă parțial acoperită, pasaj de legătură între pavilioanele H1 și H2, acces carosabil și parcări în cazarma 429" cod lucrare 2010-1-429/pav. B, H1, H2 București.

În fapt, s-a arătat că, prin adresa înregistrată sub nr. A 8255 din 9 iunie 2010, reclamanta a solicitat, conform Certificatului de urbanism nr. 3.881 din 14 aprilie 2010 emis de Ministerul Apărării Naționale - Direcția domenii și infrastructuri, eliberarea avizului de securitate la incendiu pentru lucrarea "Terasă clădire anexă alimentație publică, terasă parțial acoperită, pasaj de legătură între pavilioanele H1 și H2, acces carosabil și parcări în cazarma 429" cod lucrare 2010-1-429/pav. B, H1, H2 București, depunând în acest sens, documentația prevăzută de lege.

Prin adresa nr. A 8778 din 21 iunie 2010, Ministerul Apărării Naționale - Direcția domenii și infrastructuri i-a comunicat faptul că a analizat documentele transmise și au făcut următoarele precizări în conformitate cu art. 8, alin. (2) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 80/2009, pentru aprobarea Normelor de avizare și autorizare privind securitatea la incendiu și protecție civilă: în urma Actului de constatare încheiat în data de 11 mai 2010, de o comisie formată din reprezentații B. București, C. București și D. București, împreună cu reprezentanții societății, a reieșit că au fost executate în regie proprie lucrări fără a obține avizele și autorizațiile care să îi permită acest lucru, iar, cu adresa nr. A 741 din data de 28 mai 2010 transmisă de C. București a fost somată să rezilieze Contractul de închiriere nr. A 741 din 29 mai 2007.

Totodată, în conformitate cu prevederile art. 21, art. 30 și art. 44, cap. IV, lit. h) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.500 - 5.000 RON, începerea lucrărilor fără obținerea avizului de securitate la incendiu.

Astfel, urmare a celor prezentate și situația litigioasă creată, reclamantei i-a fost returnată neavizată documentația transmisă.

S-a considerat de către reclamantă că adresa atacată este nelegală.

În susținerea acestei opinii au fost invocate prevederile art. 8 alin. (1) din Normele metodologice din 6 mai 2009 de avizare și autorizare privind securitatea la incendiu și protecția civilă aprobate prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 80/2009 cu privire la situațiile în care nu se emit avize sau autorizații de către inspectorate, precum și ale alin. (2) al aceluiași articol referitor la obligația de a se comunica solicitanților respingerea emiterii avizelor, împreună cu motivele respingerii, în termen de 15 zile de la înregistrarea documentației complete.

Astfel, s-a susținut că, analizând cuprinsul adresei nr. A 8778 din 21 iunie 2010 se observă faptul că nu se indică niciun temei legal, respectiv reglementări tehnice în vigoare sau prevederi ale normelor metodologice aprobate prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 80/2009, care au stat la baza refuzului avizării documentației transmise.

În ceea ce privește Actul de constatare încheiat în data de 11 mai 2010, menționat drept motiv de respingere a solicitării reclamantei de emitere a avizului de securitate la incendiu, s-a arătat că, în primul rând, faptul că acest act este nelegal, motiv pentru care, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost înregistrată cererea de chemare în judecată a reclamantei având ca obiect anularea în tot a acestuia.

Prin Actul de constatare încheiat în data de 11 mai 2010, la pagina 1, s-a constat: Conform Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată, cu modificările și completările ulterioare, art. 1 și 2, este necesară (...), obținerea avizelor conform Certificatului de urbanism (...) înainte de continuarea lucrărilor, iar la pagina 2, faptul că "numai pe baza concluziilor din expertizele realizate de expert tehnic atestat se vor putea relua demersurile legale".

Or, prin Certificatul de urbanism nr. 3.881 din 14 aprilie 2010, pct. 5 lit. d<SUP>2</SUP>) emis de Ministerul Apărării Naționale - Direcția domenii și infrastructuri, s-a solicitat avizul de securitate la incendiu, iar reclamanta a depus documentațiile tehnice pentru obținerea Autorizației de Construire și Expertiza tehnică de calitate a lucrărilor la corpurile A,B,C,D celor în drept.

În consecință, s-a apreciat de către reclamantă că, adresa nr. A 8778 din 21 iunie 2010, prin care s-a returnat neavizată documentația transmisă, încalcă tocmai Actul de constatare încheiat în data de 11 mai 2010, menționat drept motiv al respingerii solicitării sale de acordare a avizului de securitate la incendiu.

