ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 753/2014

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 7039 din 11 decembrie 2012,

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a

respins, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate

procesuală, acțiunea formulată de reclamanta SC C.A. SRL, în contradictoriu cu

pârâtul Ministerul Apărării Naționale, prin care solicita obligarea acestuia la

emiterea autorizației de construire pentru lucrările la imobilul situat în

București, str. F.G., sector 2, în baza celor două dosare-proiect pentru

obținerea autorizației de construire înaintate Ministerul Apărării Naționale -

U.M. X cu adresa nr. 38 din 23 iunie 2010 emisă de către reclamantă și

înregistrată la autoritatea pârâtă sub nr. A881 din data de 25 iunie 2010,

respectiv pentru lucrarea "Terasă clădire anexă alimentație publică,

terasă parțial acoperită, pasaj de legătură între pavilioanele H1 și H2, acces

carosabil și parcări în cazarmă", cod lucrare X, pav. B, H1, H2 București.

Pentru a pronunța

această soluție, instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale

pasive a autorității pârâte, reținând următoarele:

Prin O.M.C. nr.

2709/2011, modificat prin O.M.C. nr. 2095/2012, imobilul situat în București,

str. F.G., sectorul 2 a fost clasat ca monument istoric, categoria Ansamblu,

grupa valorică "B", cod în Lista monumentelor istorice X.

Se reține că,

potrivit art. 4 alin. (1) lit. e) pct. 2 din Legea nr. 50/1991, primarii

orașelor și comunelor emit autorizații de construire pentru lucrările la construcțiile

reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură de clasare

potrivit legii.

Se constată, deci, că

pârâtul nu este legal abilitat să emită autorizații de construire pentru

lucrări la construcțiile reprezentând monumente istorice, cum este cazul

imobilului în discuție și, prin urmare, nu are calitate procesuală pasivă în

cauză.

Apărările

reclamantei, potrivit cărora pârâtul nu a dovedit faptul că pavilionul

închiriat se află în perimetrul imobilului clasificat ca monument istoric, nu

pot fi reținute întrucât, așa cum s-a arătat, imobilul din str. F.G. a fost

clasat ca monument istoric prin ordin emis de ministrul de resort, publicat în

M. Of.; acest act administrativ creează prezumția legală că toate construcțiile

de la adresa menționată au calitatea de monument istoric, iar reclamanta nu a

dovedit că edificiul cu privire la care solicită emiterea autorizației de

construire este exceptat de la acest regim juridic.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond, considerând-o netemeinică și nelegală, a

declarat recurs reclamanta, solicitând casarea sentinței atacate și trimiterea

cauzei la aceeași instanță, spre rejudecare.

În motivarea

recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

din C. proc. civ., se arată, în esență, că soluția pronunțată de instanța de

fond, de respingere a acțiunii, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă, este consecința interpretării și aplicării greșite

a dispozițiilor legale incidente cauzei, respectiv art. 43 lit. a) din Legea

nr. 50/1991, care reglementează excepția de la regula prevăzută de art. 4 alin.

(1) lit. e) pct. 2 din același act normativ, invocat de către instanța de

judecată ca argument principal pentru soluția pronunțată, art. 8 din Normele

metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, art. 26 alin. (1) din

Regulamentul aprobat prin Ordinul nr. M.91/2008 și art. 23 din Legea nr.

422/2001.

instanței de recurs

Analizând recursul

formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de cadrul legal aplicabil,

Curtea îl va respinge ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Obiectul acțiunii

introductive de instanță îl constituie obligarea pârâtului Ministerul Apărării

Naționale la emiterea autorizației de construire pentru lucrările la imobilul

situat în București str. F.G., sector 2 pentru lucrarea "Terasă clădire

anexă alimentație publică, terasă parțial acoperită, pasaj de legătură între

pavilioanele HI și H2".

Judecătorul fondului,

înainte de a analiza pe fond cauza s-a pronunțat pe calea de excepție cu

privire la calitatea procesuală pasivă a pârâtului-intimat Ministerul Apărării

Naționale, stabilind că acesta nu are calitate procesuală pasivă, în sensul că

nu el este cel care poate elibera autorizația de construcție solicitată.

Având în vedere

obiectul acțiunii, susținerile părților, actele depuse la dosar și cadrul legal

aplicabil, Curtea constată că în mod corect a fost admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive a intimatului-pârât Ministerul Apărării Naționale.

Astfel, imobilul în

litigiu, situat în str. F.G., sector 2 București, a făcut obiectul unui

contract de închiriere pe o durată de 6 luni, încheiat între Ministerul

Apărării Naționale prin U.M. X și recurentul-reclamant SC C.A. SRL.

Imobilul ce a făcut

obiectul acestui contract a fost ulterior clasat în lista monumentelor istorice

categoria Ansamblu, grupa valorică B, prin O.M.C.P.N. nr. 2095/2012, publicat

în M. Of. nr. 243/2012.

Așa fiind, prima

instanță, în mod corect a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art.

4 alin. (1) lit. e) pct. 2 din Legea nr. 50/1991, în raport de care primarii

orașelor și comunelor emit autorizații de construire pentru lucrările la

construcțiile reprezentând monumente istorice clasate sau aflate în procedură

de clasare potrivit legii.

Cum în cauza de față

autorizația de construcție solicitată vizează astfel de lucrări (terasă clădire

anexă alimentație publică), este evident că nu intimatul-pârât Ministerul

Apărării Naționale este cel care poate emite astfel de autorizații.

Susținerea

recurentului-pârât în sensul că în situația sa sunt incidente dispozițiile art.

43 lit. a) din Legea nr. 50/1991, dispoziții care reglementează cu caracter de

excepție eliberarea autorizațiilor de construcție de către Ministerul Apărării

Naționale în cazul lucrărilor cu caracter militar, este nefondată și lipsită de

suport probator, având în vedere că în cauză nu este vorba de executarea unor

lucrări de construcții cu caracter militar.

În consecință, în

raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC C.A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 7039 din 11 decembrie

2012 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 februarie 2014.

Procesat de GGC - AS