ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1087/2017

Decizia nr. 1087/2017

Deliberând asupra cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 24.03.2011, pe rolul Judecătoriei Brașov, reclamantul Orașul Stațiune Predeal a chemat în judecată pe pârâta Universitatea A. București solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației de construire nr. 110 din 14 octombrie 2009 eliberată de Primăria Orașului Predeal și, în consecință, desființarea lucrărilor executate în afara autorizației de construire.

În motivarea acțiunii reclamantul arată, în esență, că potrivit autorizației de construire nr. 110 din 14 octombrie 2009 pârâta a fost autorizată să construiască o casă de odihnă și creație în Predeal.

Ca urmare a controlului efectuat de reprezentanții primăriei, din cadrul Biroului Urbanism Teritorial, s-a constatat că pârâta a executat lucrări de construcție fără respectarea autorizației de construire și a proiectului tehnic și în consecință s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravențiilor nr. 14 din 19 octombrie 2010, prin care s-a aplicat o amendă în sumă de 10.000 lei potrivit dispozițiilor art. 26 alin. (2) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea lucrărilor de construcții; pârâta nu a contestat sancțiunea, a achitat amenda însă nu s-a conformat măsurii complementare în termenul stabilit prin procesul-verbal.

La data de 12.10.2011 a formulat cerere de intervenție accesorie, în interesul reclamantului B. solicitând admiterea acțiunii.

În motivarea cererii de intervenție se susține, în esență că intervenientul a cumpărat în anul 1993 terenul înscris sub nr. topo. 7556/5/5 în suprafață de 600 mp, situat în Orașul Predeal. A construit o casă și a efectuat împrejmuirea imobilului teren cu un gard de sârmă, cu stâlpi metalici, cu respectarea legislației în vigoare.

Universitatea A. a cumpărat în 1997, când casa era finalizată, un teren limitrof proprietății sale, având număr topo 7556/5/1. A obținut ulterior o autorizație de construire sub nr. 206/09.11.2000 pentru casa de vacanță P+1. Autorizația nu a fost respectată și a construit o clădire de două ori mai mare. Această clădire a fost demolată ca urmare a deciziei irevocabile a instanței de judecată, anexată prezentei.

Ulterior, pârâta a mai obținut o autorizație de construcție sub număr 241 din 28 iulie 2009, pe care reprezentanții universității nu au respectat-o, fiind realizat un alt imobil, cu un etaj suplimentar și implicit, depășindu-se indicatorii urbanistici - POT și EUT aprobați, atât pe verticală cât și pe orizontală - P+3+M în loc de P+2+M și cu 90 mp în plus amprenta la sol față de proiectul avizat.

A sesizat Inspectoratul de Stat în Construcții, Inspectoratul Județean în Construcții Brașov, care i-a comunicat că lucrările executate de pârâtă din prezentul dosar „s-au executat fără respectarea autorizației și a proiectului autorizat, fiind realizat un etaj suplimentar și implicit, depășindu-se indicatorii urbanistici aprobați. Pentru această faptă, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției nr. 14/19.10.20120, primăria a sancționat titularul autorizației, Universitatea A. cu amendă de 10.000 lei și a dispus obținerea autorizației de construire până la data de 30.12.2010. Întrucât la expirarea termenului de intrare în legalitate stabilit în procesul verbal contravenientul nu a obținut autorizația necesară, primăria a solicitat Judecătoriei Brașov să dispună încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației, în conformitate cu art. 32 alin. (1) din Legea nr. 50/1991, republicată și modificată.”

Imobilul construcție edificat de pârâtă, fără respectarea autorizației de construcție îi aduce atingere, îi lezează drepturile personale, față de următoarele împrejurări:

- îi umbrește imobilul construcție, de când a fost edificată construcția;

- nu mai are posibilitatea de a utiliza antena satelit, acestea fiind influențate negativ de construcția care are două etaje peste construcția proprietatea lui.

- îi afectează viața de familie, intimitatea deoarece balcoanele celor 52 de camere dau în proprietatea sa;

- obturarea vederii către munte (a cumpărat imobilul pentru a se bucura de vizualizarea peisajului montan, având în vedere că este inginer silvic);

- lipsa parcărilor pentru cele 52 de camere de locuit;

La data de 02.05.2012 a formulat cerere de intervenție în interes propriu și B. solicitând obligarea pârâtei să intre în legalitate, în sensul demolării unui etaj, pe orizontală a unei suprafețe de 90 mp (amprenta la sol) din imobilul construcție situat în Predeal, precum și încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației de construire nr. 110/2009 și a certificatului de urbanism.

În motivarea acestei cereri se arată, în esență următoarele:

Universitatea A. a cumpărat în 1997, când casa al cărui coproprietar este intervenientul era finalizată, un teren limitrof proprietății sale, terenul dobândit de aceasta având nr. topo 7556/5/11. A obținut ulterior o autorizație de construire nr. 206 din 09 noiembrie 2000 pentru casa de vacanță P+1. Autorizația nu a fost respectată și a construit o clădire de două ori mai mare, atât pe orizontal cât și pe vertical.

Universitatea A. a fost obligată să demoleze construcția prin decizia irevocabilă nr. 50/R din data de 23 ianuarie 2006 în Dosar nr. x/R/2005 a Curții de Apel Brașov.