De altfel, edificarea unei construcții fără autorizație de construire și fără obținerea avizelor prealabile necesare pentru această autorizație nu este de natură să atragă decăderea unei persoane din dreptul de a solicita autorizația de construire și, implicit, toate actele prealabile, o asemenea ipoteză fiind prevăzută chiar de către dispozițiile art. 28 din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, republicată.

În acest sens, au fost invocate și prevederile art. 59 alin. (3) din Normele metodologice din 12 octombrie 2009 de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții cu privire la aspecte reținute și prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal nr. 4257 din data de 21 noiembrie 2008.

În ceea ce privește motivul respingerii cererii de avizare, reprezentat de faptul că "prin adresa nr. A 741 din data de 28 mai 2010 transmisă de C. București ați fost somați să reziliați contractul de închiriere nr. A741 din 29 mai 2007", nu se indică niciun temei legal prevăzut în reglementările tehnice în vigoare și Norme metodologice din 6 mai 2009 de avizare și autorizare privind securitatea la incendiu și protecția civilă aprobate prin Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 80/2009 în baza căruia organul abilitat să emită avizul de securitate la incendiu este competent să se pronunțe asupra valabilității raporturilor contractuale născute în temeiul contractului de închiriere și, pe acest temei, să respingă solicitarea reclamantei.

Contractul de închiriere nr. A 601 din 29 mai 2007 (și nu nr. A741 din 29 mai 2005 cum în mod eronat se menționează în adresa nr. A 8778 din 21 iunie 2010) reprezintă potrivit art. 969 alin. (1) și art. 970 C. civ., legea părților și trebuie executat cu bună-credință.

Contractul de închiriere anterior menționat, potrivit art. 4, a fost încheiat pentru o perioadă de 6 ani, începând cu data de 1 iunie 2007 și până la 31 mai 2013.

Urmare a raporturilor juridice create între reclamanta SC A. SRL și Ministerul Apărării Naționale - C. București, acesta din urmă și-a asumat obligația esențială prevăzută de art. 1420 pct. 3 C. civ., potrivit căruia locatorul este dator de a sigura folosința imobilului până la încetarea locațiunii. obligație inserată și în contractul de închiriere la art. 10 ("Să asigure folosința imobilului închiriat în tot timpul contractului, garantând chiriașul contra pierderii totale sau parțiale a bunului ori contra tulburării folosinței imobilului").

Potrivit art. 969 alin. (2) C. civ., convențiile se pot revoca prin consimțământul mutual sau din cauze autorizate de lege.

Or, urmare a transmiterii notificării nr. A 741 din 28 mai 2010 prin care li se solicita să se prezinte la sediul unității militare în vederea rezilierii contractului de închiriere nr. A601 din 29 mai 2009, ca urmare a nerespectării clauzelor contractuale prevăzute de art. 11 alin. (4), art. 19 și art. 23 și a legislației în construcții, reclamanta nu și-a exprimat acordul privind rezilierea contractului.

În plus, potrivit art. 1021 C. civ., rezilierea nu operează de drept, iar în contractul de închiriere nu au fost prevăzute pacte comisorii de gradul III sau IV referitoare la temeiurile de drept indicate în notificare pentru a se putea deroga de la prevederile în referință.

În ceea ce privește informarea potrivit căreia în conformitate cu prevederile art. 21, art. 30 și art. 44, cap. IV, lit. h) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2.500 - 5.000 RON, începerea lucrărilor fără obținerea avizului de securitate la incendiu, s-a arătat că, potrivit art. 46 alin. (3) din Legea nr. 307/2006 contravențiilor prevăzute la art. 44 le sunt aplicabile dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 180/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Ordonanța nr. 2/2001 prevede ca regulă generală, în cazul în care sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției, dreptul agentului constatator de a aplica sancțiunea o dată cu constatarea contravenției, adică prin același proces-verbal.

În toate cazurile contravenția se constată prin procesul-verbal încheiat de agentul constatator (art. 15 Ordonanța nr. 2/2001).

Or, în speță, în urma constatărilor reținute la data 11 mai 2010 prin actul de constatare de care se prevalează pârâtul în cuprinsul adresei atacate, s-a dispus, conform art. 29 alin. (2) din Legea nr. 50/1991, oprirea executării tuturor lucrărilor de construcții și instalații aferente, și nu aplicarea unei amenzi contravenționale.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe prevederile art. 30 alin. (8) din Legea nr. 307/2006, Legea nr. 554/2004, Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 80/2009, Legea nr. 50/1991, Ordonanța 2/2001, art. 969, art. 1021 și art. 1420 C. civ.

