ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 753/2014

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Hotărârea instanței de fond Prin Sentința nr. 7039 din 11 decembrie 2012, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală, acțiunea formulată de reclamanta SC C.A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naționale, prin care solicita obligarea acestuia la emiterea autorizației de construire pentru lucrările la imobilul situat în București, str. F.G., sector 2, în baza celor două dosare-proiect pentru obținerea autorizației de construire înaintate Ministerul Apărării Naționale - U.M.

X cu adresa nr. 38 din 23 iunie 2010 emisă de către reclamantă și înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. A881 din data de 25 iunie 2010, respectiv pentru lucrarea "Terasă clădire anexă alimentație publică, terasă parțial acoperită, pasaj de legătură între pavilioanele H1 și H2, acces carosabil și parcări în cazarmă", cod lucrare X, pav. B, H1, H2 București. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a autorității pârâte, reținând următoarele: Prin O.M.C. nr. 2709/2011, modificat prin O.M.C.

nr. 2095/2012, imobilul situat în București, str. F.G., sectorul 2 a fost clasat ca monument istoric, categoria Ansamblu, grupa valorică "B", cod în Lista monumentelor istorice X. Se reține că, potrivit art. 4 alin. (1) lit. e) pct. 2 din Legea nr. 50/1991, primarii orașelor și comunelor emit autorizații de construire pentru lucrările la construcțiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură de clasare potrivit legii. Se constată, deci, că pârâtul nu este legal abilitat să emită autorizații de construire pentru lucrări la construcțiile reprezentând monumente istorice, cum este cazul imobilului în discuție și, prin urmare, nu are calitate procesuală pasivă în cauză. Apărările reclamantei, potrivit cărora pârâtul nu a dovedit faptul că pavilionul închiriat se află în perimetrul imobilului clasificat ca monument istoric, nu pot fi reținute întrucât, așa cum s-a arătat, imobilul din str. F.G.

a fost clasat ca monument istoric prin ordin emis de ministrul de resort, publicat în M. Of.; acest act administrativ creează prezumția legală că toate construcțiile de la adresa menționată au calitatea de monument istoric, iar reclamanta nu a dovedit că edificiul cu privire la care solicită emiterea autorizației de construire este exceptat de la acest regim juridic. 2. Cererea de recurs Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei la aceeași instanță, spre rejudecare. În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 din C. proc.

civ., se arată, în esență, că soluția pronunțată de instanța de fond, de respingere a acțiunii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, este consecința interpretării și aplicării greșite a dispozițiilor legale incidente cauzei, respectiv art. 43 lit. a) din Legea nr. 50/1991, care reglementează excepția de la regula prevăzută de art. 4 alin. (1) lit. e) pct. 2 din același act normativ, invocat de către instanța de judecată ca argument principal pentru soluția pronunțată, art. 8 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, art. 26 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. M.91/2008 și art. 23 din Legea nr. 422/2001.

3. Hotărârea instanței de recurs Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil, Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente: Obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naționale la emiterea autorizației de construire pentru lucrările la imobilul situat în București str. F.G., sector 2 pentru lucrarea "Terasă clădire anexă alimentație publică, terasă parțial acoperită, pasaj de legătură între pavilioanele HI și H2". Judecătorul fondului, înainte de a analiza pe fond cauza s-a pronunțat pe calea de excepție cu privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului-intimat Ministerul Apărării Naționale, stabilind că acesta nu are calitate procesuală pasivă, în sensul că nu el este cel care poate elibera autorizația de construcție solicitată.

Având în vedere obiectul acțiunii, susținerile părților, actele depuse la dosar și cadrul legal aplicabil, Curtea constată că în mod corect a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului-pârât Ministerul Apărării Naționale. Astfel, imobilul în litigiu, situat în str. F.G., sector 2 București, a făcut obiectul unui contract de închiriere pe o durată de 6 luni, încheiat între Ministerul Apărării Naționale prin U.M. X și recurentul-reclamant SC C.A. SRL. Imobilul ce a făcut obiectul acestui contract a fost ulterior clasat în lista monumentelor istorice categoria Ansamblu, grupa valorică B, prin O.M.C.P.N. nr. 2095/2012, publicat în M. Of. nr. 243/2012.

Așa fiind, prima instanță, în mod corect a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (1) lit. e) pct. 2 din Legea nr. 50/1991, în raport de care primarii orașelor și comunelor emit autorizații de construire pentru lucrările la construcțiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură de clasare potrivit legii. Cum în cauza de față autorizația de construcție solicitată vizează astfel de lucrări (terasă clădire anexă alimentație publică), este evident că nu intimatul-pârât Ministerul Apărării Naționale este cel care poate emite astfel de autorizații.

Susținerea recurentului-pârât în sensul că în situația sa sunt incidente dispozițiile art. 43 lit. a) din Legea nr. 50/1991, dispoziții care reglementează cu caracter de excepție eliberarea autorizațiilor de construcție de către Ministerul Apărării Naționale în cazul lucrărilor cu caracter militar, este nefondată și lipsită de suport probator, având în vedere că în cauză nu este vorba de executarea unor lucrări de construcții cu caracter militar. În consecință, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 7039 din 11 decembrie 2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 februarie 2014. Procesat de GGC - AS