Demolarea a avut loc în anul 2009 în baza autorizației de demolare nr. 109 eliberată de Primăria Orașului Predeal. În aceeași zi, aceeași instituție emite autorizația de construcție cu număr 110, pe care reprezentanții universității nu au respectat-o, fiind realizat un etaj supliment și implicit, depășindu-se indicatorii urbanistici - POT și CUT aprobați. De asemenea clădirea a fost realizată cu o extindere pe orizontală. Clădirea realizată P+3+M cu o suprafață la sol de cca. 500 mp, cu o suprafață desfășurată de peste 2000 mp, respectiv un hotel cu 50 de camere.

Datorită sesizărilor depuse la Inspectoratul de Stat în Construcții de către tatăl intervenientului și anume Frățianu Alexandru, primăria a dispus amendarea pârâtei (procesul verbal nu a fost contestat de aceasta) și obligarea acesteia să intre în legalitate. Ca urmare s-a formulat de Orașul Predeal acțiunea ce face obiectul prezentului dosar.

În răspunsul dat de Inspectorat se menționează „Lucrările de construire s-au executat fără respectarea prevederilor autorizației și a proiectului autorizat, fiind realizat un etaj suplimentar și implicit, depășindu-se indicatorii urbanistici POT și CUT aprobați.

În mod total ilegal, Primăria Orașului Predeal a eliberat ulterior sesizării instanței cu prezenta cauză, o altă autorizație de construire ce poartă nr. 25 din 20 aprilie 2011, autorizație ce încalcă prevederile legale. Inspectoratul de Stat în Construcții a solicitat Instituției Prefectului Județului Brașov să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru anularea autorizației de construire 25/2011.

În privința interesului pe care îl justifică pentru admiterea în principiu și pe fond a cererii de intervenție, arată că este coproprietar alături de intervenientul accesoriu asupra imobilului situat în Orașul Predeal. Pârâta este proprietara a imobilului învecinat, iar prin edificarea acestei construcții îi sunt lezate drepturi legale. Înălțimea construcției depășește distanța față de locuința sa și a tatălui său contrar Ordinului Ministrului Sănătății nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă referitoare la zonele de locuințe. Casa intervenientului nu mai are priveliște spre munte, este în prezent umbrită nepermis de mult. Balcoanele edificate de pârâtă îi afectează dreptul la viața intimă, căci permit vedere în mod direct în casa și curte.

Prin sentința civilă nr. 13218 din 16 octombrie 2013 Judecătoria Brașov a respins excepția lipsei de intere invocată de pârâtă.

A respins cererea formulată de reclamantul Orașul Stațiune Predeal, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta Universitatea A. București.

A respins cererile de intervenție formulate de intervenientul B., ca neîntemeiate.

A respins cererea intervenientului de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

A respins cererea pârâtei de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantul și intervenienții; prin încheierea din data de 04.06.2014, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, s-a stabilit că apelul este calea de atac ce se poate exercita și în consecință s-a pronunțat decizia civilă nr. 289 din 04 iunie 2014 de către această instanță, decizie prin care s-a admis excepția invocată din oficiu de tribunal, privind necompetența materială a Judecătoriei Brașov, s-au admis cererile formulate de reclamant și intervenienți, calificate ca cereri de apel și a fost anulată sentința, cu consecința soluționării cauzei în primă instanță de Tribunalul Brașov, secția I civilă; în rejudecare, ca instanță de fond, această instanță a respins acțiunea principală și cererile de intervenție, prin sentința civilă nr. 2132/D din 08 decembrie 2014.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut, în esență următoarele:

La data de 14.10.2009, Primăria Orașului Stațiune Predeal a emis autorizația de construire nr. 110, prin care era autorizată, Universitatea A. București, ca pe imobilul cu destinația de teren, situat în Orașul Predeal, înscris în cartea funciară nr. 102073 Râșnov, să construiască un imobil cu destinația casă de odihnă și creație, în condițiile stipulate în autorizația de construire.

La data de 19.10.2010, reclamantul Orașul Stațiune Predeal a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 14, prin care a aplicat părții pârâte sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 lei, pentru săvârșirea contravenției constând în efectuarea unor lucrări de construire cu nerespectarea cerințelor instituite prin autorizația de construire, precitată, precum și sancțiunea complementară a obținerii autorizației de construire pentru lucrările ce au fost realizate în modalitatea indicată, până cel mai târziu la data de 30.12.2010.

Pe parcursul soluționării cauzei, mai exact la data de 20.04.2011, a emis autorizația de construire nr. 25, ce are ca obiect material lucrările de construire ce constituie obiectul prezentului litigiu, astfel că, începând cu această dată, lucrările menționate au intrat în categoria lucrărilor de construire legal efectuate.

Așa cum tribunalul a stabilit prin încheierea ședinței publice din data de 28.11.2014, este sesizat cu soluționarea unei cererii promovate în temeiul Legii speciale nr. 50/1991, care, în art. 32, stipulează: „în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal. În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1). În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate”.

