ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 879/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC C.A. SRL București a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Unitatea Militară 01965: - suspendarea actului de constatare încheiat de reprezentanții Ministerului Apărării Naționale în data de 11 mai 2010 la sediul UM 01965 cazarma 429 București; - suspendarea actului emis de UM 01965 București, anume Adresa din 29 iunie 2010 prin care s-a dispus sistarea furnizării de utilități către SC C.A. SRL București; - suspendarea Adresei din 30 iunie 2010 prin care s-a dispus interzicerea accesului în UM 01965 București, atât personalului reclamantei, cât și partenerilor săi de afaceri.

În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că între reclamantă și pârâta UM 01965 s-a încheiat contractul de închiriere din 29 mai 2007, având ca obiect imobilul format din construcție în suprafață de 573 mp, pavilion B și terenul în suprafață de 4784 mp, situat în București, sector 2. Ulterior, pârâta locatoare și-a exprimat acordul ca reclamanta să realizeze pe terenul închiriat lucrări de amenajare, respectiv corpul A denumit „terasă", corpul C denumit „terasă restaurant" și corpul D numit „anexă restaurant cu funcțiunea de depozit P+E". Prin actul de constatare încheiat la data de 11 mai 2010 la sediul UM 01965 București, în urma constatărilor efectuate, s-a dispus oprirea executării tuturor lucrărilor de construcții și instalații aferente la toate corpurile menționate în act, urmând totodată să se interzică accesul în zonă.

A mai arătat reclamanta că, prin Adresa din 30 iunie 2010 s-a adus la cunoștință măsura interzicerii accesului în UM 01965 atât a personalului care aparține reclamantei, cât și partenerilor săi de afaceri, menționându-se că societatea se face vinovată de nerespectarea hotărârilor luate prin actul de constatare din 11 mai 2010. Arată că sunt întrunite cerințele pentru suspendarea actelor invocate, respectiv cazul bine justificat și paguba materială iminentă. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Apărării Naționale a invocat excepția autorității de lucru judecat, întrucât prin Sentința civilă nr. 3195 din 26 iulie 2010 a Curții de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei de suspendare a acelorași acte.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 3647 pronunțată în data de 29 septembrie 2010, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC C.A. SRL București, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Apărării Naționale și Unitatea Militară 01965, pentru autoritate de lucru judecat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat, așa cum reiese din considerentele sentinței, următoarele: În ceea ce privește excepția invocată de pârâtul Ministerul Apărării Naționale, instanța a constat că este întemeiată, sens în care a admis-o, reținând că, prin Sentința civilă nr. 3195 din 26 iulie 2010 a Curții de Apel București, pronunțată în Dosar nr. 5929/2/2010, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea aceleiași reclamante, formulată în contradictoriu cu aceiași pârâți și având același obiect, anume suspendarea actului de constatare încheiat de reprezentanții Ministerului Apărării Naționale în data de 11 mai 2010 la sediul UM 01965 cazarma 429 București, a Adresei din 29 iunie 2010 prin care s-a dispus sistarea furnizării de utilități către SC C.A.

SRL București și a Adresei din 30 iunie 2010 prin care s-a dispus interzicerea accesului în UM 01965 București, atât personalului reclamantei, cât și partenerilor săi de afaceri. Concluzionând, instanța a constat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C. civ., în sensul că „este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate". Împotriva sus-menționatei sentințe a declarat recurs reclamanta SC C.A. SRL București. În motivarea recursului formulat, recurenta-reclamantă a susținut în esență că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 166 C. proc.

civ. și art. 1201 C. civ. Astfel, susține recurenta-reclamantă că instanța de fond a reținut în mod greșit că în cauză operează excepția autorității de lucru judecat prin prisma dispozițiilor sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, în Dosarul nr. 5929/2/2010, atâta vreme cât această hotărâre nu a fost comunicată și în consecință nu poate avea caracterul unei hotărâri definitive și nici irevocabile. Totodată, recurenta a susținut că din interpretarea prevederilor art. 14 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ, legiuitorul derogând de la prevederile art. 1201 C. civ., permite formularea unor cereri de suspendare cu condiția ca acestea să nu fie întemeiate pe aceleași motive.

Consideră recurenta că cererea de suspendare care a fost formulată în această cauză se întemeiază pe alte motive decât cererea care a făcut obiectul Dosarului nr. 5929/2/2010. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 299 și art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Intimatul Ministerul Apărării Naționale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat și menținerea hotărârii pronunțate de către instanța de fond, susținând, în esență, că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată existența autorității de lucru judecat. Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente, cât și în temeiul dispozițiilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „Nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleași motive”, iar potrivit dispozițiilor art. 1201 C. civ., „Este lucru judecat, atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și în contra lor, în aceeași calitate”. Instanța de control judiciar constată că hotărârea atacată este legală și temeinică, întrucât instanța de fond în soluționarea cauzei a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale mai sus menționate.

Din probatoriul administrat în cauză, respectiv Sentința civilă nr. 3195 din 26 iulie 2010 a Curții de Apel București pronunțată în Dosarul nr. 5929/2/2010, cât și din cererea de chemare în judecată care a format obiectul cauzei de față, instanța de fond a constatat și reținut în mod corect, că cererea de suspendare a executării formulată de recurenta-reclamantă este întemeiată pe aceleași motive, ceea ce atrage incidența în cauză a dispozițiilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, modificată, care prevăd interdicția formulării unor cereri succesive de suspendare. Prin această interdicție legală, având ca scop sancționarea exercitării abuzive a drepturilor procedurale ale reclamantului, se dă eficiență principiului autorității lucrului judecat.

Criticile recurentei-reclamante cu privire la neîndeplinirea condițiilor legale pentru admiterea excepției autorității de lucru judecat nu pot fi reținute, întrucât astfel cum s-a arătat în precedent, din materialul probator administrat în cauză, a rezultat identitatea motivelor invocate în formularea cererilor de suspendare anterioare și cererea din prezenta cauză. Astfel fiind, Înalta Curte, reținând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC C.A. SRL București împotriva Sentinței nr. 3647 din 29 septembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 februarie 2011.