ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 879/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta

SC C.A. SRL București a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul

Apărării Naționale și Unitatea Militară 01965:

- suspendarea actului

de constatare încheiat de reprezentanții Ministerului Apărării Naționale în

data de 11 mai 2010 la sediul UM 01965 cazarma 429 București;

- suspendarea actului

emis de UM 01965 București, anume Adresa din 29 iunie 2010 prin care s-a dispus

sistarea furnizării de utilități către SC C.A. SRL București;

- suspendarea Adresei

din 30 iunie 2010 prin care s-a dispus interzicerea accesului în UM 01965

București, atât personalului reclamantei, cât și partenerilor săi de afaceri.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a susținut că între reclamantă și pârâta UM 01965 s-a

încheiat contractul de închiriere din 29 mai 2007, având ca obiect imobilul

format din construcție în suprafață de 573 mp, pavilion B și terenul în

suprafață de 4784 mp, situat în București, sector 2.

Ulterior, pârâta

locatoare și-a exprimat acordul ca reclamanta să realizeze pe terenul închiriat

lucrări de amenajare, respectiv corpul A denumit „terasă", corpul C

denumit „terasă restaurant" și corpul D numit „anexă restaurant cu

funcțiunea de depozit P+E".

Prin actul de

constatare încheiat la data de 11 mai 2010 la sediul UM 01965 București, în

urma constatărilor efectuate, s-a dispus oprirea executării tuturor lucrărilor

de construcții și instalații aferente la toate corpurile menționate în act,

urmând totodată să se interzică accesul în zonă.

A mai arătat

reclamanta că, prin Adresa din 30 iunie 2010 s-a adus la cunoștință măsura

interzicerii accesului în UM 01965 atât a personalului care aparține

reclamantei, cât și partenerilor săi de afaceri, menționându-se că societatea

se face vinovată de nerespectarea hotărârilor luate prin actul de constatare

din 11 mai 2010.

Arată că sunt

întrunite cerințele pentru suspendarea actelor invocate, respectiv cazul bine

justificat și paguba materială iminentă.

Prin întâmpinarea

formulată, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a invocat excepția autorității

de lucru judecat, întrucât prin Sentința civilă nr. 3195 din 26 iulie 2010 a

Curții de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de

suspendare a acelorași acte.

Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința

nr. 3647 pronunțată în data de 29 septembrie 2010, a respins cererea de

suspendare formulată de reclamanta SC C.A. SRL București, în contradictoriu cu

pârâții Ministerul Apărării Naționale și Unitatea Militară 01965, pentru

autoritate de lucru judecat.

Pentru a se pronunța

astfel, prima instanță a constatat, așa cum reiese din considerentele

sentinței, următoarele:

În ceea ce privește

excepția invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, instanța a constat

că este întemeiată, sens în care a admis-o, reținând că, prin Sentința civilă

nr. 3195 din 26 iulie 2010 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosar nr.

5929/2/2010, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea aceleiași reclamante,

formulată în contradictoriu cu aceiași pârâți și având același obiect, anume

suspendarea actului de constatare încheiat de reprezentanții Ministerului

Apărării Naționale în data de 11 mai 2010 la sediul UM 01965 cazarma 429

București, a Adresei din 29 iunie 2010 prin care s-a dispus sistarea furnizării

de utilități către SC C.A. SRL București și a Adresei din 30 iunie 2010 prin

care s-a dispus interzicerea accesului în UM 01965 București, atât personalului

reclamantei, cât și partenerilor săi de afaceri.

Concluzionând,

instanța a constat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.

1201 C. civ., în sensul că „este lucru judecat atunci când a doua cerere în

judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între

aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate".

Împotriva

sus-menționatei sentințe a declarat recurs reclamanta SC C.A. SRL București.

În motivarea

recursului formulat, recurenta-reclamantă a susținut în esență că sentința

atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 166 C. proc. civ.

și art. 1201 C. civ.

Astfel, susține

recurenta-reclamantă că instanța de fond a reținut în mod greșit că în cauză

operează excepția autorității de lucru judecat prin prisma dispozițiilor

sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 5929/2/2010,

atâta vreme cât această hotărâre nu a fost comunicată și în consecință nu poate

avea caracterul unei hotărâri definitive și nici irevocabile.

Totodată, recurenta a

susținut că din interpretarea prevederilor art. 14 alin. (6) din Legea

contenciosului administrativ, legiuitorul derogând de la prevederile art. 1201

C. civ., permite formularea unor cereri de suspendare cu condiția ca acestea să

nu fie întemeiate pe aceleași motive.

Consideră recurenta

că cererea de suspendare care a fost formulată în această cauză se întemeiază

pe alte motive decât cererea care a făcut obiectul Dosarului nr. 5929/2/2010.

În drept, au fost

invocate dispozițiile art. 299 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Intimatul Ministerul

Apărării Naționale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

recursului formulat și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de

fond, susținând, în esență, că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată

existența autorității de lucru judecat.

Analizând sentința

atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente, cât

și în temeiul dispozițiilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată

că recursul formulat în cauză este nefondat.

Potrivit

dispozițiilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ „Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive

pentru aceleași motive”, iar potrivit dispozițiilor art. 1201 C. civ., „Este

lucru judecat, atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este

întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în

contra lor, în aceeași calitate”.

Instanța de control

judiciar constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, întrucât

instanța de fond în soluționarea cauzei a făcut o corectă aplicare a

dispozițiilor legale mai sus menționate.

Din probatoriul

administrat în cauză, respectiv Sentința civilă nr. 3195 din 26 iulie 2010 a

Curții de Apel București pronunțată în Dosarul nr. 5929/2/2010, cât și din

cererea de chemare în judecată care a format obiectul cauzei de față, instanța

de fond a constatat și reținut în mod corect, că cererea de suspendare a

executării formulată de recurenta-reclamantă este întemeiată pe aceleași

motive, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 14 alin. (6) din

Legea nr. 554/2004, modificată, care prevăd interdicția formulării unor cereri

succesive de suspendare.

Prin această

interdicție legală, având ca scop sancționarea exercitării abuzive a

drepturilor procedurale ale reclamantului, se dă eficiență principiului

autorității lucrului judecat.

Criticile

recurentei-reclamante cu privire la neîndeplinirea condițiilor legale pentru

admiterea excepției autorității de lucru judecat nu pot fi reținute, întrucât

astfel cum s-a arătat în precedent, din materialul probator administrat în

cauză, a rezultat identitatea motivelor invocate în formularea cererilor de

suspendare anterioare și cererea din prezenta cauză.

Astfel fiind, Înalta

Curte, reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în

baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile

art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge

recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de reclamanta SC C.A. SRL București împotriva Sentinței nr. 3647 din

29 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.