Prin urmare, în cadrul litigiului de față, instanța trebuie să stabilească dacă sunt îndeplinite la data pronunțării cerințele instituite de textul de lege precitat pentru desființarea lucrărilor de construire la care se referă procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ce a fost încheiat în temeiul Legii nr. 50/1991, potrivit celor mai sus expuse, cerințe care se circumscriu inexistenței unei autorizații de construire care să conferă acestor lucrări statutul unor lucrări de construire efectuate în mod legal.

Or, în raport cu materialul probator ce a fost administrat în cauză, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, întrucât, partea reclamantă a procedat la emiterea autorizație de construire nr. 25 din 20 aprilie 2011, prin care s-a stabilit că lucrările de construire a căror desființare s-a solicitat în cadrul litigiului de față respectă cerințele instituite de lege.

Reclamantul și intervenienții au declarat apel împotriva sentinței civile nr. 2132/2014 și în consecință s-a pronunțat decizia civilă nr. 1796/Ap din 06 decembrie 2014 de Curtea de Apel Brașov, secția I civilă, prin care s-a luat act de renunțarea la judecata cererii de apel formulată de apelanții B. și B. împotriva sentinței civile nr. 2132/D din 08 decembrie 2014, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr. x/62/2014.

S-a admis apelul declarat de reclamantul Orașul Stațiune Predeal prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 2132/D din 8.12.2014, pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul civil nr. x/62/2014, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că:

A admis cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamantul Orașul Stațiune Predeal, reprezentat legal de Primar, în contradictoriu cu pârâta Universitatea A. București și a obligat pârâta ca în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a prezentei hotărâri să desființeze lucrările executate în afara autorizației de construire nr. 110 din 14 octombrie 2009 eliberată de Primăria Orașului Predeal, respectiv: să demoleze un etaj al construcției; să reducă suprafața construită (amprenta la sol) la maxim 392,7 mp și să micșoreze înălțimea clădirii de la 14,96 m la maxim 13,5 m.

În considerentele deciziei curtea a reținut, în esență, următoarele:

La data de 14.10.2009, Primăria Orașului Stațiune Predeal a emis autorizația de construire nr. 110, prin care era autorizată Universitatea A. București, ca pe imobilul cu destinația de teren, situat în Orașul Predeal, înscris în cartea funciară nr. 102073 Râșnov (provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare nr. 10071), nr. top. 7556/5/11, în cartea funciară nr. 102076 Râșnov, provenită din conversia pe hârtie a aceleași cărți funciare, sub nr. top. 7556/5/7/2/2, și în cartea funciară nr. 102074 Râșnov (provenită din conversia pe hârtie a cărții funciare nr. 14427), sub nr. top. 7556/5/6/2, să edifice o construcție cu destinația „casă de odihnă și creație”.

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 14 din 19 octombrie 2010, reclamantul Orașul Stațiune Predeal a aplicat pârâtei sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 10.000 de lei, pentru săvârșirea contravenție prevăzute de art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 constând în efectuarea unor lucrări de construire cu nerespectarea cerințelor instituite prin autorizația de construire mai sus identificată și a stabilit în sarcina pârâtei obligația obținerii autorizației de construire pentru lucrările ce au fost realizate în modalitatea indicată, până cel mai târziu la data de 30.12.2010.

Intimata Universitatea A. București nu a făcut dovada că ar fi contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nr. 14 din 19 octombrie 2010.

Din adresa nr. 170 din 29 martie 2011 emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții - Direcția Regională Centru rezultă că planul urbanistic general al Orașului Predeal a fost aprobat prin H.C.L. nr. 87 din 31 mai 2007 și prin documentația tehnică aprobată a fost stabilit regim de înălțime P+2+M și procent de ocupare a terenului egal cu 30%.

Ulterior a fost emisă de către Primăria Orașului Stațiune Predeal, la solicitarea pârâtei, autorizația de construire nr. 25 din 20 aprilie 2011 pentru „continuare lucrări începute cu A.C. nr. 110/2009, amenajare teren, ziduri de sprijin”. Valoarea acestor lucrări a fost stabilită la suma de 75.264 lei.

La data de 10.08.2011, a fost întocmit procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, cu nr. 31/2011.

În baza autorizației de construire nr. 25 din 20 aprilie 2011, a procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, cu nr. 31 din 10 august 2011 și a autorizației nr. 110/2009 s-a obținut intabularea imobilului în CF, prin încheierea nr. 97775 din 25 octombrie 2011.