Cauza a fost suspendată la data de 7 februarie 2011, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 și alin. (2) C. proc. civ., până la pronunțarea hotărârii, în mod irevocabil, în Dosarul nr. x/2010 înregistrat pe rolul Judecătoriei Sectorului 5 București.

Pârâtul Ministerul Apărării Naționale nu a formulat întâmpinare.

Prin Sentința nr. 1387 din 22 aprilie 2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, ca nefondată.

Pentru a pronunța această soluție Curtea de apel a reținut următoarele:

Prin adresa înregistrată sub nr. A 8255 din 9 iunie 2010, reclamanta a solicitat, conform Certificatului de urbanism nr. 3.881 din 14 aprilie 2010 emis de Ministerul Apărării Naționale - Direcția domenii și infrastructuri, eliberarea avizului de securitate la incendiu pentru lucrarea "Terasă clădire anexă alimentație publică, terasă parțial acoperită, pasaj de legătură între pavilioanele H1 și H2, acces carosabil și parcări în cazarma 429" cod lucrare 2010-1-429/pav. B, H1, H2 București, depunând în acest sens la pârât documentația prevăzută de lege.

Prin Adresa nr. A 8778 din 21 iunie 2010, Ministerul Apărării Naționale - Direcția domenii și infrastructuri i-a comunicat faptul că a analizat documentele transmise și au făcut următoarele precizări în conformitate cu art. 8, alin. (2) din Ordinul ministrului administrației și internelor nr. 80/2009, pentru aprobarea Normelor de avizare și autorizare privind securitatea la incendiu și protecție civilă: în urma Actului de constatare încheiat în data de 11 mai 2010, de o comisie formată din reprezentații B. București, C. București și D. București, împreună cu reprezentanții societății, a reieșit că au fost executate în regie proprie lucrări fără a obține avizele și autorizațiile care să îi permită acest lucru.

Cu adresa nr. A 741 din data de 28 mai 2010 transmisă de C. București a fost somată să rezilieze Contractul de închiriere nr. A 741 din 29 mai 2007.

Prin Sentința civilă nr. 2431 din 30 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2012 de Tribunalul București, secția a IX-a - contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5777 din 4 iulie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2012 al Curții de Apel București, și care se bucură de putere de lucru judecat, în prezenta cauză, s-au dispus următoarele:

- a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C. București în contradictoriu cu pârâta SC A. SRL;

- a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată a intervenientului Ministerul Apărării Naționale ca persoană ce pretinde aceleași drepturi ca și reclamanta;

- a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC A. SRL ca neîntemeiată;

- s-a dispus rezilierea Contractului de închiriere nr. A-601/29 mai 2007 ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către pârâtă;

- s-a dispus evacuarea pârâtei SC A. SRL din imobilul închiriat, situat în Mun. București, str. XXX sector 2;

- a fost respins capătul de cerere având ca obiect pretenții (chirie, utilități și penalități), ca rămas fără obiect.

Pentru a pronunța această sentință, s-a reținut, în fapt, că între intervenientul principal Ministerul Apărării Naționale în calitate de locator, reprezentat prin reclamanta-pârâtă C. București, în calitate de titular al dreptului de administrare, și pârâta-reclamantă SC A. SRL în calitate de locatar, s-a încheiat Contractul de închiriere nr. A-601/29 mai 2007, având ca obiect imobilul format din construcție în suprafață de 573 mp, Pavilionul "B" și terenul în suprafață de 4784 mp situat în str. XXX sector 2, București.

Durata de valabilitate a contractului a fost stabilită, potrivit cap. III art. 4, la 6 ani, respectiv începând cu data de 1 iunie 2007 și până la 31 mai 2013.

S-a reținut, astfel, de către instanța de fond că acțiunea reclamantei este nefondată, în raport de faptul că, a fost reziliat Contractul de închiriere nr. A-601/29 mai 2007, în baza căruia reclamanta a efectuat construcțiile fără autorizație de construire.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta SC A. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

S-a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.

În contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, s-a susținut de către recurentă că hotărârea recurată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, precum și că aceasta nu cuprinde motivele pe care se sprijină și cuprinde motive contradictorii, motive prevăzute de art. 304 pct. 9 și pct. 7 din C. proc. civ.

Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 din C. proc. civ., s-a apreciat că instanța de fond nu a răspuns la criticile formulate prin acțiune de către recurentă, nearătând motivele pentru care apărările au fost înlăturate, motivarea nefiind în concordanță cu dispozițiile prevăzute de lege și cu probele administrate.

Cu privire la acest aspect au fost invocate dispozițiile art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 261 din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 din C. proc. civ., s-a considerat de către recurenta-reclamantă prima instanță, în raport de dispozițiile art. 969 alin. (1) și alin. (2), art. 970, art. 1021, art. 1420 pct. 3 C. civ., art. 8 alin. (1) din Normele metodologice din 6 mai 2009, art. 28 din Legea nr. 50/1991, art. 59 alin. (3) din Normele metodologice din 12 octombrie 2009 de aplicare a Legii nr. 50/1991 și art. 46 alin. (3) din Legea nr. 307/2006, trebuia să admită acțiunea și să constate că adresa atacată este nelegală.

În drept, recursul s-a întemeiat pe dispozițiile art. 299, art. 304 pct. 7 și 9 și art. 304<SUP>1</SUP> din C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la dosar de către intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale prin Unitatea militară nr. Y București s-a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat și menținerea sentinței recurate ca fiind temeinică și legală.

S-a apreciat, în esență, că în mod corect, prima instanță a respins acțiunea reclamantei, având în vedere temeiurile legale care au guvernat raporturile contractuale dintre cele două entități, astfel cum rezultă din actele juridice încheiate între părți și ținând cont de situația de fapt rezultată din apărările formulate.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, a apărărilor cuprinse în întâmpinarea intimatului la motivele de recurs și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat în considerarea celor în continuare arătate.

5.1 Argumente de fapt și de drept relevante

Obiectul acțiunii în contencios administrativ îl reprezintă cererea reclamantei de anulare a adresei nr. A 8778 din 21 iunie 2010 și de obligare a pârâtului Ministerul Apărării Naționale la eliberarea avizului de securitate la incendiu pentru lucrarea "Terasă clădire anexă alimentație publică, terasă parțial acoperită, pasaj de legătură între pavilioanele H1 și H2, acces carosabil și parcări în cazarma 429" cod lucrare 2010 -1-429/pav. B, H1, H2 București.

Între cele două părți s-a încheiat Contractul de închiriere nr. A-601 din 29 mai 2007 având ca obiect imobilul format din construcție în suprafață de 573 mp, Pavilionul "B" și terenul în suprafață de 4784 mp situat în str. XXX, sector 2, București.

Prin Sentința civilă nr. 2431 din 30 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. x/2012 de Tribunalul București, secția a IX-a - contencios administrativ și fiscal, irevocabilă prin Decizia civilă nr. 5777 din 4 iulie 2014, pronunțată în Dosarul nr. x/2012 al Curții de Apel București, s-a dispus rezilierea contractului de închiriere ca urmare a neexecutării obligațiilor contractuale de către pârâtă și s-a dispus evacuarea pârâtei SC A. SRL din imobilul închiriat, situat în Mun. București, str. XXX, sector 2;

În sistemul contenciosului subiectiv de drepturi reglementat de art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, un act administrativ poate fi anulat numai dacă a produs reclamantului o vătămare în drepturile sau în interesele sale legitime.

Interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Acesta reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce învestește o instanță de judecată cu o cerere, trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

În raport de cele expuse, se reține că, față de hotărârea de reziliere invocată de către prima instanță, care are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, reclamanta nu justifică îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 1 raportat la art. 8 din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește obținerea avizului pentru o clădire asupra căreia nu mai are nicio relație contractuală.

Or, corect curtea de apel a reținut că acțiunea reclamantei este nefondată, în raport de faptul că a fost reziliat Contractul de închiriere nr. A-601/29 mai 2007, în baza căruia reclamanta a efectuat construcțiile fără autorizație de construire.

În conformitate cu dispozițiile art. 261 (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, cerință îndeplinită în speță, astfel că nici motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., nu este fondat.

5.2 Temeiul legal al soluției adoptate

Constatând că sentința recurată este legală și temeinică și că nu există motive care să atragă casarea sau modificarea acesteia, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de SC A. SRL împotriva Sentinței nr. 1387 din 22 aprilie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 februarie 2017.

Procesat de GGC - LM