În urma verificărilor efectuate de Inspectoratul de Stat în Construcții - Direcția Regională Centru au rezultat mai multe nereguli legate de emiterea AC 25/2011, respectiv: lipsa avizului de securitate la incendiu, faptul că din memoriul tehnic general din documentația aprobată regimul de înălțime este parter+2 etaje+mansardă+pod iar în planșele nr. A52, A53 vizate spre neschimbare clădirea are P+3E+M; în secțiunile A-A din planșa nr. 4 și B-B din planșa nr. 5 vizate spre neschimbare nivelul situat între etajul 2 și nivelul „pod” este impropriu denumit „mansardă”; potrivit normativului de proiectare NP-064-02, acest nivel nu poate fi considerat mansardă deoarece este situat în întregime sub un planșeu și nu sub învelitoarea acoperișului, având deasupra un alt nivel, circulabil și amenajabil; înălțimea clădirii, egală cu 14,95 m cf. planșelor nr. 4 și nr. 5, nu corespunde cu înălțimea maximă din memoriul tehnic general și din certificatul de urbanism, care este de 13,50 m; procentul de ocupare a terenului, înscris în documentație ca fiind de 30% este inferior celui real al clădirii autorizate, deoarece proiecția la sol a balcoanelor, a căror cotă de nivel este sub 3,00 m de la nivelul solului amenajat, nu s-a luat în calculul suprafeței construite, cf. anexei nr. 2 la Legea nr. 350/2001; coeficientul de ocupare a terenului, egal în documentație cu 1,21 este inferior coeficientului real al construcției autorizate, deoarece în calculul suprafeței desfășurate nu s-a luat și aria podului amenajabil, așa cum este reglementat de aceeași anexă nr. 2 la Legea nr. 350/2001; podul din documentația autorizată este amenajabil, deoarece, potrivit secțiunii A-A din planșa nr. 4 și secțiunii B-B din planșa nr. 5 are înălțimea liberă cuprinsă între 1,95 și 2,50 m, are accesul asigurat prin două scări normale pentru circulația persoanelor și este iluminat natural prin intermediul a 12 ferestre; înălțimea clădirii depășește distanța față de locuința vecină - casa intervenientului B. - contrar prevederilor art. 2 cap. I din Normele de igienă referitoare la zonele de locuit, aprobate prin Ordinul nr. 536/1997 al Ministrului Sănătății.

Prin sentința civilă nr. 909/CA din 08 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/62/2012*, rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de pârâta Universitatea A., s-a anulat certificatul de urbanism nr. 223/2011, procesul-verbal de recepție nr. 31/2011 și înscrierea din CF nr. 101110 a loc. Predeal de sub B.5 referitoare la intabularea dreptului de proprietate a Universității A. asupra construcției de la A1.1 cu nr. top 101110-C1 și s-a dispus restabilirea situației anterioare de CF.

În considerentele sentinței civile nr. 909/CA din 08 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a reținut că din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că acele condiții stabilite prin autorizațiile de construire cu privire la regimul de înălțime, la POT și CUT nu au fost respectate de construcția edificată de pârâta Universitatea A., depășind valorile autorizate. Clădirea are P+3E+M în loc de P+2E+M, aspect ce rezultă și din fotografii, precum și din planșa nr. 4 a Secțiunii A-A, POT este de 34,03% în loc de maxim 30%, CUT este de 1,66 față de maxim 1 iar înălțimea clădirii este de 16,00 m față de 13,50 m.

Cu privire la autorizația de construire nr. 25 din 20 aprilie 2011 în sentința civilă nr. 909/CA din 08 iulie 2015, pronunțată de Tribunalul Brașov, s-a reținut cu putere de lucru judecat că aceasta s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, în baza unei documentații tehnice incomplete, în lipsa unor avize și pe baza unui proiect întocmit în neconcordanță cu prevederile legislației și normativelor în vigoare.

Art. 32 alin. (1) - (3) Legea nr. 50/1991 (forma în vigoare la data introducerii acțiunii) prevede:

„(1) În cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz:

a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației;

b) desființarea construcțiilor realizate nelegal.

(2) În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1).

(3) În cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție, cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate.”

Prima instanța a reținut greșit că autorizația nr. 25/2011 se referă la intrarea în legalitate a imobilului a cărui valoare este de 3.320.331 lei, așa cum rezultă din certificatul de urbanism nr. 223 din 21 septembrie 2011, în condițiile în care lucrările pentru care s-a emis autorizația nr. 25/2011 au fost evaluate la suma 75.264 lei și în cuprinsul autorizației sunt indicate expres lucrările de amenajare teren și ziduri de sprijin. Pe de altă parte, instanța de apel apreciază că față de cele statuate prin sentința civilă nr. 909/CA/08.07.2015, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu privire la autorizația de construire nr. 25 din 20 aprilie 2011, aceasta nu poate fi avută în vedere la verificarea legalității lucrărilor efectuate cu nerespectarea autorizației de construire nr. 110 din 14 octombrie 2009 eliberată de Primăria Orașului Predeal.

Din înscrisurile depuse la dosar și din cele reținute cu putere de lucru judecat de instanța de contencios învestită cu soluționarea Dosarului nr. x/62/2012*, rezultă că pârâta nu a respectat autorizația de construire nr. 110 din 14 octombrie 2009 eliberată de Primăria Orașului Predeal, edificând o construcție în regim de înălțime P+3E+M în loc de P+2E+M; înălțimea maximă din memoriul tehnic general și din certificatul de urbanism, care este de 13,50 m, nu a fost respectată deoarece clădirea are o înălțime care se încadrează de 14,96 m și 16 m, fiind vorba de un teren în pantă; aria construită este de 445,48 mp și în aceste condiții procentul de ocupare a terenului în suprafață de 1309 mp este mai mare față de cel înscris în documentație tehnică care trebuia să fie de maxim 30%.

Având în vedere că pârâta a fost sancționată contravențional pentru executarea de lucrări de construcție cu nerespectarea autorizației și a proiectului tehnic și nu s-a conformat în termenul acordat celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1) Legea nr. 50/1991, respectiv nu a obținut autorizație de construire până la data de 30.12.2010 pentru lucrările efectuate cu nerespectarea autorizației de construire nr. 110 din 14 octombrie 2009 eliberată de Primăria Orașului Predeal, cererea formulată și precizată de reclamantul Orașul Predeal este întemeiată și a fost în mod greșit respinsă în prima instanță.

Împotriva deciziei nr. 1796/2016 a declarat recurs pârâta, în temeiul art. 312 alin. (1), (2) și (3) și art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. de la 1865, solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul respingerii apelului formulat de reclamant împotriva sentinței civile nr. 2132/2014 pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă.

În motivarea recursului, după prezentarea situației de fapt, recurentul susține, în esență, următoarele:

Decizia curții de apel este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, așa cum stipulează în mod expres dispozițiile art. 304 pct. 9 din C. proc. civ. - 1865.

Instanța a reținut că între părți s-a purtat un litigiu prin intermediul căruia s-a solicitat anularea Autorizației de construire nr. 25 din 20 aprilie 2011 și a altor documente emise în temeiul acesteia.

Instanța a reținut că în acel dosar - x/62/2012* s-a reținut nelegalitatea autorizației de construire nr. 25 din 20 aprilie 2011, situație de natură a demonstra că cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze este una temeinică și legală, impunându-se demolarea unei părți din construcția proprietatea recurentei.

Instanța a ignorat că în cadrul Dosarului nr. x/62/2012* nu s-a dispus anularea autorizației de construire nr. 25 din 20 aprilie 2011

Astfel cum corect s-a reținut și în primul ciclu procesual al prezentului dosar, deși nu a fost respectat termenul stabilit prin procesul-verbal de control nr. 14 din 1 octombrie 2010, la data de 20.04.2011 recurenta a obținut Autorizația de construire nr. 25, autorizație care vizează lucrările a căror desființare este solicitată prin prezenta acțiune.

De altfel, prin Nota de ședință depusă la termenul de judecată din data de 21.03.2012 și prin declarațiile din fața instanței de fond din data de 28.11.2014, chiar reclamantul - Orașul Predeal - recunoaște expres că AC 25/2011 vizează lucrările a căror desființare fac obiectul prezentului dosar.

Având în vedere faptul că lucrările de construcție a căror desființare se solicită au la bază o autorizație de construire valabilă, măsura desființării lucrărilor nu se mai impune, realizându-se intrarea în legalitate a acestora.

Mai mult decât atât, instanța reține că Autorizația de construire 25 din 20 aprilie 2011 nu ar fi valabilă, întrucât în Dosarul nr. x/62/2012* s-ar fi reținut această situație.

Această reținere este nelegală, deoarece în Dosarul nr. x/62/2012* - dosar finalizat în prezent, Tribunalul Brașov, încă din primul ciclu procesual, s-a dispus admiterea doar în parte a cererii introductive, instanța respingând cererea de anulare a autorizației de construire nr. 25/2011.

Prin urmare, Autorizația de construire nr. 25/2011 a intrat în mod definitiv în circuitul civil prin respingerea cererii de anulare a acesteia, soluția de casare vizând strict aspectele contestate de către recurentă, aspecte ce nu vizează Autorizația de construire nr. 25/2011.

De altfel, această soluție a fost menținută în cel de-al doilea ciclu procesual, astfel încât susținerile recurenților cu privire la lipsa de valabilitate a autorizației de construire nr. 25/2011 sunt neîntemeiate.

Așa cum instanța de fond a stabilit prin încheierea ședinței publice din data de 28.11.2014, prin prezenta cauză, a fost sesizat cu soluționarea unei cereri promovate în temeiul Legii speciale nr. 50/1991, care, în art. 32, stipulează: „în cazul în care persoanele sancționate contravențional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenției, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancțiunea va sesiza instanțele judecătorești pentru a dispune, după caz: a) încadrarea lucrărilor în prevederile autorizației; b) desființarea construcțiilor realizate nelegal. În cazul admiterii cererii, instanța va stabili termenele limită de executare a măsurilor prevăzute la alin. (1) în cazul nerespectării termenelor limită stabilite, măsurile dispuse de instanță, în conformitate cu prevederile alin. (2), se vor duce la îndeplinire prin grija primarului, cu sprijinul organelor de poliție cheltuielile urmând să fie suportate de către persoanele vinovate”.

Prin urmare, în cadrul litigiului de față, instanța trebuia să stabilească dacă sunt îndeplinite la data pronunțării sale cerințele instituite de textul de lege precitat pentru desființarea lucrărilor de construire la care se referă procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ce a fost încheiat în temeiul Legii nr. 50/1991, cerințe care se circumscriu inexistenței unei autorizații de construire care să conferă acestor lucrări statutul unor lucrări de construire efectuate în mod legal.

Or, în raport cu materialul probator ce a fost administrat în cauză, aceste cerințe nu sunt îndeplinite, întrucât, recurenta a procedat la obținerea Autorizației de construire nr. 25 din 20 aprilie 2011, prin care s-a stabilit că lucrările de construire a căror desființare s-a solicitat în cadrul litigiului de față respectă cerințele instituite de lege.

Acest act juridic a fost emis chiar de către reclamant, în virtutea atribuțiilor ce îi revin potrivit Legii nr. 50/1991 și este de natură să confere lucrărilor de construire la care se referă procesul-verbal de constare și sancționare a contravenției nr. 14 din 19 octombrie 2010 statutul unor lucrări legale de construcții, astfel că aceeași parte nu poate obține în justiție, în conformitate cu dispozițiile art. 32 din Legea nr. 50/1991, desființarea acestor lucrări.

Este de subliniat faptul că, cererea de chemare în judecată ce face obiectul prezentei cauze reprezintă o procedură specială, în cadrul căreia instanța trebuie să verifice în mod exclusiv aspectele menționate, în cadrul acestei proceduri ea neputând să procedeze la verificarea legalității Autorizației de construire nr. 25 din 20 aprilie 2001, confirmarea sau infirmarea valabilității acestui act juridic ce intră în sfera actelor juridice de drept administrativ putând fi realizată numai în conformitate cu prevederile legii în baza căreia a fost emis și în baza legii contenciosului administrativ, de către instanța de contencios administrativ.

Reclamantul-intimat Orașul Predeal a depus note scrise, solicitând respingerea recursului ca nefondat, deoarece emiterea autorizației de construcție nr. 25/2011 nu echivalează cu legalizarea părții de construcție edificate cu nerespectarea autorizației nr. 110/2009.

De asemenea, reclamantul precizează că prin sentința civilă nr. 909/CA din 08 iulie 2015 pronunțată de Tribunalul Brașov în soluționarea dosarului civil nr. x/62/2012, rămasă definitivă prin respingerea recursului declarat de Universitatea A. București prin decizia civilă nr. 1238/R din 15 decembrie 2015 a Curții de Apel Brașov s-a dispus anularea certificatului de urbanism de dare în folosință definitivă nr. 223/2011 și a procesului-verbal de recepție definitivă nr. 31/2011, anularea înscrierii din CF 101110 Predeal de sub B5 referitoare la întabularea dreptului de proprietate a Universității A. asupra construcției de la A11 cu nr. top. 101110-C1, restabilirea situației anterioare de CF.

S-a dispus respingerea ca tardivă a cererii de anulare a AC 25/2011.

În consecință, având în vedere că procesul-verbal de recepție definitivă nr. 31/2011 a fost anulat în mod definitiv de către instanța de judecată, chiar dacă autorizația de construire nr. 25/2011 nu a fost anulată din rațiuni de procedură, validitatea acesteia nefiind judecată pe fond, este evident faptul că trebuie dispusă demolarea părții din construcție edificată în mod nelegal.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1865 constată următoarele:

Pârâta Universitatea A. București a obținut autorizația de construire nr. 110 din 14 octombrie 2009 emisă de Primăria Orașului Stațiune Predeal pentru construirea pe terenul proprietatea sa, a unei case de odihnă și creație.

Autorizația de construire a fost emisă în conformitate cu regulamentul local de urbanism, aferent Planului urbanistic general al orașului Predeal, aprobat prin H.C.L. nr. 87 din 31 mai 2007, prin documentația tehnică aprobată fiind stabilit regimul de înălțime maximă P+2E+M, înălțime maximă 13,5 m de la cota terenului; de asemenea s-a prevăzut obținerea avizului de securitate la incendiu.

Prin procesul-verbal de constatare și sancțiune a contravențiilor nr. 14 din 19 octombrie 2010 încheiat de reprezentantul Primăriei Predeal, s-a aplicat pârâtei sancțiunea amenzii în sumă de 10.000 lei, în temeiul art. 26 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, pentru lucrările de construire efectuate cu nerespectarea dispozițiilor din autorizația de construire și documentația tehnică în temeiul căreia s-a emis autorizația; de asemenea s-a stabilit în sarcina pârâtei obligația de a obține autorizație de construire pentru lucrările care încalcă dispozițiile autorizației nr. 110/2009, până cel târziu la data de 30.12.2010. Acest proces-verbal nu a fost contestat de pârâtă.

Ca urmare a solicitării pârâtei, reclamantul a emis nouă autorizație de construire, nr. 25 din 20 aprilie 2011, pentru construire lucrări începute cu autorizația inițială, nr. 110/2009, și anume amenajare teren și ziduri de sprijin.

Ulterior, a fost întocmit procesul-verbal de recepție la terminarea lucrărilor, nr. 31 din 10 august 2011 și în temeiul autorizației de construire nr. 25/2011 și procesului-verbal de recepție s-a obținut întabularea construcției CF la nr. 101110 a localității Predeal, prin încheierea nr. 97775 din 25 octombrie 2011.

După încheierea procesului-verbal de recepție la terminarea lucrărilor și întabularea dreptului de proprietate asupra construcției au fost făcute verificări de Inspectoratul de Stat în Construcții - Direcția Regională în Construcții Centru, ale căror concluzii au fost comunicate reclamantului și pârâtei prin adresa nr. 1614 din 22 februarie 2012.

Ca urmare a verificărilor s-a constatat că autorizația nr. 25/2011 s-a emis cu încălcarea dispozițiilor legale deoarece:

- documentația nu conține anexa la cererea pentru autorizare, cuprinzând date și indicații care caracterizează investiția proiectată, contrar prevederilor Legii nr. 50/1991 republicată, Anexa nr. 1, lit. A, cap. II, pct. 2.3;

- documentația nu conține planul de situație cu reprezentarea reliefului, vizat de oficiul de cadastru și publicitate imobiliară teritorial, contrar prevederilor Legii nr. 50/1991 republicată, anexa nr. 1, lit. A, cap.lI, pct. 1.2;

- documentația nu conține avizul de securitate la incendiu solicitat prin certificatul de urbanism, contrar H.G. nr. 1739/06.1.2006 pentru aprobarea categoriilor de construcții și amenajări care se supun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incendiu;

- în memoriul tehnic general din documentația aprobată regimul de înălțime este parter + 2 etaje + mansardă + pod, iar în planșele nr. A52, A53, vizate spre neschimbare, clădirea are P+3E+M (parter + 3 etaje + mansardă);

- în secțiunile A-A din planșa nr. 4 și 8-B din planșa nr. 5, vizate spre neschimbare, nivelul situat între etajul 2 și nivelul „pod” este impropriu denumit „mansardă”; potrivit normativului de proiectare NP-0644-02, acest nivel nu poate fi considerat mansardă deoarece este situat în întregime sub un planșeu și nu sub învelitoarea acoperișului, având deasupra un alt nivel, circulabil și amenajabil; rezultă că, potrivit plaselor vizate spre neschimbare, construcția autorizată se compune din parter, 3 etaje și mansardă, așa cum s-a și executat pe teren;

- înălțimea clădirii, egală cu 14,95 m conform planșelor nr. 4 și nr. 5, nu corespunde cu înălțimea maximă din memoriul tehnic general și din certificatul de urbanism, care este de 13,50 m;

- procentul de ocupare a terenului înscris în documentație ca fiind de 30 % este inferior celui real al clădirii autorizate, deoarece proiecția la sol a balcoanelor a căror cotă de nivel este sub 3,00 m de la nivelul solului amenajat nu s-a luat în calculul suprafeței construite, așa cum este prevăzut în anexa nr. 2 la Legea nr. 350/2001;

- coeficientul de ocupare a terenului, egal în documentație cu 1,21, este inferior coeficientul real al construcției autorizate, deoarece în calculul suprafeței desfășurate nu s-a luat și aria podului amenajabil, așa cum este reglementat în anexa nr. 2 la Legea nr. 350/2001. Podul din documentația autorizată este amenajabil deoarece, potrivit secțiunii A-A din planșa nr. 4 și secțiunii B-B din planșa nr. 5, spațiul are înălțimea liberă cuprinsă între 1,95 m și 2,50 m, are accesul asigurat prin două scări normale pentru circulația persoanelor și este iluminat natural prin intermediul a 12 ferestre amplasate în pereții de fațadă;

- înălțimea clădirii depășește distanța față de locuința vecină - casa de vacanță aparținând d-lor B. și B. - contrar prevederilor art. 2, cap. din Normele de igienă referitoare la zonele de locuit, aprobate cu Ordinul nr. 536/1997 al Ministrului Sănătății.

În concluzie, autorizația de construire nr. 25 din 20 aprilie 2011 s-a eliberat cu încălcarea prevederilor legale, pe baza unei documentații tehnice incomplete, în lipsa unor avize, precum și pe baza unui proiect întocmit în neconcordanță cu prevederile legislației și a normativelor în vigoare.

Ca urmare a acțiunii formulate de Orașul Stațiune Predeal s-a pronunțat sentința civilă nr. 909 din 08 iulie 2015, de către Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/62/2012*, prin care:

A admis în parte cererea formulată, precizată și completată de reclamanții Orașul Predeal și Primarul Orașului Predeal, și cererea de intervenție principală formulată de intervenientul B. în contradictoriu cu pârâții Universitatea A. București, C. și D.

A anulat CU 223/2011 (la cererea reclamanților) și procesul-verbal de recepție nr. 31/2011 (la cererea reclamanților și a intervenientului).

A anulat înscrierea din CF 101110 Predeal de sub B.5 referitoare la intabularea dreptului de proprietate a Universității A. asupra construcției de la A 1.1 cu nr. top 101110-C1 dispune restabilirea situației anterioare de CF.

A respins cererea reclamanților în contradictoriu cu pârâții E., C. și D. privind obligarea acestora la plata sumei de 14.000 lei.

A respins, ca tardivă, cererea reclamanților de anulare a AC 25/2011 și, ca prescrisă, cererea intervenientului B. de anulare a AC 25/2011 și a CU 223/2011.

A obligat pe pârâta Universitatea A. să achite reclamanților suma de 2.303 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și intervenientului B. suma de 2.290 lei cu același titlu.

Această sentință a rămas definitivă ca urmare a pronunțării deciziei nr. 1238/R din 15 decembrie 2015 de către Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, decizie prin care s-a respins recursul pârâtei Universitatea A. București, împotriva sentinței civile nr. 909/CA din 08 iulie 2015.

În considerentele sentinței civile nr. 909/CA din 08 iulie 2015 tribunalul a reținut că AC 25/2011 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legale, în baza unei documentații tehnice incomplete, în lipsa unor avize și pe baza unui proiect întocmit în neconcordanță cu prevederile legislației și normativelor în vigoare. Chiar dacă, față de admiterea excepției prescripției, acest act administrativ nu mai poate fi anulat în contencios. cele reținute prezintă importanță sub aspectul valabilității actelor ulterioare, respectiv a CC 223/2011 și procesul-verbal de recepție nr. 31/2011.

Și din raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că acele condiții stabilite prin autorizațiile de construire cu privire la regimul de înălțime, la POT și CUT nu au fost respectate de construcția edificată de pârâta Universitatea A., depășind valorile autorizate. Clădirea are P+3E+M in loc de P+2E+M, aspect ce rezultă și din fotografiile de la filele 31 și 32 precum și din planșa nr. 4 a Secțiunii A-A. POT este de 34.03% în loc de maxim 30%. CUT este de 1.66 față de maxim I iar înălțimea clădirii este de 16.00 m față de 13.50 m.

La emiterea autorizațiilor de construire a lipsit planul de situație care ar fi permis stabilirea distanței dintre clădirea Universității A. și cea a intervenientului. Cu toate acestea din foaia de amplasament anexată CF 101110, planul de situație furnizat de intervenient și planul de amplasament furnizat de Universitatea A., a rezultat că distanța minimă dintre cele două clădiri ar fi trebuit să fie de 14,64 m iar în realitate este de 8,47 m, fiind încălcat Ordinul nr. 536/1997 al Ministrului Sănătății.

Față de toate aceste nereguli, este evident că nu putea fi eliberat CU 223 de dare în folosință și nici nu putea fi intabulată o construcție edificată cu încălcarea dispozițiilor legale.

În raport de cele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs, întemeiate pe dispozițiile art. 304

9

C. proc. civ. 1865, prin care recurenta pretinde că decizia este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii sunt nefondate și făcute pro cauza.

Astfel, în mod nelegal recurenta susține că autorizația de construire nr. 25/2011 (a cărei anulare s-a respins pentru tardivitatea depunerii cererii și nu pe fondul cauzei) vizează lucrările a căror desființare s-a solicitat prin acțiune și că prin emiterea acestei autorizații s-a stabilit că lucrările a căror desființare s-a solicitat de reclamant, respectă cerințele instituite de lege, deoarece lucrările din cele două autorizații sunt total diferite.

Astfel autorizația nr. 110/2009 are ca obiect edificarea unui imobil în regim de înălțime P+2E+M, cu înălțimea de 13,50 m și condiții de ocupare a terenului de maxim 30% (autorizație ale cărei dispoziții au fost încălcate de pârâta care a construit un imobil P+2E+M - deci un etaj în plus, cu înălțimea maximă de 14,96 m în loc de înălțimea autorizată de 13,50 m, precum și cu procentul de ocupare a terenului mai mare decât cel autorizat (30,03% în loc de 30%), valoarea totală a lucrărilor a fost stabilită la suma de 3.320.331 lei.

Autorizația nr. 25/2011 are cu totul alt obiect față de cea precedentă, în sensul că se referă la lucrări în valoare de doar 75.264 lei care constau în amenajare teren și ziduri de sprijin, deci fără nicio legătură cu construcția.

Pârâta, deși sancționată contravențional pentru edificarea unei construcții cu 3 etaje în loc de două și depășirea înălțimii maxime cu 1,50 m, nu s-a conformat, în termenul stabilit prin procesul-verbal de contravenție, care dispune, în sensul că până la termenul din 30.12.2010 să efectueze lucrările necesare pentru a se încadra în dispozițiile autorizației nr. 110/2009 și nici nu a notificat organului de control îndeplinirea acestei obligații, care se menționează în procesul-verbal.

Deși a refuzat îndeplinirea obligațiilor legale privind efectuarea lucrărilor necesare pentru respectarea autorizației de construire, pârâta manifestând rea credință,încearcă să susțină că și-a îndeplinit aceste obligații,invocând obținerea autorizației nr. 25/2011, care s-a emis pentru continuare lucrări începute cu AC 110/2009, și anume amenajare teren,ziduri de sprijin, însă este evident că a doua autorizație se referă la amenajarea terenului aferent construcției și nicidecum la construcție.

Ca urmare a atitudinii pârâtei, așa cum s-a arătat mai sus, prin sentința civilă nr. 909/2015, definitivă, pe baza raportului de expertiză efectuat în cauză, s-a dispus anularea certificatului de urbanism nr. 223/2011, în temeiul căruia s-a eliberat autorizația nr. 25/2011, s-a dispus anularea procesului-verbal de recepție nr. 31/2011 și s-a anulat înscrierea în CF nr. 101110 a localității Predeal a dreptului de proprietate asupra construcției.

Astfel fiind, în mod legal curtea de apel a constatat că sentința tribunalului prin care s-a respins acțiunea este nelegală și în consecință a admis apelul și a schimbat în parte sentința, admițând cererea reclamantei și dispunând ca pârâta, în termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a deciziei să desființeze lucrările executate cu încălcarea autorizației de construire a imobilului nr. 110/2009, respectiv: să demoleze un etaj al construcției, să reducă suprafața construită (amprenta la sol) la maxim 392,7 mp și să micșoreze înălțimea clădirii de la 14,96 m la maxim 13,50 m.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte constată că motivele de recurs sunt nefondate și în consecință urmează să dispună respingerea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Universitatea A. București împotriva deciziei civile nr. 1796/Ap din 6 decembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 iunie 2017.